Catedrala Mântuirii Neamului – mit sau realitate?

S-au ridicat mai multe voci în ultimul timp care cereau cu multă insistenţă, bazându-se pe criza economică mondială şi românească, să nu se construiască Catedrala Mântuirii Neamului în Bucureşti şi mai ales în locaţia aleasă de Sinod în faţa Palatului Parlamentului. Pentru ce se ridică tocmai acum aceste voci împotriva bisericii, împotriva acestui vis de veacuri al poporului român? Biserica este instituţia care are cea mai mare credibilitate în România, instituţie care de la creştinizarea noastră, a românilor, face ca în sufletul neamului nostru Dumnezeu să-şi răsfrângă o parte din strălucirea lui.
Un popor trăieşte în istoria lumii nu numai prin opera lui economică, socială sau culturală ci mai ales prin credinţa în Dumnezeu. Au fost popoare în istoria lumii care au întemeiat imperii mari şi puternice şi care au dispărut fără urmă deoarece nu aveau credinţă în Dumnezeu. Este un obicei consacrat de-a lungul veacurilor la marile naţiuni de a ridica biserici sau monumente făcute de mari artişti care să rămână pentru posteritate în semn de recunoştinţă pentru eroii şi sfinţii neamului. Aceste biserici sau monumente nu sunt doar un act de recunoştinţă ci şi izbucniri de lumină din trecutul unui neam şi un imbold de mândrie naţională şi muncă asiduă pentru tânăra generaţie de a continua opera predecesorilor.
În pieţele fiecărui oraş occidental vezi câte o biserică sau câte o statuetă din marmură sau bronz care evocă sufletul şi memoria neamului respectiv. Noi, românii care călătorim, observăm din mulţimea adunată ce admiră aceste opere de artă frumosul în toată splendoarea sa şi de ce nu şi naţiunile respective. Nu ne putem compara cu italienii care au Vaticanul sau Sfântul Petru, care au Moise sau Pieta, nu ne putem compara cu francezii care au Muzeul Louvre sau grădinile Versailles dar şi noi românii avem albastrul de Voroneţ cu mănăstirile din Moldova, avem Cozia, Prislop, Râmeţ, Nicula, avem mănăstiri în toată ţara, adevărate focare de cultură şi credinţă.
Din păcate, astăzi sufletul românesc este din ce în ce mai puţin stăpânit de ideea de unitate a neamului românesc şi cu toate că suntem săraci ne-au mai rămas credinţa şi biserica. Dacă ne vor lua şi credinţa şi ideea grandioasă de construire a Catedralei Mântuirii Neamului ne vor lua şi sufletul şi vom pieri ca neam. Prea mult în istoria noastră ne-am rugat în biserici de „cârpici” pe care şi aşa ni le-au distrus tunurile generalului Bűkow, vrem să ne rugăm în biserici de piatră şi marmură care să dăinuie sute de mii de ani şi pe care urmaşii lui Rossler să le admire. Multor români nu le dă mâna să ridice o cruce pe movila de pământ a mormântului părinţilor dar noi, cei 18 milioane de români răzleţiţi pe întinsul acestei ţări şi alţi 4 milioane din diaspora vom reuşi împreună să construim Catedrala Mântuirii Nemului şi nimeni şi nimic nu ne poate opri. Din mocirla istoriei noi, românii, am ieşit învinşi sau învingători dar curaţi la suflet şi cu crucea la căpătâi sau în inimă şi de aceea vom construi această aleasă catedrală. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Dr. Mircea FRENŢIU, medic primar chirurg

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---