Castanele sălbatice – adevărate „depozite“ de sănătate

Legenda castanului
Un basm românesc spune că numele de Castan era purtat de un ţăran sărac, dintr-un sat de prin părţile Dobrogei. De câte ori nu mai putea suporta lipsurile şi foamea, Castan mergea la marginea pădurii şi îşi alina amarul la umbra unui copac înalt, care nu înflorea şi nu dădea rod niciodată. Se gândea că pomul seamănă cu el, căci părea aşa, fără nici un rost pe pământ. Când bătrâna mamă a lui Castan s-a stins din viaţă, sărmanul om l-a rugat pe preotul din sat să îi facă slujba de îngropăciune. Abia spre seară, când s-a aşezat să se odihnească la umbra copacului cel înalt, şi-a dat seama că nu avusese bani nici cât să poată aprinde creştineşte o lumânare la mormântul mamei lui. Şi-a plâns durerea cu voce tare şi a adormit aşa, jelind. Dimineaţa, când s-a trezit, copacul cel sterp se transformase într-un altar verde, din care se ridicau sute de lumânări albe, împodobite cu flacăra galbenă a polenului. Câteva luni mai târziu, din florile pomului s-au ivit roade, numai bune de vindecat suferinţele celor bolnavi. Însă numai Castan ştia cum să se folosească de ele, şi astfel a devenit cel mai căutat om din sat. Curând, faima lui s-a răspândit în toată Ţara Românească, iar după ce Castan a murit, prietenul său, copacul cu ramurile transformate primăvara în candelabre, a rămas să îi poarte numele.
Cartea de vizită
Castanul sălbatic este un arbore din familia Sapindaceae, răspâdit în sud-estul Europei, în special în centrul și sudul peninsulei Balcanice, precum și în regiuni din vestul și nord-vestul Europei. Are dimensiuni destul de mari, putând atinge o înăl­țime de până la 40 m, iar tulpina ajunge la un diametru de 80 cm. Frunzele sale sunt compuse din câte 5 frunze mai mici, de până la 7 cm fiecare. Fructul este o capsulă, acoperită cu o coajă verzuie cu ţepi, de dimensiuni relativ reduse. Preferă o climă temperată, cu ierni blânde și veri răcoroase, fiind prezent în special în zonele montane și cu climat oceanic.
Virtuţi terapeutice
Puterile vindecătoare ale castanului sălbatic sunt cunoscute şi folosite de secole în medicina populară românească. Deşi nu sunt comestibile, castanele au fost considerate dintotdeauna un adevărat talisman, aducător de forţă şi sănătate. Bătrânii de la sate îi sfătuiau pe cei trişti şi lipsiţi de vlagă să poarte 4-5 castane în buzunar, pentru a prelua din forţa lor benefică. Secretul era ca, o dată pe săptămână, castanele vechi să fie schimbate cu altele proaspăt culese, încărcate de energia naturii. Această credinţă a fost confirmată şi de specialiştii în silvoterapie, care au descoperit că apropierea castanului tonifică sistemul nervos, dezvoltă imaginaţia şi favorizează gândirea pozitivă. Prin urmare, nu întâmplător, castanul îşi oferă fructele toamna, ca îndemn să îi căutăm apropierea în anotimpul melancoliilor şi al tristeţii.
Însă puterile tămăduitoare ale castanului nu se răsfrâng numai asupra sufletului. De veacuri, vindecătorii din popor îl consideră un remediu eficient pentru durerile de piept, un medicament pentru bolile picioarelor (în special pentru varice) şi un balsam pentru pielea vătămată de răni sau zgârieturi. Fiertura din frunze de castan era folosită atât pentru a calma tusea şi a reduce febra, cât şi pentru a obloji mâinile sau picioarele fracturate.
Calităţile terapeutice ale castanelor au fost redescoperite şi confirmate de savanţii secolului nostru. Supus analizei de laborator, fructul castanului a dezvăluit o fascinantă complexitate de substanţe vindecătoare. Printre compuşii cu rol farmaceutic se numără saponinele, în special escina, taninurile, afrodescina şi numeroase principii amare. S-a descoperit că escina conţinută de castane protejează colagenul şi elastina, principalele proteine din structura vaselor de sânge. Acest fapt explică efectul benefic pe care preparatele din castane îl au asupra sistemului circulator: tonifică şi repară venele şi capilarele lezate, fluidizează fluxul sanguin, îmbunătăţesc funcţionarea inimii şi a creierului. Apoi s-a demonstrat că un tratament de 16 săptămâni cu extract fluid din castane contribuie esenţial la oxigenarea creierului şi buna funcţionare a sistemului nervos. Cura cu esenţă de castane a avut efecte pozitive asupra pacienţilor depresivi, rărind atacurile de panică şi stările de ameţeală. Rezultatele investigaţiilor ştiinţifice au fost valorificate şi de industria cosmetică, unde castanele sunt folosite drept materie primă pentru cremele destinate sănătăţii tenului şi îndepărtării ridurilor. Astfel, castanele se dovedesc a fi adevărate miracole din farmacia naturii, aflate la îndemâna tuturor, uşor de cules şi prelucrat.
Reguli de recoltare şi uscare
Dacă florile, frunzele şi scoarţa se recoltează primăvara şi vara, toamna este anotimpul în care se culeg seminţele, binecunoscutele castane. Se ivesc strălucitoare din coaja verde, înarmată cu ghimpi, a fructelor coapte care se desprind singure de pe crengi. Le găsim prin parcuri sau pur şi simplu pe trotuar, însă trebuie să le alegem doar pe cele sănătoase, care nu sunt lovite sau moi. După ce au fost curăţate de coaja verde, castanele se întind la uscat, în strat gros de 10-15 cm, într-o încăpere bine aerisită. Deshidratarea poate dura aproximativ trei săptămâni, perioadă în care este necesar să întoarcem din când în când stratul de castane, pentru a evita apariţia mucegaiului. Se pot usca şi artificial, în cuptorul aragazului, unde se ţin timp de o oră, la temperatura de 40 de grade Celsius, după care focul se dă mai mare, la 60 de grade. Castanele sunt uscate atunci când devin sfărâmicioase. Din 2 kg de plantă proaspătă se obţine 1 kg de produs uscat.
Leacuri din castane sălbatice
Altădată nelipsite din farmacia casei, principalele remedii din castane pot fi folosite pentru uz intern sau extern, în funcţie de afecţiunea tratată.

Pentru uz intern
Tinctura. Este cel mai eficient medicament din castane sălbatice, proprietăţile lor curative fiind amplificate prin combinaţia cu elementele din structura alcoolului. Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g de castane măcinate groscior şi se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare. Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picături dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile. Poţiunea este recomandată în vindecarea hemoroizilor interni şi externi, retragerea varicelor şi are efecte remarcabile în cazul insuficienţei venoase cronice. Tinctura de castane este un bun adjuvant în tratamentul de recuperare a bolnavilor care au suferit un accident cerebral sau o intervenţie chirurgicală pe creier.
lPulberea. Procesul de obţinere a pulberii începe prin pisarea castanelor uscate într-un mojar şi se continuă în râşniţa de cafea, până se obţine un praf cât mai fin. Se păstrează în recipiente din sticlă, în locuri ferite de lumină. Doza zilnică este o lingură, dimineaţa, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă, cel puţin trei minute, după care se înghite cu apă. Un tratament de o lună reduce reţinerea de fluide în organism şi îndepărtează simp­tomele acesteia: adenomul de prostată (retenţia urinară şi creşterea în volum a prostatei) şi ascita (acumularea de lichid în cavitatea abdominală). Cura cu pulbere de castane sălbatice este un bun remediu pentru durerile de cap, ameţeli, şi îndepărtează senzaţia de picioare grele, umflate.
Decoctul. La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de castane uscate şi mărunţite. Preparatul se fierbe, la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider cel mult trei zile. Un tratament de 15-20 picături de decoct pe zi este deosebit de eficient în tratarea nevrozei, reduce durerile menstruale şi îndepărtează febra.
Vinul medicinal. Remediul se obţine din coaja maronie a fructelor, fiind necesare 100 g de plantă la un litru de vin. Pentru ca macerarea să fie mai eficientă, este recomandat ca, în prealabil, să ţineţi timp de 12 ore coaja de castane în alcool alimentar de 70 de grade şi apoi să o amestecaţi în vin. Poţiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozitează în locuri umbroase. Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptămâni. Este un tratament eficient alternativ pentru flebită, dureri articulare şi reumatism.
Siropul din castane. Întăreşte musculatura şi este indicat mai ales copiilor anemici sau cu dificultăţi de concentrare. Se prepară amestecând 500 ml decoct cu 500 g zahăr sau miere. Mixtura se încălzeşte până când elementele se dizolvă şi lichidul devine omogen. După răcire, se toarnă în recipiente din sticlă sterilizate. Doza uzuală este de 5 ml (o linguriţă), de trei ori pe zi pentru copii şi dublu pentru adulţi.

Pentru uz extern
Cataplasme cu extract fluid de castane. Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, degerături, fracturi şi entorse este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de castane şi pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid din castane presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură, până când lichidul se evaporă ajungând la o treime din cantitatea iniţială (25-30 ml). Esenţa astfel obţi­nută se amestecă cu argilă, până se obţine o pastă subţire. Întindem pasta pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Pentru un efect eficient, cataplasma se ţine 30 de minute.
Unguent de casă. O reţetă tradiţional românească presupune fierberea castanelor până când pot fi pasate. Pasta de castane se amestecă până la omogenizare cu grăsime, în proporţii egale. Mixtura se păstrează la rece şi poate fi aplicată pe răni, arsuri, degerături sau crăpături ale pielii.
Băi terapeutice. Îmbăierea este binefăcătoare pentru bolnavii de reumatism, sciatică, hernie de disc şi spondiloză. În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obţinută prin fierberea a 200 g coajă maronie de castane în doi litri de apă. Tratamentul durează două săptămâni, cu o pauză de o zi între băi, şi este recomandat de 4-5 ori pe an. În cazul băilor de şezut, pentru hemoroizi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g castane mărunţite, la un litru de apă.
Preparate cosmetice
Compresele cu decoct din castane proaspete sunt indicate pentru tratarea tenului sensibil, predispus la cuperoză. Decoctul concentrat se prepară din 5-6 castane mari, curăţate de coaja verde. Castanele se vor fierbe timp de 15 minute, după care soluţia se lasă la răcit. Compresele călduţe se ţin pe faţă 15-20 de minute, dimineaţa şi seara, vreme de 2-3 săptămâni.
Masca pentru tenul gras se bazează pe proprietăţile tonifiante şi astringente ale principiilor active din castane, care reglează activitatea glandelor sebacee. Sunt necesare 4 castane, curăţate de coajă şi date prin răzătoarea mică, amestecate cu 2 linguriţe de miere de albine. Pasta se aplică pe tenul curat, se ţine 10 minute, după care se spală cu ceai de muşeţel.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI