Casa memorială Avram Iancu – un monument istoric de nerecunoscut!

Cei care trec în aceste zile de vacanţă prin comuna Avram Iancu, pe lângă Casa memorială unde s-a născut şi a crescut Crăişorul Munţilor Avram Iancu, au un şoc. Monumentul istoric, clasificat deopotrivă ca monument de arhitectură tradiţională specific zonei Munţilor Apuseni este acum de nerecunoscut. Casa Iancului nu mai seamănă deloc cu ceea ce mulţi dintre noi ştim din vizitele anterioare sau alţii din imaginile prezente în manualele şi cărţile de istorie. Locul şi-a piedut complet farmecul. Poţi să treci pe şosea pe lângă Casa Iancului fără măcar să bagi de seamă. Este adevărat că acum Casa Memorială Avram Iancu este în plină restaurare. Dar avem deja elementele care susţin afirmaţiile de mai sus. Falnicii brazi care vegheau căsuţa moţească au fost puşi la pământ, ceea ce contribuie la stricarea imaginii sitului istoric. E drept că ei erau o adăugire mai recentă, însă ajunseseră să facă parte integrantă din situl monumentului în sine. Dar imaginea de nerecunoscut vine în primul rând de la acoperişul casei care a fost restaurat – modificat (foto1). S-ar putea să fiu considerată cârcotaşă, pentru că modificările constau în rotunjirea colţurilor acoperişului, care aşa cum o atestă fotografii vechi (foto 2) erau drepte şi în utilizarea unui tip bădăran de şindrilă, diferit şi el de cel care poate fi identificat în aceleaşi fotografii. Un lucru bun s-a făcut prin reapariţia răsuflătorilor, care la o restaurare din anii 70 dispăruseră! Nu pot să fac alte observaţii pentru că lucrările de restaurare ale celorlalte elemente ale casei sunt în derulare (ne vom lămuri până la 29 decembrie 2011, data la care lucrările trebuie finalizate) mă refer doar la acoperiş pentru că el este finalizat acum. Dar şi alterarea acestor elemente simple face din Casa Memorială Avram Iancu un monument de nerecunoscut, ca să nu spun un monument slut.
Sunt convinsă că restauratorii (executanţi şi proiectanţi) au toate patalamalele „de meseriaş” în regulă şi de la înălţimea lor mă vor contrazice. Aş vrea să o facă prezentând fotografii ale Casei Iancului mai vechi decât cele prezentate în acest articol. Dacă ele nu există, consider că modificarea formei acoperişului, aşa cum este ea vizibilă în fotografii datând din anul 1924, este neavenită şi ceea ce se vede în imaginile de la aniversarea a 100 de ani la naşterea lui Avram Iancu trebuia păstrat. Aşa ştiu eu că este regula în cazul lucrărilor de restaurare. Şi ştiu bine! Şi apropo, de ce lipseşte de pe placa de informare asupra şantierului numărul avizului Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional? Este normal acest lucru?
Lucrările de restaurare a Casei Memoriale Avram Iancu sunt realizate de SC Axa Reconstruct SRL Sighetul Marmaţiei după un proiect semnat de SC Arhproiect SRL Alba Iulia. Valoarea totală a proiectului care a debutat la 29 decembrie 2010 şi are o durată de 12 luni, este de 999.601,81 lei din care valoarea eligibilă este de 806.130,49 lei finanţată astfel: 685.210,92 lei finanţare nerambursabilă din Fondul European pentru Dezvoltare Regională, 104.796,49 lei din bugetul naţional, 16.122,61 lei cofinanţarea beneficiarului. Ei, în legătură cu beneficiarul am încă o nelămurire: Pe placa de informare asupra şantierului (foto 3) la beneficiar este trecută Primăria comunei Avram Iancu. În schimb, pe placa de informare asupra proiectului prin care este finanţată lucrarea (foto 4) apare ca beneficiar fără să fie specificat ca atare în cuvinte, dar cu sigla pe locul unde conform manualelor de identitate vizuală se pune sigla beneficiarului Asociaţia Centrul Ecologic Green Area! În plus pe placa de informare asupra şantierului la investitori apare Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, dar pe placa de informare asupra proiectului investitorul este Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Nu vreau să mă mai leg de identitatea vizuală a proiectului (pe lângă manual, cel puţin la data la care am fost eu acolo – 23 iulie 2011) asta e treaba beneficiarului (oricare o fi el) cum se descurcă cu decontarea sumelor din fondurile europene. Oricum ar fi, cele două plăci de informare care străjuiesc monumentul nu-l lămuresc pe cel interesat, ci crează confuzie.
Pentru noi important este că un monument de referinţă pentru istoria naţională şi pentru identitatea culturală şi arhitecturală a Munţilor Apuseni nu mai este ce ar trebui să fie.
Anca DINICĂ

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---