Bani şi politică

    Politica este ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat şi reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii şi grupuri sociale, între naţiuni ş.a.m.d. Cel puţin aşa sună o definiţie a termenului de politică, înţelegând prin sintagma „ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat” că scopul tuturor acţiunilor actorilor politici (fie ei la Putere sau în Opoziţie) este binele comun prin prosperitatea generală a statului şi prosperitatea individului. Privită din perspectiva de seminar, politica este o acţiune nu numai necesară dar şi una de la care se aşteaptă efecte benefice dacă nu pentru toţi indivizii unui stat, cel puţin pentru o cât mai mare parte a lor. Ei bine nu, sensul politicii a fost pervertit în România ultimelor două decenii mai mult decât oriunde altundeva. Când auzim termenul „politică” instinctual deja ne gândim la ceva murdar, rău. Am ajuns în această situaţie pentru că democraţia noastră, bine definită de Ion Iliescu drept una originală (ne-am amuzat sau ne-am indignat toţi atunci respingând ideea, dar avea atâta dreptate!), a pauperizat încet, încet statul în sine şi a dus la crearea unei clase restrânse de oameni bogaţi şi influenţi, dar care nu şi-au dobândit averile prin munca cinstită, prin afaceri curate în mediul eminamente privat, ci prin tot soiul de colaborări mai mult sau mai puţin oneroase cu statul în cadrul unor contracte comerciale pe bani publici clasificate ca „secrete”. De fapt ei sunt cei care au contribuit la sărăcirea statului şi a individului şi tot ei sunt cei care nu resimt efectele crizei pentru că un stat dă foarte greu faliment. Exemplul Greciei pentru care tocmai s-a aprobat cel de-al doilea plan de salvare este concludent.
Nu sunt şanse să ne schimbăm cumva percepţia. Cel puţin nu într-un viitor apropiat. Suntem într-un an electoral şi dezvăluiri despre matrapazlâcuri cu banii publici fie din bugetul statului sau din bugetele altor autorităţi ori societăţi ale statului, fie din fondurile europene vom avea cu duiumul. Prima lovitură este întreruperea plăţilor pentru cererile de rambursare din Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”. Ne-a spus domnul ministru Leonard Orban că se aşteaptă ca şi în cazul altor programe să păţim la fel. Ceea ce consideră domnul ministru un „accident”, dacă se va petrece şi în cazul altor programe nu se va mai putea numi aşa, ci „regulă”. Să nu uităm că anul trecut am avut o suspendare de şase luni a rambursărilor în cadrul Programului Operaţional Regional. Altfel spus, două din cele zece programe derulate cu fonduri europene au probleme recunoscute. În faţa acestei situaţii Opoziţia strigă din toate puterile acuzator la adresa Puterii. Ei da, are oarecare dreptate dacă ne gândim la cazurile în care firmele unor apropiaţi ai Puterii s-au înfruptat din fondurile europene. Acuzaţia nu este pe deplin reală dacă avem în vedere însă că organismele de management ale programelor au fost constituite, aprobate şi garnisite cu personal din 2007 încoace, în multe cazuri fiind preluaţi oameni care au lucrat cu fondurile PHARE, de preaderare. Cu alte cuvinte toate partidele care s-au succedat la Putere, şi s-au succedat din 2000 până acum toate cele mari, şi-au pus oameni în aceste organisme a căror menire este să vegheze la corectitudinea absorbţiei fondurilor europene. Da, în acest interval s-au mai schimbat şefii, dar pălmaşii tot aceiaşi sunt şi cine are curiozitatea să analizeze simpatiile lor politice comparate cu anul angajării va avea ce vedea. Pornind de la această practică nu întotdeauna au fost promovaţi specialiştii apolitici, iar rezultatele se văd. Borcanul cu miere atrage toate muştele. În campania electorală care vine nu uitaţi că niciun politician nu s-a născut din spuma mării.

Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI