Ar trebui să fie 10 mai Ziua Naţională a României?

Un post de televiziune cheamă la comentarea subiectului, pentru ce? pentru cine? De la bun început recunoaştem cu sinceritate, că asta ne-ar mai trebui! Acest comentariu ne mai lipseşte. Domnule R. Tudor, domnule acad. Giurăscu, regretăm că vă duce mintea la un asemenea demers naţional în sensul că eroarea morală atrage erori morale, dezechilibre psihice, marginalizări şi tragerea cu buretele pentru dorinţe, pasiuni, consolidări istorice, stări economice, politice, administrative.
Ce se urmăreşte? Spargerea unităţii noastre naţionale, punerea sub semnul întrebării a unei mari cuceriri a poporului român: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Ce-i mai important? Să punem în balanţă cucerirea independenţei şi realizarea statului unitar român? Asta chiar ne lipseşte! Vreţi să facem din 10 mai Ziua Naţională? Întemeierea Regatului, fondarea dinastiei? Toate până la 1 Decembrie 1918? Fără Transilvania nu există România (România Mică, da!) de azi! Iată pentru ce a pune în discuţie un asemenea eveniment, a-l trece pe locul doi sau trei al românităţii, nu e doar periculos ci amiroase a insultă colectivă, a crimă politică, economică, demografică, religioasă! Nu credem că în felul acesta, un post TV atât de important să împingă în faţă un asemenea act! Una este importanţa regalităţii, a regilor, realizările lor şi alta semnificaţia crucială a actului de la 1 Decembrie. Ştiţi până unde se poate ajunge cu o asemenea propunere? Simplu: până la dezlipirea Transilvaniei, ceea ce înseamnă a da apă la moara revanşardismului, a trădătorilor, a criminalilor, falşilor patrioţi, a distruge fereastra unică prin care poporul român a venit s-o deschidă spre lume, a-i amputa lumina, strălucirea, importanţa morală şi mai ales scopul ei întru eternitate. Domnule Tudor, vă apreciez ca şi pe domnul academician Giurăscu dar nu pot să nu vă atrag atenţia asupra unei inflamări a spiritului românesc. Ce greu s-a născut „1 Decembrie 1918”! Câtă istorie, lacrimă, dureri, suferinţă, solidaritate şi iubire de moşie conţine!
Nu mai e cazul, nu mai e nevoie de alte sacrificii, de alte insinuări, rămâne „1 Decembrie 1918” ca sănătate a poporului român, dar şi ca sinteză a reintegrării hotarelor de Vest, ca respiraţie a râului, ramului. Lăsaţi să rămână „coroană” în stemă însuşi chipul nostru de Ţară! Sub capul „1 Decembrie 1918” – Mare Unire! Noi suntem şi trebuie să rămânem pomii tăi de rezonanţă! Lăsaţi asemenea „fitile”! Sunt neavenite! Maghiarii deja vă felicită, noi Nu! adică noi, poporul român! Nu ne dezamăgiţi!
Un albaiulian,
prof. Ioan de Alba Iulia

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI