Alba Iulia în imagini de epocă: Clădirile militare din Cetate

Cazarma Mare a Infanteriei din Alba Iulia

Instalată în clădirea fostului Colegiu Reformat „Bethlen” (1619 – 1662), Cazarma Infanteriei a fost prima şi pentru o lungă perioadă de timp singura unitate de infanterie din garnizoana Alba Iulia.

Cunoscută sub denumirea de Cazarma Mare a Infanteriei, datorită spaţiilor de cazare încăpătoare, oferind la nevoie adăpost pentru un efectiv de peste 1.000 de soldaţi. Dintre cele mai cunoscute unităţi care s-au stabilit pentru o perioadă mai lungă de timp în garnizoană amintim Regimentul 49 I Infanterie (1769 – 1775) şi Regimentul de linie nr. 50, Marele duce Friederich Willhelm Ludwig von Baden (1857 – 1887)

După 1918, denumirea unităţii se va schimba în Cazarma „Mihai Viteazul”, ulterior aici avându-şi sediul Cazarma VI Artilerie Grea şi Cercul de Recrutare; Batalionul 136 Pontonieri şi Centul Militar Judeţean; Comandamentul Brigăzii 5 Vânători de Munte.

Cazarma Mică a Infanteriei

În evoluţia sa clădirea a cunoscut mai multe intervenţii şi transformări radicale legate de regimul de proprietate şi destinaţiile primite. Aflată la 1663 în proprietatea secretarului principelui Mihail Apaffy, clădirea a fost achiziţionată de contele Ştefan Apor, tezaurarul Transilvaniei, între 1693-1703. Faima de Cel mai bogat nobil din Transilvania acelor vremi se reflectă în noua înfăţişare a locuinţei – palat, vestită pentru frumuseţea elementelor decorative renascentiste târzii.

La începutul secolului al XVIII-lea, (aprox. 1720), edificiul intră într-o fază importantă de reconstrucţie, primind o nouă destinaţie din partea autorităţilor militare austriece: reşedinţă a generalului comandant al garnizoanei.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, aici îşi avea sediul Cazarma Mică a Infanteriei, unitate devenită după 1 Decembrie 1918 – Cazarma Cuza Vodă.

Restaurată, clădirea adăposteşte astăzi Rectoratul Universităţii 1 Decembrie 1918.

Cazarma Pionierilor ”Franz Josef”

Construită în anii 1897 – 1898, Cazarma Pionierilor a ocupat întreaga suprafaţă a careului care delimita Piaţa Cetăţii pe latura de Est.

A fost una dintre primele şi cele mai importante unităţi militare din Cetatea Alba Iulia preluate în toamna anului 1918 de militarii români, o contribuţie deosebită în acest sens având căpitanul Ioan Negruţiu. După relatările contemporanilor, în curtea acesteia s-a format primul pluton de gardă națională (comandat fiind sergentul Ovidiu Gritta), înzestrat cu uniforme de pionieri și arme confiscate din depozitele Corpului VII Armată austriac.

După 1918, complexul de clădiri îşi păstrează destinaţia militară transformându-se în Cazarma „Carol I”. Aici au fost instalate noile unităţi române de pionieri cunoscute în timp sub diferite denumiri: Regimentul 6 Pionieri (1922 – 1923); batalionul 198 Pionieri (1952 – 1959); Regimentul 52 Pionieri (1959 – 1974); Regimentul 52 Geniu (1975); Regimentul 52 Geniu „Apulum” (1990).

Direcția de Geniu

Situat în partea de Nord est a incintei fortificate, edificiul s-a dezvoltat pe structurile unor construcţii mai vechi (locuinţe nobiliare din secolul al XVI-lea), latura de nord suprapunându-se pe zidul castrului roman şi al cetăţii medievale.

Intervenţiile asupra clădirii au fost legate de destinaţia primită şi apartenenţa la anumiţi proprietari: reşedinţa Directorului Fortificaţiei; Casa Inginerului; Direcţia de Geniu; Pavilionul Ofiţeresc Geniu; Prefectura Veche; Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba.

Denumirea sub care a rămas cunoscută clădirea de „Veche Prefectură” îşi are explicaţia în faptul că aici a funcţionat începând cu anul 1929 Prefectura judeţului Alba. Primul prefect român desemnat după 1 Decembrie 1918 a fost albaiulianul dr. Ioan Pop, cel care a făcut şi demersurile necesare, începând cu septembrie 1919, pentru obţinerea unui sediu adecvat noii instituţii, solicitând în acest scop Corpului VI Armată din Sibiu, o clădire din cetate, în vederea mutării prefecturii din Aiud, la Alba Iulia.

Cazarma Regimentul 91  Infanterie ”Regele Ferdinand I”

Iniţial edificiul a făcut parte din ansamblul de clădiri destinat Reşedinţei principilor Transilvaniei (1541 – 1699). La începutul secolului al XVIII-lea palatul princiar a intrat în atenţia autorităţilor militare austriece care hotărăsc ca partea vestică să revină Episcopiei Romano – catolice, iar cea estică, cu două corpuri să fie destinată armatei, aici instalându-se Arsenalul şi Cazarma Artileriei.

După 1918, sub administraţia română, cazarma primeşte numele Regelui Ferdinand I, locul unităţilor de artilerie austriece, evacuate de aici încă din anul 1908, fiind preluat de Regimentul 91 Infanterie (15 ianuarie 1919).

Spitalul Militar de Garnizoană

Destinat trupelor instalate în garnizoana cetăţii, Spitalul Militar din Alba Iulia, a îndeplinit un rol esenţial în timpul desfăşurării conflictelor sau în perioadele de manifestare a epidemiilor, asigurând asistenţa sanitară pentru militari, cât şi pentru populaţia civilă.

Cercetarea atentă a documentelor cartografice întocmite de specialiştii militari austrieci, permite o primă şi certă identificare a edificiului spitalului, în planurile cetăţii bastionare, din prima jumătate a secolului al XVIII- lea. Clădirea apare sub forma unei mici construcţii cu dispoziţia în L, retrasă de la aliniamentul stradal şi izolată în colţul de nord – vest al incintei fortificate, la baza bastionului Sf. Mihail.

În deceniile următoare planul clădirii tinde spre forma literei U, cu deschiderea orientată spre nord. Sub această înfăţişare neschimbată, clădirea apare în planurile cetăţii din anii 1848 – 1852, sub denumirea de „Spitalul Mic” sau „Casa Doctorului”.

În apropiere, spre sud – est s-a construit deja edificiul noului spital, nominalizat după suprafaţa amplă ocupată şi perioada de construcţie (începutul sec. al XIX-lea), ca „Noul Spital” sau „Spitalul Mare”. În noua configuraţie ansamblul este cunoscut ca „Spitalul de Trupă” la 1900, revenind la 1903 sub denumiri separate de „Spitalul Mare Militar” şi „Spitalul Mic Militar”. Preluat de armata română după 1 decembrie 1918 „Spitalul Militar din Alba Iulia”, va primi într-un cadru solemn, în 1932 denumirea de „Spitalul Militar Medic General Dr. Carol Davilla”.

Din 1945 şi până la evacuarea care a avut loc în anul 2008, a funcţionat sub denumirea de Spitalul de Neurologie şi Neopsihiatrie Alba Iulia.

SURSA: Gheorghe FLEŞER – ”Alba Iulia. Orașul și monumentele sale în imagini de epocă”

_______________________________

În Alba Iulia avem clădiri și monumente vechi de sute de ani însă sunt foarte mulți care nu le cunosc istoria. ziarulunirea.ro vă prezintă o serie de articole în care veți afla despre arhitectura vechiului oraș și veți afla poveștile celor mai importante edificii, așa cum sunt ele prezentate în volumul ”Alba Iulia – Orașul și monumentele sale în imagini de epocă”, semnat de Gheorghe Fleşer – o carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui albaiulian pasionat de cunoașterea și păstrarea memoriei trecutului.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI