2013 – anul relansării economice?

Au trecut, iată, repejor şi sărbătorile de iarnă. Am intrat într-un nou an – 2013 şi zău că noi, românii, suntem şi vom fi probabil şi în acest an, vorba cuiva, ca o corabie pe valurile spumegânde ale unei mări furtunoase, furtună ce parcă nu se mai termină de vreo patru ani încoace.

Asta chiar dacă avem un guvern nou şi tot nou şi un program de guvernare pentru viitorii patru ani. Nu că nu aş credita actualul guvern cu şanse de reuşită în viitoarea perioadă, dar sunt prea multe de rezolvat într-o perioadă destul de scurtă pentru ca lucrurile să se îmbunătăţească cât de cât, economia să se relanseze şi să creeze astfel atât de mult-aşteptatele locuri de muncă pentru români. Pentru că, în ultimă instanţă, de aici trebuie să pornească totul pentru a se ajunge la un viitor mai bun al tuturor.

Azi, în prima sa şedinţă din 2013, noul guvern – Ponta II va începe dezbaterea bugetului pentru acest an pe fiecare minister în parte. Asta pentru a se pregăti toate datele bugetului astfel încât, pe 15 ianuarie, când soseşte la Bucureşti delegaţia FMI, totul să fie pregătit în cel mai mic amănunt pentru a putea fi începute discuţiile rapid atât cu partenerii internaţionali, cât şi în Parlamentul României, în comisiile de buget-finanţe.

Numai că bugetul pe acest an, chiar dacă va fi destul de repede „bătut în cuie” şi aprobat până la sfârşitul acestei luni, reprezintă deocamdată un fel de „a vinde pielea ursului din pădure”. El poate doar asigura o anumită continuitate în buna funcţionare a instituţiilor statului, punând la dispoziţia ordonatorilor principali de credite anumite jaloane de încadrare a cheltuielilor în fiecare domeniu bugetar în parte, în primele luni ale anului.

În rest, cel mai mult vor conta principalele măsuri care vor fi stabilite de noul Executiv pentru relansarea economică, crearea de noi locuri de muncă şi pe această cale producerea de venituri suficiente pentru a se putea, în principal, plăti salariile bugetarilor şi pensiile, o parte importantă din creditul luat de la FMI, dar şi pentru derularea unor noi investiţii publice absolut necesare. Şi de aici putem spune că începe tot greul. Pentru că nu doar noi suntem pe „o mare furtunoasă” a crizei economice mondiale, ci şi întreaga Uniune Europeană a cărei parte suntem şi noi, iată, deja de peste şase ani. Iar în cadrul acesteia, ţări cotate mult mai puternice din punct de vedere economic decât noi, precum Spania, Italia sau chiar Grecia sunt, încă de anul trecut, pe marginea prăpastiei economice şi caută soluţii miraculoase pentru a nu se prăbuşi cu totul.

Până şi Germania, care după cum se ştie este „motorul” economiei UE, se confruntă cu probleme importante pentru a se menţine pe linia de plutire. De altfel, cancelarul Angela Merkel a avertizat doar cu câteva zile în urmă că „într-o lume a globalizării, în care noi modele economice prind contur şi se impun, Europa poate rămâne competitivă şi-şi poate păstra cel mai generos sistem de protecţie socială doar dacă „munceşte din răsputeri”, cheltuie mai mult pe educaţie şi cercetare şi îşi reformează pieţele muncii şi sistemele de taxare”.

Aşadar, în acest nou an, şi noi românii vom trebui să ne suflecăm mânecile şi să „muncim din răsputeri”, aşa după cum îi îndeamnă de altfel cancelarul german pe toţi europenii, pentru a putea să sperăm într-o calmare a furtunei crizei economice şi într-un reviriment al economiei naţionale. Desigur, primul semnal în acest sens trebuie să pornească grabnic de la cei ce ne conduc, adică de la Guvernul României.

Acesta are dificila sarcină, dar nu imposibilă, să găsească pârghiile necesare unei noi dezvoltări economice şi să ştie să dea de lucru, cu folos, acestui popor atât de încercat şi de năpăstuit în ultimii ani. Dacă pentru început acesta va  gâdi relansarea economică prin relansarea mineritului în toată ţara, dezvoltarea şi modernizarea agriculturii, sectorului hidroenergetic şi cel al energiei verzi, precum şi a investiţiilor publice în infrastructură şi turism, dublate de câteva măsuri de scădere a fiscalităţii, am putea s-o pornim destul de repede pe un drum bun al dezvoltării şi creării de noi locuri de muncă. Iar de aici vor veni sigur şi plusurile necesare la bugetul statului pentru a putea îmbunătăţi sistemul de educaţie, cel al sănătăţii şi chiar şi viaţa românilor de rând.

Aşadar, 2013 poate însemna pentru noi, românii, un an  aproape de totul sau nimic. Să credem că vom răzbi şi că în cele din urmă o vom lua-o pe calea cea bună.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI