18 iulie: Se stingea din viață Regina Maria, femeia care a influențat cel mai mult istoria României

18 iulie: Se stingea din viață Regina Maria, femeia care a influențat cel mai mult istoria României

Deși nu era româncă, odată venită în România ca soție a viitorului rege Ferdinand (numit Ferdinand Întregitorul sau Ferdinand cel Bun) Regina Maria a devenit femeia care a influențat cel mai mult istoria României. În bine!

Nepoată atât a reginei Victoria a Marii Britanii cât și a țarului rus Alexandru al II-lea, Regina Maria era de o frumusețe răpitoare, numită de Martha Bibescu “cea mai frumoasă femeie a timpului sau” dar frumusețea ei a fost depășită de inteligența, determinarea și spiritul sau diplomatic care a adus atâtea benefiicii României.

Maria a refuzat rolul de prințesă supusă care să își limiteze viața la activitățile incuviințate unei femei la acea vreme: broderii, lectură, muzică… și nu și-a ascuns intenția de a se implica în politică, spre disperarea conservatorului rege Carol I. După moartea acestuia (1914) Maria devine regină alături de regele Ferdinand și reușește ceea ce și-a propus, mai ales că încoronarea lor s-a produs în perioada în care Europa era scufundată deja în durerosul măcel al primului război mondial iar regatul României avea de luat decizii ale căror urmări nu puteau fi prevăzute.

Neutră fiind, România era curtată de către toate părțile implicate în conflict cu cele mai diverse promisiuni. Puterile centrale au promis în schimbul intrării în război de partea acestora ca România să primească Basarabia și Bucovina (aceasta din urmă, concesie a imperiului austro ungar). La rândul ei, Antanta promitea României Transilvania și Bucovina.

În România, părerile erau împărțite. Unii, printre care regele Ferdinand, doreau să se alieze cu Germania, alții, printre care Regina Maria, doreau alianță cu Anglia și Franța. Regina Maria era public în favoarea alianței cu Anglia. La un dineu organizat de ambasada Franței, regina Maria a apărut îmbrăcată într-o frumoasă rochie roșie. Fiind complimentata de către ambasador pentru culoarea ținutei, Regina Maria a răspuns cu un elegant joc de cuvinte: “ Domnule ambasador, știți foarte bine că mie nu îmi plac deloc culorile NEUTRE” , aluzie rafinată la situația de neutralitate a României.

Și până la urmă regina Maria a reușit imposibilul: să îl convingă pe Ferdinand să intre în război împotriva Germaniei.

Intrarea în război a României a dezlănțuit energia reginei. Aceasta se află peste tot unde era nevoie de ea. Între răniți, ca să le aline suferința, între soldații activi, ca să le ridice moralul, între oamenii politici ca să îi îmbărbăteze cu optimismul ei de neclintit.

Deși campania românească s-a dovedit un dezastru militar mai ales după ieșirea din război a Rusiei, regina a refuzat ideea ca România să se predea. Rămasă singură pe frontul de est, net inferioară armatei germane, România a încheiat armistițiu separat cu puterile centrale în ciuda opoziției reginei Maria. Aceasta susținea retragerea guvernului și a regelui la Odessa și respingea predarea României. “Sant englezoaică, domnule Brătianu, iar englezii nu se predau niciodată !” a spus ea. Dar, copleșiți de spectrul infrângerii, oamenii politici au semnat așa zisa pace de la Buftea-București, pace care putea avea consecințe și mai proaste asupra României. Aceasta pentru că la tratativele de pace, Franța și Anglia au reproșat României că a încheiat deja o pace separată cu Germania și ca atare nu mai poate fi parte în noul tratat de pace. Juridic părea perfect corect și România risca să fi făcut războiul degeaba.

Din fericire, salvarea a venit tot dintr-o sclipire de geniu anterioară din partea Reginei Maria. Presimțind că pacea de la Buftea-București din martie 1918 este o mare greșeală, Maria l-a convins pe Ferdinand să nu ratifice tratatul de pace (ratificarea de către suveran este echivalentă promulgării de către președinte în constituția actuală) . În noiembrie 1918, revenind victorioasă în București, regina Maria a scris în jurnalul sau “ce bine îmi pare că l-am convins pe Ferdinand să nu ratifice tratatul”. Și pe bună dreptate, pentru că argumentul în fața aliaților, conform căruia România nu a ratificat tratatul de la Buftea-București, a fost acceptat și România primită cu drepturi depline în cadrul conferinței de pace. Conferință la care Maria a participat în mod activ. Întrebată de ce a venit la conferință, Regina Maria a răspuns din nou cu un joc de cuvinte elegant: “Am dorit ca România să aibă o față frumoasă la această conferinta” Și România a avut o față frumoasă, la propriu și la figurat. Iar regina a impresionat în convorbirile sale cu președintele SUA, cu regele Angliei, cu președintele Franței. Ieșind victorioasă.

În martie 1918 părea că era regina unei țări mici, reduse la nordul Moldovei, învinsă în război, a unei țări ce părea deznădăjduită, pentru ca în noiembrie 1918 să revină în București nu numai ca regină unei țări învingătoare, dar și ca regina unei țări căreia i se alipiseră Transilvania,Banatul, Crișana, Maramureșul, Basarabia și Bucovina. Regina României Mari.

După moartea Regelui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea Reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.

În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în vara lui 1938, murind la reședința sa de la Pelișor.

A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima Reginei a fost mutată la Bran.

În toată istoria României nu a existat și nici nu va exista prea curând o femeie căreia patria să îi datoreze atât de mult. Din păcate, oamenii politici au văzut în ea un adversar și nu un partener astfel că după 1927 au izolat-o practic de viața politică. Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită!. Iar istoria oficială după 1948 a ignorat-o complet, pentru ca după 1990 țara să-și reamintească prea puțin de ea

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI