14 august 1916, România intră în Primul Război Mondial de partea Antantei. Proclamațiile regelui Ferdinand către soldații români

14 august 1916, România intră în Primul Război Mondial de partea Antantei. Proclamațiile regelui Ferdinand către soldații români

În data de 14 august 1916, ora 9 seara, după doi ani de neutralitate, România intra în Primul Război Mondial. În aceeași zi, erau publicate în Monitorul Oficial Ordinul de mobilizare al armatei române, Legea pentru declararea stării de asediu.

În numărul următor al monitorului, românii erau informați că la 14 august 1914 „guvernul Imperial și Regal al Austro-Ungariei” a fost anunțat de către ministrul plenipotențiar al României în Viena, Edgar Mavrocordato, că „cu începere de la 14/27 august 1916, ora 9 seara, România se găsește în stare de război cu Austro-Ungaria”. Erau publicate și proclamațiile regelui Ferdinand către români și soldați.

În acestea erau precizate câteva dintre motivele intrării Regatului Român în prima conflagrație mondială: „unirea Româniilor de pe cele două părți ale Carpaților”, eliberarea „de sub stăpânirea străină pe frații noștri de peste munți și din plaiurile Bucovinei”. Soldaților români, descriși drept „vrednici urmași ai ostașilor cari au învins la Răsboieni, la Călugăreni și la Plevna”, li se cerea să se arate „demni de gloria străbună”. Regele le spunea că „o luptă aprigă vă așteaptă. Cu bărbăție să îi îndurăm însă greutățile și cu ajutorul lui Dumnezeu isbânda va fi a noastră”.
I. G. Duca, ministrul Cultelor și Instrucțiunii în guvernul Ion I. C. Brătianu, transmitea o telegramă directorilor de școală prin care le cerea să-i convoace pe toți „școlarii” care se aflau în comună pentru a li se comunica „însemnătatea ceasului ce trăiesc”.

„Armata română a fost mobilizată. Răsboiul în care pornește e răsboiul de desrobire și de întregire a neamului. Ea pleacă să înfăptuiască visul nostru de veacuri, speranța cu care înaintașii noștri au trăit și au putut birui urgia vremurilor. Deși școlarii sunt în vacanță, clipa aceasta e prea hotărîtoare ca să nu se pătrundă cu toții de măreția ei și ca în toată vieața lor să nu-i păstreze amintirea neștearsă. De aceea vă rugăm ca de urgență să adunați pe toți elevii școalei d-voastre, pe cari îi veți putea găsi în localitate și să le arătați însemnătatea ceasului ce trăiesc.

Să le spuneți că România intră în luptă pentru a pune capăt suferințelor de veacuri ale fraților noștri de peste munți și din Bucovina, pentru a le reda putința ca într’o Românie liberă și întregită să se desvolte în pace. Să-i faceți să priceapă bine că răsboindu-ne pentru o cauză dreaptă alături de marile popoare, cari apără și ele principiul naționalităților, România are nevoie de ajutorul tuturor fiilor ei și că și dânșii trebuie să contribuie în marginile puterilor lor la sforțarea care va asigura națiunii isbânda așteptată. […]. În fine, veți veghia ca, pe cît se poate, școlile în corpore și cu drapelurile lor să asiste la plecarea trupelor și să salute pe cei cu atâta avânt pornesc sub conducerea Regelui Nostru, care și-a însușit toate aspirațiunile neamului, că să lupte pentru gloria și mărirea patriei”.

Mitropoliții și episcopii erau rugați printr-o altă telegramă a lui I. G. Duca „să ia imediat măsuri ca pretutindeni preoții să binecuvânteze pe cei ce cu atâta având pleacă să jertfească pentru mărirea neamului” și „să se facă în toate bisericile […] cuvenitele rugăciuni pentru isbânda oștilor Române”.

Intrarea României în război a avut și alte consecințe, printre care interzicerea oricărei forme
de comerț a supușilor acelor state cu care România se afla în război și chiar sechestrarea întreprinderilor deținute de ei în regat. Astfel, se preciza că din momentul declarației de război transmisă Austro-Ungariei era interzisă „pe teritoriul regatului” „orice operațiune comercială cu supușii sau casele comerciale și industriale, aparținând Statelor cu cari România s-ar găsi în stare de război sau ai oricărui alt Stat, afară de cele neu
tre sau aliate României”. Bunurile mobile sau imobile, întreprinderile comerciale, industriale și agricole ale supușilor germani, austro-ungari, bulgari sau turci erau sechestrate de parchete.

În afară de acesta, tot ca o măsură de precauție, supușii de sex bărbătesc erau internați în lagăre speciale amenajate pe toata durata războiului. Astfel, în decizia ministrului de Interne V. G. Morțun din 14 august 1916 se arătau cine erau cei care urmau să fie internați. Documentul menționa că toți „bărbații dela vârsta de 16 ani în sus, suspuși ai Statelor cu cari ne găsim în stare de răsboi, vor fi internați […] în județul Ialomița, în localități anume desemnate în acest scop”[8]. În document se precizau atât modul în care avea să se producă internarea lor, „prin îngrijirea autorităților polițienești și jandarmi rurali, în fiecare localitate, sub conducerea și privegherea prefecților de poliție și de județ și a direcțiunii poliției și siguranței generale”, cât și drepturile și obligațiile acestora.

Internații puteau lua cu „dânșii” maxim „40 kgr bagaj pentru o persoană”, „hrana pentru 5 zile” și „serviciul de masă strict necesar”. Ei aveau obligația de a se prezenta zilnic la poliție. Dispoziția nu se aplica celor bolnavi care nu puteau fi transportați. Se menționa că aceștia „vor fi lăsați pe loc pe tot timpul ce va fi desemnat de medic”. Internații urmau să se hrănească „pe propria lor socoteală”. În cazul celor care nu aveau această posibilitate se arăta că „li se va căuta de lucru, iar la rest[ul] li se va procura mijloace de hrană în contul Statului”. Statul român își asuma astfel obligația să le asigure condițiile minime de existență. Totodată, pentru a preveni eventualele forme de abuz sau tratament discreționar, autoritățile polițienești erau instruite să se comporte cu ei conform „rangului și pozițiunii lor sociale”. Internarea lor, confiscarea bunurilor (i)mobile și sechestrarea întreprinderilor comerciale de orice tip pe care o aveau în România nu a fost caracteristică doar statului român. Măsuri similare au adoptat și statele cu care Regatul se afla în război.
Lectura Monitorului Oficial permite și identificarea unor știri despre război destinate românilor. Astfel, prin Comunicatul Oficial nr. 1 erau transmise și primele informații despre mersul războiului:

„București, 15 august
Comunicat oficial din 15 august 1916

Mobilizarea generală a armatei a început în noaptea de 14/15 August și-și urmează cursul. Declarația de răsboi contra Austro-Ungariei a fost emisă în seara de 14 August, la ora 9, la Viena. În noaptea de 14/15 august trupele noastre au atacat frontiera Austro-Ungară. Trupele aliate imperiale ruse au început a trece în Dobrogea, fiind primite cu entuziasm de populație. Unități din flota rusă au sosit la Constanța unde concură la apărarea coastei Mărei Negre. Vase de răsboi și baterii Austro-Ungare au tras focuri asupra orașelor Vârciorova, Turnu-Severin și Giurgiu”.
Într-un alt comunicat se preciza că în noaptea de 15/16 august, „un Zepelin și un aeroplan au aruncat bombe asupra Bucureștilor fără a cauza pagube”. La o săptămână de la intrarea României în război erau comunicate numele ofițerilor morți:

„ Morți:
Locotenent-colonel Poenaru Bordea G., regimentul Muscel No. 30.
Locotenentul Macarie N., Regimentul Ștefan-cel-Mare No. 13.
Sublocotenentul Erceanu N., regimentul 57 infanterie.
Sublocotenentul Bălănescu Alexandru, regimentul Dolj No. 1.
Sublocotenentul Pantzu I. Paul, regimentul 58 infanterie.
Sublocotenentul Constantin Gheorghe, regimentul Muscel No. 30.
107 oameni de trupă, al căror nume se va publica ulterior. […]”.
În Monitorul Oficial nu apăreau doar știri care priveau statul român și operațiunile Armatei regale, ci și măsuri luate de aliații României. Spre sfârșitul lunii august, se publica și o măsură adoptată de Armata imperială rusă: minarea unor zone „din considerațiuni militare”. Armata rusă declina orice responsabilitate pentru eventualele accidente ce vor avea loc după comunicarea oficială a acestei măsuri.
„Ministerul Afacerilor Străine

Se aduce la cunoștința generală că, din considerațiuni de ordin militar, guvernul Rusiei a dispus așezarea de mine în zona următoare: la răsărit de coasta suedeză, la o distanță de 3 mile marine, începând dela 59º 52’ nord, până la 59º 40’ sud. Guvernul imperial își declină orice răspundere pentru accidentele ce s’a întâmpla bastimentelor cari ar intra în zona sus indicată cu începere dela 18/31 August 1916”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI