”OK” – de unde vine expresia și ce înseamnă de fapt

Expresia OK a devenit foarte uzitată în țara noastră după 1990, în Europa după primul război mondial, iar în Anglia și America, era deja răspândită înainte de prima mare conflagrație.

Probabilul adevăr istoric

Cea mai veche atestare, așa zisă istorică, a termenului este confirmată prin apariția lui într-un text din Boston Morning Post, publicat în anul 1839. Termenul era folosit atunci ca abreviere a sintagmei „oll korrect”, expresie cam agramată, un fel de jargon olandez, obținut prin substituirea sintagmei „all right”, de origine britanică.

În 1840, americanii au dat acelorași inițiale un sens cu totul diferit, indicându-l prin ele pe cel de al optulea președinte al SUA, Martin Van Buren, poreclit în timpul campaniei electorale „Old Kinderhook”, cu aluzie la numele satului său natal, Kinderhook.

La 24 martie 1840, a fost creat și un club de susținere a președintelui, cu numele de „O.K. Club”. În campania electorală, inițialele președintelui întruchipaseră acordul cetățeanului, privind persoana lui.

Posibile legende

Deși filologii s-au pronunțat destul de precis cu privire la originile inițialelor OK, în legătură cu ele circulă multe legende, din care unele s-ar putea să aibă și un sâmbure de adevăr.

Astfel, pornind de la observația că, după bătăliile navale, britanicii însemnau în evidențele militare numărul morților cu expresii de felul „17K”, adică 17 morți (17 killed), s-a constatat că în unele cazul se înregistrau OK, adică „0 killed”, caz în care trecerea de la cifra zero la litera o nu era decât o formalitate.

Alții pretind că OK sunt inițialele de la grecescul „Ola Kala” utilizat tot în marină, în sensul „totul este în ordine”. Conform acestei teorii, literele OK s-au scris pentru prima oară cu omega și cu kapa.

Mai există și varianta germană, în care OK ar abrevia expresia „ohne Korrektur”, adică „fără corectură”. Varianta este nostimă, dar nu se prea explică răspândirea expresiei germane în țările anglofone.

Francezii au și ei varianta proprie, după care expresia ar proveni de la comanda dată în porturile franceze „au quai!”, pentru descărcarea mărfii în port. Comanda franceză este însă foarte departe de sensul expresiei actuale.

Mai aproape ar fi poate varianta după care afaceristul american Otto Keiser verifica personal fiecare expediție provenită de la firma sa și o pecetluia cu inițialele proprii: O.K. Ar fi nostim să constatăm că inițialele au fost inițial nume de brand.

În sfârșit, mulți pretind că inițialele OK au la bază o motivație sportivă: ea ar proveni din inversarea literelor, în situația când arbitrul confirmă o victorie în box, pronuțând „knock out”. Adică, OK ar fi o expresie răsucită, pornită de la KO. Când ne avântăm în legendă, nimic nu este exclus.

Sursa: ziare.com

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI