Viitorul Roșiei Montane îl decid toți moții, toți românii, nu doar o minoritate din Apuseni!

În numele moților responsabili și patrioți, mă simt obligat iarăși să am o reacție la un articol publicat recent în ziarul Unirea, de data aceasta semnat de primarul și Consiliul Local al comunei Roșia Montană, cu privire la declararea sitului de la Roșia Montană ca monument istoric de importanță excepțională, propus recent și pe lista tentativă UNESCO. Asta, și în speranța că ziarul Unirea, conform tradiției și menirii sale, va face cunoscută și o altfel de poziție, poziția majorității moților, altfel decât cea deja arhicunoscută și ultramediatizată în presa din întreaga țară – poziția R.M.G.C. și a susținătorilor săi.

De la început vreau să atrag atenția și să lămurim, dacă se poate, definitiv lucrurile.

Se manifestă, și nu doar de azi, două grupări care susțin în mod diferit viitorul Roșiei Montane. Una este o grupare minoritară care se încăpățânează să impună, desigur la presiunea, influența și lobby-ul puternic – putem să ne imaginăm că nu neapărat pe nasturi – al R.MG.C., de fapt al magnaților din Gabriel Resources, înstrăinarea resurselor arginto-aurifere de la Roșia Montană în condiții extrem de dezavantajoase pentru stat și impact devastator asupra mediului și sănătății oamenilor.  Cealaltă grupare este mult mai numeroasă, extrem de responsabilă față de sănătatea oamenilor, interesată de menținerea unui mediu curat în Apuseni, interesată de exploatarea resurselor de către noi românii, și nu de către străini.

Este trist și dureros să constatăm că gruparea „setată” în direcția înstrăinării resurselor de la Roșia Montană, sub pretextul tradiției mineritului ori al creării câtorva locuri de muncă, se încăpățânează – ignorând complet pe cei majoritari care au o cu totul altă părere, gândesc și propun o dezvoltare durabilă a Roșiei Montane – și susțin în continuare un proiect dovedit dezastruos pentru stat, oameni și mediu, un proiect învechit, bazat pe cianură în cantități uriașe și a unui baraj îngrijorător de mare care, în cazul în care s-ar rupe și chiar s-ar putea rupe ca multe altele, ar provoca daune incomensurabile.

Se pare că, sub nici o formă nu e cu putință să-i determinăm să înțeleagă că nici un câștig de ordin material și nici crearea câtorva locuri de muncă  – culmea, și pe o durată de doar câțiva ani! – nu are cum să primeze în fața dreptului cetățenilor la sănătate publică, respectiv în fața dreptului la un mediu curat, garant al sănătății. Pare de asemenea cu neputință să înțeleagă că fericirea lor, eventuala fericire a câtorva, nu se poate clădi pe nefericirea altora, adică a noastră, a celor mulți. Sperăm că România a devenit un stat civilizat care, înainte de toate, pune sănătatea și securitatea cetățenilor săi în prim plan. A nu face asta înseamnă a crea premisele unor evenimente sau nenorociri de genul clubului Colectiv. Mai vrea cineva repetarea acelui nenorocit de eveniment? Să nu fim capabili să învățăm din propriile noastre greșeli, din prea multă ignoranță pe care deseori suntem dispuși să o manifestăm?

Datorită indiferenței ori superficialității, unii par dispuși să ignore pericolele, ignoranță ce poate să conducă spre un nou eveniment de genul celui de la clubul din București de astă toamnă, chiar și mult mai grav de atât. Este îngrijorător și aproape de neînțeles de ce unii se încăpățânează să nu găsească mineritului otrăvitor alte soluții alternative, soluții moderne, în pas cu civilizația. Dar, oarecum era de așteptat ca trepădușii R.M.G.C. – iști să reacționeze și să se opună integrării Roșiei Montane în UNESCO – unica soluție logică și rezonabilă de protejare și salvare a sitului arheologic, unica soluție care creează premisele unei dezvoltări durabile a Roșiei Montane. Era previzibil că R.M.G.C.-ul își va activa și struni susținătorii spre a încurca sau incomoda dezvoltarea pe sute sau mii de ani a Roșiei Montane, altfel decât printr-un minerit învechit și dăunător sănătății oamenilor și mediului.

Banul și pofta acaparării unei asemenea bogății orbește într-atât de mult pe unii oameni încât nu pot distinge realitatea. Nu pot să întrevadă alte soluții de dezvoltare durabilă a Roșiei Montane decât sub forma unică de minerit și acela pentru cel mult 20 de ani, apoi, „după noi, potopul!”. Nu pot să înțeleagă sau să fie de acord cu aceia care – mulți fiind specialiști în domeniu și nu mineri ce par a nu înțelege ce înseamnă un sit arheologic de valoare universală – văd în Roșia Montană o mare valoare măsurată nu în tone de metal prețios, ci în valori culturale și arheologice inestimabile care, trebuie să fie protejate și păstrate peste secole și să nu se fie transformate în mormane de gunoi, gropi sau în lacuri de otrăvuri care ar pune în mare dificultate viața în Apuseni.

Domnilor susținători ai înstrăinării resurselor de la Roșia Montană, trebuie odată pentru totdeauna să înțelegeți că într-un proiect de asemenea anvergură, având în vedere gravele efecte pe arii foarte întinse din Apuseni, contăm și noi ceilalți. Și nu doar voi. Zăcământul de la Roșia Montană este al tuturor românilor și nu doar al vostru, adică al roșienilor. Și ar mai trebui spus că nu toți roșienii împărtășesc părerea voastră. Toți românii au dreptul să decidă ce facem cu el și nu doar voi. Dacă îl oferim altora pe nimic sau dacă îl lăsăm să mai stea acolo în pământ că nu cere de mâncare, decidem noi toți. „Moldova nu este a mea și nici a voastră, ci a urmașilor, urmașilor voștri” spunea cândva marele Ștefan. Așadar, Roșia Montană nu este a voastră. Nu este a voastră, precum nu este nici a noastră, ci a celor care urmează după noi. Nu este a voastră, a celor care cu orice preț vreți minerit de mare anvergură la Roșia Montană.

Contează poziția moților din împrejurimi, a românilor care au protestat și au spus un Nu! ferm proiectului. Contează poziția celor care pun mai presus de orice profit securitatea și sănătatea publică a cetățenilor, respectiv protejarea mediului. Precum contează poziția specialiștilor care apreciază situl de la Roșia Montană altfel decât voi.

Reveniți-vă și nu mai susțineți aberanta înstrăinare a resurselor și cu consecințe grave asupra oamenilor și mediului, culmea, și în beneficiul exclusiv al unor străini! Supuneți-vă deciziei majorității! Supuneți-vă deciziei specialiștilor care știu cu adevărat ce înseamnă o dezvoltare durabilă a Roșiei Montane și nu unor străini grabnic doritori să pună cu orice preț mâna pe ceea ce, de facto și de drept aparține, urmașilor, urmașilor Roșiei Montane! Supuneți-vă spiritului Țării Moților, spiritului lui Iancu și lui Horea care au luptat cândva pentru drepturile românilor, spirit încă viu în inimile moților din Apuseni, spirit care ne înflăcărează, ne îmbărbătează, ne însuflețește și ne unește inimile, așa încât să ne apărăm drepturile și comorile lăsate nouă moștenire de către înaintași! Așa să ne ajute Dumnezeu!

Profesor Daniel Burz, Câmpeni

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI