Un fost antrenor al Metalurgistului Cugir, ajuns managerul unei echipe de fotbal din Statele Unite ale Americii: „Mi-am dorit să fiu azi mai bun decât ieri, mâine mai bun decât azi și să dezvolt ceva măreț”

Octavian Mureșan, fost antrenor al Metalurgistului Cugir, manager la Academia „Liberty FC” din Cleveland Statele Unite ale Americii: „Mi-am dorit să fiu azi mai bun decât ieri, mâine mai bun decât azi și să dezvolt ceva măreț”

Octavian Mureșan (Tavi) s-a născut în Reteag, județul Bistrița-Năsăud, în 1966, unde a făcut și școala generală. În 1984 a absolvit Liceul de Chimie „Terapia” din Cluj-Napoca și apoi a studiat (între 1985-1989) la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj – secția Tehnologia Materialelor de Construcție. A început să joace fotbal organizat la vârsta de 14 ani.

Din 1980 până în 1985, a jucat la CFR Cluj la juniori, avându-l antrenor pe Victor Ciocan. A fost promovat la echipa de seniori a CFR Cluj de către dr. Constantin Rădulescu în 1983, unde i-a m-ai avut ca antrenori pe Ludovic Sătmăreanu și Mihai Adam. A mai jucat la Olimpia Gherla, avându-l ca antrenor pe Ștefan Nagy, la Motor IRA (antrenor Nicolae Chisu), la Metalul Aiud (antrenor Petre Varodi). La Cugir i-a avut antrenori pe Alexandru Pașcanu, Eugen Țimpea și Sandu Kilin. Din anul 2002, trăiește în Statele Unite ale Americii.

– Tavi, ce a însemnat Cugirul pentru tine, în formarea ta ca om și ca sportiv?

– După anii de liceu și facultate petrecuți în Cluj, 5 ani petrecuți la CFR Cluj, care m-au dezvoltat intelectual, dar și sportiv, au urmat 13 ani frumoși la Cugir. Cugirul a fost un capitol foarte frumos în viața mea personală, având în vedere că aici m-am căsătorit cu Mihaela și totodată aici s-a născut Vlad, fiul nostru.

Tot la Cugir, mi-am început cariera de antrenor în 1993 și am avut plăcerea de a lucra la categoria copiilor și juniorilor. Chiar dacă au fost vremuri tumultuoase, cu o situație financiară grea, am încercat să aduc o altă viziune în ceea ce privește copiii și juniorii.

– Ce te-a determinat să pleci din România și să începi un proiect fotbalistic în străinătate?

– Cu sprijinul părinților din Cugir și al conducerii Uzinei Mecanice din acea perioadă, am reușit între anii 1994-1995 să participăm cu aproximativ 30-40 de copii la 4 ediții ale turneului „Harlem Coca Cola Cup“ în Olanda. Atunci a fost primul meu contact cu Vestul și atunci s-a aprins o scânteie. Să fiu azi mai bun decât ieri, mâine mai bun decât azi și să dezvolt ceva măreț. În 2002 am ales această provocare de a ne schimba viața și viitorul alegând Statele Unite ale Americii.

A fost o perioadă grea la început, cu multe încercări și obstacole, dar cu voință, determinare și multă, multă muncă am reușit. Suntem acolo de 23 de ani și am reușit să fim apreciați în domeniul „soccer“, așa cum e denumit fotbalul în America.

– Ce înseamnă azi Academia Liberty? Ce planuri de viitor ai?

– Din 2007 am înființat clubul nostru „Liberty FC “ în Cleveland, Ohio și de atunci peste 3000 de copii au trecut prin mâinile noastre. Azi, clubul nostru are în jur de 250 de jucători anual, cu băieți și fete cu vârstele între 8 și 19 ani. Deși au trecut mulți ani de când am început cu două echipe de 10 și 11 ani, azi, pe lângă copii, avem 15 echipe și 8 antrenori.

Continuăm să dezvoltăm cele trei obiective cu care am pornit la drum: să ajutăm, formăm, ghidăm fiecare jucător să ajungă spre maximul de potențial pe care îl dorește din punct de vedere sportiv. Să devină cea mai bună versiune a lor, atât în teren, cât și în afara lui. După ce încetează activitatea de jucător să se întoarcă în domeniu, ca antrenor, arbitru sau alt post de care este atras, astfel încât să aducă un plus în fenomenul fotbalistic. Să le arătam membrilor noștri că lumea nu înseamnă numai America. În cei peste 17 ani de activitate am reușit cu clubul nostru să participăm la câteva turnee în Italia, Germania, Cehia, Olanda, Belgia, Spania și Portugalia, arătând astfel tinerilor americani Europa.

– Chiar dacă ești departe, ai continuat să sprijini comunitatea din Cugir. Ce te motivează să rămâi conectat?

– Nu poți uita niciodată de unde ai plecat, așa că mereu m-am gândit dacă putem să găsim ceva soluții să stăm conectați cu Cugirul, cu România. Au rămas în urmă multe amintiri frumoase, mulți oameni deosebiți si atunci nu ai cum să nu te gândești cum ai putea să ajuți.

Fotbalul e un sport de echipă și numai împreună poți reuși. Fotbalul și sportul te învață să câștigi și să pierzi. În plus, îți dezvoltă capacitatea de a rezolva și găsi soluții la problemele cu care te confrunți în viața de zi cu zi.

-⁠Ce ai simțit când ai văzut copiii din Cugir jucând la Mundialito, alături de echipa ta?

– Fotbalul mi-a oferit posibilitatea sa călătoresc în multe țări și de câțiva ani am visat să aduc și copii din Cugir să joace alături de copiii noștri americani. Am reușit anul acesta pentru prima dată să avem în echipele noastre trei copii din Cugir și unul din Cluj să joace la Mundialito, un turneu de renume din Badajos Spania.

Eu și Vlad ne-am bucurat să-i avem alături de noi pe Andrei, Vlad și Bogdan din Cugir, respectiv pe Matei din Cluj. Zâmbetele de pe fețele lor ne- au adus și nouă bucurie. Poate că, la fel ca atunci când eu am participat la primul meu turneu din Olanda, și în inima lor se va aprinde o dorință de a se autodepăși, astfel încât să arate lumii că noi românii suntem valoroși.

Aș vrea să precizez faptul că, pe lângă bucuria făcută celor 3 cugireni, am trimis în urmă cu câțiva ani o mulțime de mingi, echipamente și haine copiilor din orașul de la poalele Drăganei

– Tavi, ce dorești să le transmiți cugirenilor?

– O îmbrățișare tuturor locuitorilor orașului Cugir, urări de sănătate și prosperitate tuturor, mult succes echipei de fotbal „Metalurgistul” (dar și echipei naționale în preliminarii). Mi-aș dori să văd cât mai mulți români anul viitor la WORLD CUP susținând în galben echipa României.

A consemnat Constantin PREDESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI