Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

Tradiţii şi superstiţii de Sfinţii Constantin şi Elena. Agricultorii nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor, femeile tămâie și stropesc cu aghiasmă pentru a alunga duhurile rele și necurate

Publicat

în

Tradiţii şi superstiţii de Sfinţii Constantin şi Elena. Agricultorii nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor, femeile tămâie și stropesc cu aghiasmă pentru a alunga duhurile rele și necurate.

Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Mama sa Elena este strâns legată de taina şi puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei creştine. În ajunul luptei cu păgânul Maxenţiu, suveranului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, semnul Crucii, ca simbol al biruinţei : „Întru acest semn vei învinge”. Totodată, Sfânta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care Iisus a fost răstignit.

SFINŢII CONSTANTIN ŞI ELENA  sunt sărbătoriţi în 21 mai atât de bisericile ortodoxe, cât şi de cele catolice la fel cum sunt serbaţi apostolii.

În această zi există o serie de obiceiuri şi superstiţii, care fac referire la vara ce urmează să-şi facă apariţia:

– mulţi agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului; în unele regiuni ale ţării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei, deoarece, în popor, se vorbeşte că tot ce se seamănă după această zi se va usca;

– podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii;

– ziua de Sfântul Constantin şi Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele şi cine le va păzi pe timpul păşunatului;

– femeile, pentru a alunga duhurile rele şi necurate, tămâie şi stropesc cu aghiasmă; pentru a se apăra de forţe malefice, ţăranii aprind un foc mare şi stau în jurul lui, prin acest foc obişnuiesc să treacă şi oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.

In calendarul popular, sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor.

Citește și: Mesaje de Sfinții Constantin și Elena. FELICITARI și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica

În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degrabă sub numele de „Constantin Graur” sau „Constantinu Puilor”, pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pădure încep să-şi înveţe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat şi şi-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie).

Oamenii trebuie să ţină sărbătoarea, pentru ca puii din gospodărie să nu fie mâncaţi de ulii. În ziua Sfinţilor Constantin şi Elena este bine să nu se lucreze, pentru ca holdele şi strugurii să nu fie distruşi, iar până în 21 mai trebuie să fie semănate porumbul, ovazul şi meiul, potrivit tradiţiei populare.

Publicitate

Misiunea Împărătesei Elena

Mama împăratului Constantin, Flavia Iulia Helena, s-a născut în provincia Bitinia. În anul 293, soţul său, generalul roman Constantiu Chlorus s-a lăsat influenţat de împăratul Diocletian şi a divorţat de împărăteasa Elena. Aceasta nu s-a mai recăsătorit; s-a îndepărtat însă de viaţa publică şi a fost un sfetnic competent şi statornic pentru fiul său.

În lupta pentru unitatea statului şi pentru răspândirea creştinismului, împăratul Constantin a trimis-o la Ierusalim pe evlavioasa împărăteasă Elena, mama sa, însoţită de mai mulţi ostaşi, pentru a descoperi locul unde a fost îngropat Mântuitorul, şi unde se află lemnul Sfintei Cruci. La acea dată, împărăteasa Elena care avea misiunea să se închine pe Golgota şi la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, era primul pelerin creştin în Iudeea.

Pentru împlinirea acestei misiuni, împărăteasa Elena s-a rugat lui Dumnezeu împreună cu Macarie, episcopul Cetăţii Ierusalim. Cu ajutorul rugăciunilor, împărăteasa Elena a descoperit pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos.

Citește și: Ce nume derivate de la Constantin și Elena se sărbătoresc de Sfinții Constantin și Elena

Tradiţia spune că în timpul săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a afla crucea pe care a fost răstignit Hristos, martorii au atins pe rând, de un mort, fiecare cruce. Mortul a înviat în momentul în care a atins Crucea pe care a fost răstignit Hristos. În ziua de 14 septembrie în anul 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea miraculoasă şi-a înălţat-o în faţa mulţimii. De atunci, în calendarul creştin, ziua de 14 septembrie a devenit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.

De numele împărătesei Elena se leagă construcţia mai multe lăcaşuri creştine printre care: Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem şi Biserica din Nazaret.

Ce trebuie să facă toţi creştinii astăzi

Există, în ziua de Constantin și Elena, și o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează să-și facă apariția, și anume: mulți agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului, în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz și mei, deoarece, în popor, se vorbește că tot ce se seamănă după această zi se va usca, podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii, ziua de Sfântul Constantin și Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele și cine le va păzi pe timpul pășunatului, femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, tămâie și stropesc cu aghiasmă, pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

Praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena corespunde în calendarul popular cu sărbătoarea numită Constandinu Puilor sau Constantin Graur, o sărbătoare împodobită cu datini, adresată păsărilor de pădure.

Tradiţiile practicate în acestă zi aduc spor şi sănătate gospodarilor care le împlinesc.
Potrivit datinilor strămoşeşti, păsările îşi învaţă puii să zboare începând cu această zi şi noua generaţie ameninţă recoltele. De aceea, tradiţia interzice gospodarilor să muncească la câmp pentru a evita pagubele aduse viitoarelor recolte de păsările cerului. Tot acum, nici viticultorii nu trebuie să muncească în vie, pentru ca strugurii să nu fie mâncaţi de grauri.

Citește și: Pe cine sărbătorim de Sfinții Constantin și Elena: Cui îi spunem ”La mulți ani”

Tot acum, în unele zone, se mai păstrează datina ca Ziua de Constandinu Puilor să fie ultima dată când se mai fac unele semănături: de porumb, de ovăz şi de mei. Dacă gospodarii continuă să semene aceste cereale, răsadurile respective se vor usca.

Norme pentru păstori

Acum, este o zi importantă şi pentru păstori: ei îşi aleg baciul, stabilesc locul unde vor sta stânele pe timpul verii şi aleg paznicii care trebuie să le păzească turmele când sunt la păşune.

În ajunul sărbătorii, păstorii aprind un foc, numit Focul Viu. Împreună cu oile, ei stau în preajma acestui foc; în popor există convingerea că acest ritual, împlinit din generaţie în generaţie, are un rol protector împotriva pagubei şi bolilor în intervalul petrecut cu toţii la stână. Focul viu păstrează sporul laptelui.
Purificarea gospodăriei

Publicitate

Femeile aprind boabe de tămâie cu care afumă întreaga gospodărie, camerele şi anexele pentru animale şi pentru păsări, cu excepţia băii. După ce se împlineşte ritualul de purificare, gospodinele trebuie să stropească lucrurile şi încăperile gospodăriei cu agheasmă.

Tradiţii pentru sporul laptelui

Pentru ca duhurile rele să nu fure sporul laptelui, se mai păstrează datina „Sperietoarea vrăjitoarelor”. Membrii familiei se adună în mijlocul gospodăriei în jurul unui vas cu lapte. Cu toţii, cu mic, cu mare, ei vor bate cu linguri noi de lemn în vasele în care fierb laptele de obicei, strigând să sperie vrăjitoarele care le-ar putea fura laptele.

Citește și: Mesaje de Sfânta Maria. Ce felicitări, urări și SMS-uri le poți trimite persoanelor care își serbează onomastica

În această zi, fiecare păstor măsoară cantitatea laptelui obţinut de la oile sale, notându-l pe un carneţel, pe „Răbojul sporului”. Se crede că prin măsurarea laptelui, sporul casei nu se risipeşte , iar vrăjitoarele n-au puterea să-l fure.

Tot pentru ca sporul să se adune într-o gospodărie, gospodarul trebuie să noteze seria fiecărei bancnote cheltuite în fiecare zi. Se spune că, astfel, banul rămâne în casă şi nu se înstrăinează.

Pentru voie bună şi pentru sănătate

În ziua praznicului, pentru ca voia bună să se adune în familie, trebuie să aducem în casă măcar trei fire de bujori îmbobociţi.

De asemenea, pentru sănătate, unul dintre membrii familiei, este bine să ducă la biserică trei bujori, flori de lămâiţă, pâine şi dulciuri, preparate în casă.
Cumpăraţi o iconiţă, cât de modestă, care-i reprezintă pe Sfinţii prăznuiţi astăzi. Aceasta vă apără de pagubă, de duşmanii neştiuţi şi vă împlineşte o grabnică dorinţă, oricând le cereţi ajutorul.

Această mare sărbătoare are o semnificaţie deosebită pentru locuitorii oraşului Constanţa, care se află sub protecţia directă a Sfinţilor Împăraţi. În ziua marelui praznic, an de an, în Constanţa are loc o impresionantă procesiune cu sfinte moaşte, urmată de o slujbă arhierească. Oraşul Tomis din vremea împăratului Constantin cel Mare, veche cetate cu amprentă grecească, a primit numele fiului său, Constanţiu.

Citește și: MESAJE de Sfântul Gheorghe. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor care îşi sărbătoresc onomastica

Constantin, nume de provenienţă latină, vine de la „constans, constantis” şi înseamnă „constant, ferm”. Înrudite în mod direct cu acest nume sunt cele precum Constanţiu, Constanţa şi persoanele care poartă nume din aceeaşi familie: Costache, Costea, Costin(a), Codin(a), Dinu, Dina, Tinu şi Tina. În acestă zi sunt sărbătoriţi şi purtătorii diminutivelor : Costi, Costică, Costel, Ticu, Titi, Titel(uş), Dinicu, Tinuţ, Tinel, Tanţa, Tănţica şi Tanţi.

Elena, nume de provenienţă grecească (Elene, Helene), în traducere înseamnă cea strălucită, cea luminoasă. În lumea creştină, cea mai cunoscută femeie cu numele Elena a fost mama împăratului Constantin cel Mare. La noi sunt sărbătorite purtătoarele acestui evlavios nume, dar şi derivatele numelui de Elena precum Elina, Ileana, Ilina, Leana, Ilinca, Elenca. Acestora li se alătură şi cele care poartă diminutivele precum: Ilenuţa, Lenuţa, Lena, Leni, Liana, Lina, Nuţa, Nuţi, Nuţica.

Salvează

Publicitate
Publicitate

Opinii - Comentarii

VIDEO| Ziua Națională a Ambulanței, sărbătorită pe 28 iulie: „Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor”

Publicat

în

Ziua Națională a Ambulanței, sărbătorită pe 28 iulie: „Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor”

Ziua Naţională a Ambulanţei din România este marcată, în fiecare an, la data de 28 iulie. Este data la care, în anul 1906, a apărut prima ”Salvare” din Bucureşti, la iniţiativa profesorului Nicolae Minovici.

Proiectul de lege privind instituirea acestei zile, votat de Senat la 18 iunie 2014, a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional, la 11 februarie 2015, cu 276 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 4 abţineri, iar la 6 martie 2015, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul pentru promulgarea legii privind instituirea acestei zile.

Electrica Furnizare Discount

Legea nr. 22/2015 privind instituirea zilei de 28 iulie – Ziua Naţională a Ambulanţei din România, publicată în Monitorul Oficial la 10 martie 2015, acordă posibilitatea autorităţilor publice centrale şi locale, ONG-urilor, muzeelor şi reprezentanţelor României în străinătate să organizeze evenimente dedicate rolului şi meritelor serviciului român de ambulanţă în salvarea de vieţi omeneşti, aceste acţiuni urmând a fi coordonate de către Ministerul Sănătăţii.

”Societatea de Salvare din Bucureşti”, aşa cum se numea la momentul înfiinţării, îşi desfăşura activitatea sub deviza ”Totdeauna şi tuturor, gata pentru ajutor!”, fiind sub directa îndrumare a profesorului dr. Minovici. Primul echipaj era format din vizitiu şi sergent de oraş, care utilizau o trăsură trasă de cai, având drept sediu o clădire veche situată pe cheiul Dâmboviţei, se arată pe site-ul http://ambulantabistritanasaud.ro/.

În 1907, dr. Minovici a început pregătirea practică în salvare a studenţilor din anii terminali ai Facultăţii de Medicină, astfel că, în 1908, echipajul ambulanţei era format din medici interni şi sanitari. Începând din 1907, Salvarea funcţionează regulat, România devenind, astfel, al treilea stat din Europa, după Olanda şi Austria, cu un astfel de serviciu. În 1912, au fost aduse în Bucureşti, de la Paris, primele ambulanţe de tip auto. În anul 1931, profesorul Nicolae Minovici a teoretizat, pentru prima dată în lume, ”împingerea actului medical calificat la locul accidentului”.

Spitalul de Urgenţă a fost înfiinţat în 1943, în localul salvării din Bucureşti, moment ce a marcat apariţia primului sistem integrat de asistenţă medicală de urgenţă: Salvarea şi Spitalul de Urgenţă. În 1992, s-a înfiinţat, în cadrul Serviciului de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, prima şcoală de Ambulanţieri şi Operatori Registratori de Urgenţă din România, iar în 1995, au apărut Serviciile Judeţene de Ambulanţă şi Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică. Accesarea serviciilor de urgenţă se realiza prin apelarea numărului gratuit 961.

În anul 2001, a început dotarea cu ambulanţe moderne, printr-un program al Băncii Mondiale, iar în 2003-2005, a fost introdus în România sistemul de apel unic de urgenţă 112, care a făcut posibilă interconectarea tuturor tipurilor de agenţii de intervenţie, respectiv ambulanţă, pompieri, poliţie, jandarmi etc. În perioada 2006-2007, s-a făcut trecerea la sistemul integrat de astăzi, iar în 2012, a început înfiinţarea, la nivel naţional, a dispeceratelor integrate ISU-SAJ şi demararea managementului integrat al situaţiilor de urgenţă.

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

28 iulie 1914: Începe Primul Război Mondial prin atacarea Serbiei de către Austro-Ungaria

Publicat

în

La 28 iulie 1914, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, fapt care a marcat începutul primului război mondial (1914-1918). În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei și moștenitorul tronului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student naționalist sârb-bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susținuți de Mâna Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături în armata Serbiei.

Asasinarea prinţului moştenitor al tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand şi a soţiei acestuia, la Sarajevo, la 28 iunie 1914, de un naţionalist sârb a reprezentat scânteia prin care Imperiul Austro-Ungar a înţeles să îşi rezolve problemele de autoritate asupra regiunii. La 23 iulie 1914, Austro-Ungaria a adresat un ultimatum umilitor Serbiei, pentru ca la 28 iulie să declare război acestui stat, conform lucrării ”Mica enciclopedie a Marelui Război” (Corint, 2014). La 29 iulie 1914, flota austro-ungară de pe Dunăre bombardează Belgradul. Din acest moment, activarea prevederilor din sistemele de alianţe încheiate a însemnat declanşarea neaşteptată a celui mai grav conflict cu care se confruntase omenirea până atunci în istoria sa.

La 30 iulie 1914, Rusia decretează mobilizarea forţelor armate, pentru ca la 1 august Germania să-i declare război acesteia. Berlinul declară mobilizarea generală şi încheie un acord secret cu Imperiu Otoman, conform sursei citate anterior. Germania invadează Luxemburgul la 2 august şi o zi mai târziu Belgia. Marea Britanie a protestat împotriva încălcării neutralităţii Belgiei şi a declarat război Germaniei, la 4 august 1914.

Treptat, toate marile puteri europene s-au angajat în conflict iar linia frontului se deplasa cu repeziciune angrenând tot mai multe state. Majoritatea forţelor implicate considerau că în doar câteva luni conflictul se va încheia, planurile lor militare aveau să fie modificate mai mult decât se aşteptau. Anul 1914 a însemnat purtarea războiului mobil cu deschiderea fronturilor atât în vestul continentului, cât şi în est, în Balcani, în Extremul Orient, în Africa şi în Oceanul Atlantic. Austro-Ungaria a încercat în zadar să ocupe Serbia în cursul anului 1914, iar Germania nu a reuşit să amâne lupta pe două fronturi, fiind nevoită să facă faţă replierii armatei ruse în est dar şi celei franceze sprijinite de britanici pe frontul de vest. Toamna anului 1914 consemnează Pactul de la Londra prin care Marea Britanie, Franţa, şi Rusia se angajează să nu încheie pace separată în cursul războiului cu Puterile Centrale. În bătălia de pe Marna este oprită înaintarea trupelor germane lângă Paris. În octombrie armata rusă opreşte spargerea frontului de către armata germană lângă Varşovia. Forţele japoneze şi australiene au ocupat insulele germane din Pacific, Marea Britanie câştigă bătălia pentru insulele Falklands, Noua Zeelandă ocupă Samoa germană. România îşi declară neutralitatea. Finalul anului consemnează stabilizarea frontului şi trecerea la războiul de poziţii.

În data de 26 aprilie 1915 are loc semnarea tratatului de la Londra prin care Italia trece de partea Antantei denunţând înţelegerea cu Puterile Centrale. Germania desfăşoară raiduri asupra Angliei şi declanşează războiul submarin inclusiv la adresa vaselor comerciale, însă incidentul care avea să cântărească semnificativ în balanţa raporturilor germano-americano a fost scufundarea navei britanice Lusitania, la 7 mai 1915, care avea la bord, printre alţii, şi cetăţeni americani. Se duc lupte grele pentru ocuparea peninsulei Gallipoli. Bulgaria a intrat în război de partea Puterilor Centrale şi alături de Austro-Ungaria şi Germania invadează Serbia pe care o ocupă până la finalul anului 1915.

La 8 ianuarie 1916 ia sfârşit campania Gallipoli cu înfrângerea Aliaţilor şi victoria Imperiului Otoman, pentru ca la 21 februarie să înceapă bătălia de la Verdun, poate cea mai sângeroasă confruntare a acestui conflict. În mai-iunie are loc bătălia navală din Marea Nordului – bătălia Iutlandei care se încheie nedecis între Germania şi Marea Britanie. România începe negocierile cu Antanta privind intrarea în război şi semnează în august Tratatul de alianţă şi convenţia militară privind participarea României la Primul Război Mondial. Se dau lupte grele pe teritoriul României, este ocupat Bucureştiul, instalaţiile de rafinare de la Ploieşti sunt distruse la cererea Franţei şi Marii Britanii pentru ca Germania să nu poată valorifica aceste resurse.

În prima jumătate a anului 1917 are loc reorganizarea armatei române. Statele Unite rup relaţiile diplomatice cu Germania la 3 februarie 1917 şi declară război la 6 aprilie. În 12 martie începe în Rusia revoluţia care avea să influenţeze nu doar climatul politic intern din această ţară dar şi soarta războiului. În vara anului 1917, avansarea armatei germane este blocată de vitejia armatei române. Rusia şi Ucraina se proclamă republici. România încheie armistiţiul de la Focşani cu Puterile Centrale în 9 decembrie 1917. La 23 decembrie, Rusia a semnat un armistiţiu cu Germania.

Sfârşitul conflictului şi reglementarea păcii
Preşedintele american Woodrow Wilson prezintă la 8 ianuarie 1918 programul său Cele Paisprezece Puncte prin care propune principiile care să stea la baza păcii pentru o nouă lume liberă. Rusia şi Germania semnează la 3 martie 1918 Tratatul de pace de la Brest Litovsk, iar la 7 martie Rusia a semnat pace separată cu Puterile Centrale. România a semnat la 22 martie 1918 Tratatul de pace preliminar cu Puterile Centrale, pentru ca la 7 mai să se semneze pacea de la Bucureşti. La 27 martie 1918, este proclamată unirea Basarabiei cu România. Aliaţii reuşesc să cumuleze victorii în Belgia, Franţa, Italia, Macedonia şi Orientul Mijlociu. La 29 septembrie 1918 Bulgaria semnează armistiţiu cu aliaţii, capitulând fără condiţii. Prin bătălia de la Vittorio Veneto, din 27 octombrie 1918, are loc distrugerea armatei austro-ungare şi retragerea generală a acesteia. Imperiul Otoman semnează armistiţiul de la Moudros la 30 octombrie 1918. Austro-Ungaria a semnat armistiţiu cu aliaţii la 3 noiembrie 1918, încetând să mai existe, popoarele din imperiu îşi declară independenţa. În urma revoluţiei din Germania, din octombrie acelaşi an, Wilhelm al II-ea abdică şi Germania se proclamă republică. La 11 noiembrie 1918 Germania semnează armistiţiul de la Compiegne şi treptat forţele germane aflate pe diferite fronturi se predau. Austria şi Cehoslovacia se proclamă republici. La 28 noiembrie 1918 are loc aprobarea moţiunii prin care Bucovina se va uni cu România, iar la 1 decembrie Adunarea Naţională de la Alba Iulia votează unirea Transilvaniei cu România. La 4 decembrie 1918 regatul sârbo-croato-sloven îşi proclamă independenţa.

Reglementarea postbelică se va negocia în cadrul Conferinţei de pace de la Paris, 18 ianuarie 1919-21 ianuarie 1920. La 28 iunie 1919 se semnează Tratatul de la Versailles dintre puterile aliate şi Germania, act care confirmă încheierea Primului Război Mondial. Tratatul de pace cu Austria este semnat la 10 septembrie 1919 la Saint Germain en Laye şi cel cu Bulgaria la 27 noiembrie la Neuilly sur Seine. România semnează la 10 decembrie 1919 Tratatele de pace cu Austria şi Bulgaria şi Tratatul minorităţilor. La 4 iunie 1920 are loc semnarea Tratatului de la Trianon între puterile aliate şi Ungaria prin care are loc şi recunoaşterea pe plan internaţional a unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului cu România. Reparaţiile datorate de Germania puterilor învingătoare din Primul Război Mondial sunt reglementate prin Tratatul de la Spa din 16 iulie 1920. La 10 august 1920 are loc semnarea Tratatului de la Sevres cu Imperiul Otoman, iar prin tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920 este recunoscută de marile puteri unirea Basarabiei cu România.

A fost prima mare tragedie a umanităţii generată de un conflict militar prin numărul mare de victime civile şi militare. Impactul asupra infrastructurilor civile ale statelor a fost de asemenea considerabil, au fost înregistrate şi schimbări profunde la nivel economic, prin inflaţie mare, restricţii comerciale, politici protecţioniste exagerate, dar şi în plan social, printr-un rol mai mare privind implicarea femeilor în cât mai multe ramuri industriale sau administrative, precum şi drepturi sporite în stat faţă de perioada de dinainte de război. Războiul a însemnat sfârşitul pentru câteva monarhii, în Germania, Austria, Rusia şi Imperiul Otoman, şi au apărut state noi pe harta Europei, fiind consemnate astfel importante modificări ale graniţelor naţionale. În urma conflictului, liderii statelor au conştientizat necesitatea existenţei unui cadru de discuţii şi negocieri pentru menţinerea păcii mondiale, fiind înfiinţată, prin Tratatul de la Versailles, la 10 ianuarie 1920, prima organizaţie internaţională dedicată evitării războiului – Liga Naţiunilor, cu sediul la Geneva.

Primul Război Mondial a schimbat radical raporturile de forţe pe plan internaţional, a generat coagularea de alianţe politice şi militare, a determinat dizolvarea unor conglomerate de state şi a generat apariţia unor noi state. Reputatul istoric britanic A. J. P. Taylor scria despre prima conflagraţie mondială că ”relaţiile dintre marile puteri au determinat istoria Europei”, potrivit volumului ”Mica enciclopedie a Marelui Război (1914-1918)”.

Publicitate

Sursa: agerpres.ro unitischimbam.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

27 iulie, ziua în care credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Mucenic Pantelimon, ”doctorul fără de arginți”

Publicat

în

27 iulie, ziua în care credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Mucenic Pantelimon, ”doctorul fără de arginți”

Acest sfânt este adesea numit „doctor fără de arginţi”, fiindcă nu cerea nimănui să-i plătească pentru binefacerile sale, deci nu a umblat după averi ci s-a mulțumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui.

Luni, 27 iulie, în calendarul ortodox este prăznuit Sfântul mare mucenic și tămăduitor Pantelimon, un model de trăire întru Hristos.

Citește și:  Mesaje de Sfântul Pantelimon. FELICITĂRI de Sfântul Pantelimon și URĂRI de Sf Pantelimon pentru cei care își sărbătoresc onomastica

Sfântul Pantelimon a venit pe lume în anul 284, la Nicomidia, primind la naştere numele de Pantoleon (adică „cel în toate puternic ca un leu”), un nume pagân, fiindcă tatăl său, Eustorgios, împărtăşea credinţa în zei. Evula, mama sa, era creştină şi a murit la doar câţiva ani după naşterea micului Pantoleon.

Frate mai mic al Sfântului Ilie, Sfântul Pantelimon era cunoscut şi ca Sfântul Ilie cel mic (sau cel şchiop), sau Pintilie Călătorul şi este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, fiindcă şi-a pus întreaga viaţă sub semnul ajutorării semenilor săi, bolnavi cu trupul dar mai ales cu sufletul, devenind o pildă de curaj, smerenie şi altruism, un reper moral şi spiritual.

Tatăl său a avut iniţiativa de a-l da pe cel mic, spre îngrijire, lui Eufrosin, renumit medic, iar Pantoleon a ajuns, în timp, la o cunoaștere aprofundată a tainelor medicinei. Atât de mult a ajuns să înveţe, încât însuşi împăratul Maximian (286-305) i-a remarcat calităţile şi şi-a exprimat intenţia de a-l aduce la palatul său, ca medic particular.

Însă preotul Ermolae a ajuns să îl cunoască pe tânăr şi i-a povestit despre adevăratul Doctor, adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, care va vindeca orice boală fără aplicarea nici unei plante medicinale, doar prin harul Lui, îi curăţă pe leproşi, opreşte hemoragiile, îi mântuieşte pe cei posedaţi de demoni, vindecă alte boli incurabile.

Iar despre zeii pe care Maximian îi venerează, preotul i-a spus tânărului că nu sunt altceva decât manifestări invocate din fabule mincinoase pe care oamenii le cred.

La scurt timp după prima discuție cu Sfântul Ermolae, tânărul Pantoleon a început să îl viziteze cu regularitate pe acesta și a fost inițiat de el în tainele credinței.

Pantoleon a ascultat cu atenţie spusele preotului, interpretând vorbele acestuia ca fiind adevărate şi drepte, dorind să corecteze necredinţa moştenită de la tatăl său şi să accepte cuvintele credincioasei sale mame, ale cărei învăţături le onora şi le iubea.

Iar după ce l-a scos din gherele morţii pe un copil care fusese muşcat de o năpârcă, cum altfel decât prin chemarea lui Iisus Hristos, Pantoleon a cerut să fie botezat, preotul Ermolae oferindu-i această taină şi acordându-i numele de Pantelimon, care se traducea drept „cel cu totul milostiv”.

O altă minune săvârşită de Sfântul Pantelimon, a fost vindecarea unui orb, căruia, prin harul adevăratului Dumnezeu, şi folosindu-l pe el ca instrument, i-a redat omului vederea. Tocmai de aceea, tot în această zi se face şi pomenirea Orbului care a fost tămăduit de Sfântul Pantelimon.

Publicitate

Sfântul Pantelimon a rămas singur pe lume, iar după moartea părinţilor a eliberat toţi sclavii, averea familiei a împărţit-o săracilor, iar pentru binefacerile realizate nu primea nicio plată, fiind numit „doctor fără de arginţi”.

Sigur că ceilalţi medici din Nicomidia deveniseră invidioși, iar pentru că a îngrijit un creștin care fusese chinuit chiar din ordinul împăratului, Maximian ordonă ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, iar mai apoi să-i fie tăiat capul.

Doar că, după fiecare tortură, se vindeca în chip minunat, iar ostaşii trimişi să-i taie capul au exclamat în faţa sa „Roagă-te pentru noi, omule sfânt, ca să ni se ierte păcatele!”. Sfântul Pantelimon i-a îndemnat totuşi să îndeplinească porunca primită de la împărat, călăii au sărutat trupul sfântului, apoi unul dintre ei a luat sabia şi i-a tăiat capul. Se spune că nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat Sfântul Pantelimon s-a umplut de roade.

Citește și:  Obiceiuri, tradiții și superstiții de Sfântul Pantelimon

Şi pentru ca trupul său să nu fie luat de creştini, acesta a fost ars, însă, mare minune, credincioșii i-au găsit în cenuşă trupul intact și l-au îngropat cu mare cinste, la doar câteva zile de la moartea sa, în anul 303.

Sfântul Pantelimon a rămas, de atunci, ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, moaştele sale au fost cinstite de la bun început de creştini, iar în timpul prigoanelor, acestea au fost păstrate ca odoare de mare preţ.

Părţi ale sfintelor moaște ale Sfântului Pantelimon au fost împărţite în toată lumea, pentru alinarea și vindecarea credincioșilor suferinzi, iar capul său se află acum la mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon de la Sfântul Munte Athos.

După moartea sa, Sfântul Pantelimon a săvârşit multe vindecări de diverse boli şi posedări demonice. Numeroase biserici, capele, paraclise, mănăstiri, spitale, cabinete și instituții medicale din înteaga lume sunt puse sub ocrotirea Sfântului Mucenic Pantelimon.

În România, Catedrala Mitropolitană din Iași, Catedrala Episcopală din Galați – unde sunt și moaștele Sfântului Nectarie – , Catedrala Arhiepiscopală a Tomisului din Constanța şi Mănăstirea Oaşa, păstrează câte o părticică din sfintele sale moaște, iar în București, mai multe biserici oferă spre închinare credincioșilor câte o bucăţică din cinstitele moaște ale Sfântului Doctor fără de arginți Pantelimon: Biserica Sfântul Pantelimon, Mănăstirea Plumbuita, Biserica Sfântul Stelian Lucaci, Biserica Stavropoleos, Biserica Sfântul Dumitru Poștă, Biserica Adormirea Maicii Domnului-Precupeții Noi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare, Biserica Sfântul Alexie.

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2021 Ziarul Unirea