Ți se întâmplă să uiți, să fii nesigur sau ești obosit? Nu te stresa, e trecerea dinspre iarnă spre primăvară. Unele organe funcționează mai dificil

Uitare?Nesiguranță?Oboseală? Nu vă alarmați. Este trecerea dinspre iarnă spre primăvară. În fiecare anotimp, unele dintre organele noastre vitale se află în ”minim energetic” sau funcţionează mai dificil.

Iarna este anotimpul nefavorabil al rinichilor. Frigul este duşmanul principal al rinichilor, de aceea, în timpul iernii, majoritatea oamenilor simt că nu au atât de multă energie, forţă şi avânt. Pentru că întreaga Natură se odihneşte, se retrage în somn şi refacere, şi organismul nostru simte nevoia de ”reîncărcare”, de repaus, de odihnă mai multă.

Cilivizaţia ”modernă” şi artificială în care trăim impune un ritm constant de activitate, indiferent că este vară sau iarnă, cald sau frig. Corpul nostru, însă, are nevoi diferite şi posibilităţi biologice diferite. Şi chiar dacă îl biciuim şi-l forţăm să reziste ani de zile la un ritm care nu îi prieşte, la un moment dat ”se revoltă” şi creează suferinţe şi boli, ce ne silesc să ne oprim.

La final de iarnă, rinichii noştri sunt mai slăbiţi şi mai prost funcţionali. Pentru că rinichii au multe legături şi corelaţii în corpul nostru, cu alte sisteme şi funcţii importante, această slăbire a funcţiei rinichilor din finalul iernii, ne afectează mult mai mult decât ne putem imagina.

Astfel, există o legătură foarte clară între rinichi şi sistemul limfatic al capului, în special polipi, amigdale şi sinusuri. De asemenea, există o legătură între rinichi şi urechi.

Vom descoperi la început de primăvară şi final de iarnă, cum avem probleme de respiraţie, sau ne trezim cu un episod acut de ”roşu în gât” sau sinuzită, otită sau rino-sinuzită sau alte forme de ”răceală” (cu simptome combinate). Eventual, însoţite sau nu de dureri de cap, de ochi grei şi de stare de confuzie mentală. Sau chiar auzim mai prost (sau ascultăm mai prost, fiind mai împrăştiaţi şi neatenţi, copiii chiar nu mai aud/ascultă ce li se spune  în această perioadă!).

Rinichii sunt corelaţi cu oasele, cu măduva osoasă, cu dinţii şi cu părul nostru. Calitatea şi cantitatea părului nostru, ne vor da indicii despre ”fericirea” rinichilor noştri. Căderea părului, încărunţirea acestuia, păr uscat şi fără fără luciu, sau păr care se încurcă uşor, ne indică slăbiciunea funcţiei rinichilor. Chelia la bărbaţi, indică existenţa unei proaste funcţii renale.

Cariile dentare, problemele cu dinţii (abcese, tartru, aspect neplăcut), toate indică slăbiciune renală. La fel, problemele cu oasele, osteopenia sau osteoporoza la adulţi, dar şi rahitismul şi durerile osoase, la copii, ne indică o proastă funcţie a rinichilor.

Ştim că rinichii ”se proiectează” ca şi formă la nivelul urechilor (pavilionul urechilor seamănă la formă cu rinichii) şi la nivelul tălpilor (care şi ele seamănă ca formă cu rinichii). Umblatul desculţ pe gresia rece, afectează punctele tip rinichi din mijlocul tălpii, şi implicit, afectează energia rinichilor. În schimb, umblatul desculţ pe iarbă şi pe pământ ne ajută să ne ”înrădăcinăm”, să ne legăm la energia Pământului, să ne descărcăm excesul de toxine pe care îl eliminăm cu toţii la nivelul tălpilor noastre.

Faptul că toată iarna umblăm încălţaţi, că locuim în case izolate de Pământ, ne ”rupe” de Natura din jurul nostru, şi ne determină un sentiment interior de izolare, de singurătate, de ”ne-apartenenţă”.

Apariţia transpiraţiei nocturne abundente, la nivelul capului şi spatelui, mai ales în prima parte a nopţii, dar şi la eforturi şi în timpul zilei, indică starea de slăbiciune a rinichilor. La fel şi diferitele erupţii pe piele (pielea fiind considerată ”al treilea rinichi”) ne indică faptul că toxinele nu mai pot fi eliminate prin rinichi şi sunt re-direcţionate prin piele.

Rinichii sunt organele care se ocupă de echilibrarea unor stări şi emoţii importante:
– starea de siguranţă / nesiguranţă, este indusă de buna funcţionare a rinichilor. De câte ori energia acestora este slăbită, se accentuează sentimentul interior de ”lipsa siguranţei”, de lipsa ”plasei de protecţie” şi de insecuritate (şi atunci copiii se leagă obsesiv de mama sau alţi adulţi, iar adulţii se ”agaţă” de orice pot, de o persoană, de un serviciu, de un obiect etc).

– starea de încredere în propriile puteri, din care provine VOINŢA personală, este o altă trăire sprijinită de puterea rinichilor. Slăbiciunea funcţională a acestora determină o sub-evaluare a propriilor calităţi şi o părere proastă despre noi înşine.

–  emoţia fundamentală apărută datorită rinichilor slăbiţi este FRICA. Frica de singurătate, datorită senzaţiei de nesiguranţă pe care o induce aceasta, este una dintre cele mai importante frici umane (alături de frica de moarte, o altă ”temă a rinichilor”).

Rinichii slăbiţi permit FRICILOR să ne copleşească şi să ne ţină în plasa lor. O altă frică mare a oamenilor este FRICA DE NECUNOSCUT. Datorită acestei frici, oamenii nu se aventurează dincolo de ”zona lor de confort” şi nu acceptă cu uşurinţă schimbările.

Când ţi-e frică, te agăţi cu putere de ”tradiţie”, eşti fixist şi conservator, pentru că te simţi în siguranţă cu ceea ce îţi este familiar (chiar dacă ”familiarul” presupune suferinţă zilnică). Copiii care nu încearcă feluri noi de mâncare, nu explorează locuri noi, nu acceptă persoane noi, adulţii care nu schimbă nimic din ”rutinele” lor timp de zeci de ani de zile, toţi au în comun slăbiciunea funcţiei renale.

La final de iarnă, cu rinichii slăbiţi, majoritatea oamenilor sunt copleşiţi de frici, de temeri, de neîncredere şi mai ales, de nesiguranţă. Ce ne va mai aduce şi anul acesta? Ce surprize greu de procesat vor mai apare?

Altă temă importantă a rinichilor este TEMA RELAŢIILOR cu familia, mai ales cu părinţii şi copiii. Prin rinichi se realizează transmiterea ”moştenirii” de la strămoşi, cu însuşurile, calităţile şi predispoziţiile noastre, cu tot POTENŢIALUL pe care îl avem pe pământ. Alegerile noastre zilnice sunt cele care vor permite acestui potenţial să devină realitate.

În primăvară, suntem mereu ”îmboldiţi” de tot ceea ce avem ”în dotare” şi pe care nu am apucat să-l manifestăm, să acţionăm într-o direcţie sau în alta. Toate hobby-urile ne-puse în practică, toate pasiunile de care nu găsim niciodată timp, încep să ne ”bântuiască” cu putere şi ”se cer” împlinite. Visăm mai mult, dorim mai mult, ne propunem mai multe.

Dacă rinichii sunt slăbiţi, nu reuşim să găsim nici măcar una dintre calităţile cu care am fost trimişi pe pământ. Ne mulţumim cu o existenţă rutinieră, casă, seriviciu, fără a putea măcar să bănuim că am putea avea mult mai mult.

La început de primăvară, un alt organ important al corpului, FICATUL, intră în slăbiciune funcţională.

Cu alte cuvinte, primăvara este anotimpul dificil pentru ficat (acesta funcţionează mai greu în primăvară, pentru că trebuie să se adapteze şi la variaţiile termice, şi la variaţiile de presiune atmosferică şi la variaţiile alimentare mari, între iarnă şi primăvară, cu creşterea cantităţii de crudităţi în alimentaţie). De aceea, multe dintre funcţiile ficatului încep să fie realizate cu dificultate (de exemplu, apărarea imunitară, energia fizică a corpului sau metabolismele).

Pentru că la final de iarnă şi început de primăvară, şi rinichii şi ficatul sunt în slăbiciune, vom înţelege mai uşor ”epidemiile de răceli” pe care le observăm în jur, dar şi ”astenia de primăvară”, stările de oboseală fizică şi lipsă de putere efectivă (atât la adulţi, cât şi la copiii), spune dr. Sorina Sosescu.

Ficatul se ocupă de ”memoria de scurtă durată” (Unde mi-am pus cheile? Ce-am vrut să spun?), aşa că să nu vă mire ”lapsus-urile” şi confuzia mentală pe care o veţi resimţi în anumite zile (în special în zilele ploioase din primăvară, când atât ficatul, cât şi rinichii funcţionează deficitar).

Tot ficatul este cel care are legături importante cu ochii, aşa că multe tulburări de vedere (de aproape, la distanţă) sunt datorate slăbiciunii acestui organ. Dar şi apariţia de ulcioare, conjunctivite şi schimbările frecvente de dioptrii se pot produce primăvara. Ficatul are legături şi cu articulaţiile corpului, genunchii, şoldurile şi umerii fiind în special afectate de slăbirea funcţiilor sale (şi durerile la aceste articulaţii, fiind frecvent întâlnite în primăvară).

Tot ficatul are o legătură clară cu funcţia tiroidei, şi vom descoperi multe tulburări de metabolism tip creştere în greutate sau scădere în greutate, în timpul primăverii. Alături de multe stări tip ”atacuri de panică” (rinichi slăbiţi = frică şi palpitaţii = tiroidă = ficat).

Ficatul afectat de primăvară ne influenţează somnul, întrucât acest organ atât de important se odihneşte DOAR între orele 1 şi 3 noaptea. Dacă vă treziţi la aceste ore şi aveţi dificultăţi în re-adormire, să ştiţi că ficatul nu este foarte fericit. Cei care lucrează în ture de noapte îşi slăbesc constant ficatul, care la un moment dat, va protesta vehement sub forma bolilor!

Rinichii, în schimb, se odihnesc între orele 17.00 şi 19.00, de aceea, după ora 17.00-18.00 nu mai consumaţi multe lichide, fructe sau legume zemoase, întrucât se vor suprasolicita rinichii (şi veţi avea neplăcerea drumurilor dese la toaletă în timpul nopţii, cu tulburarea somnului).

Somnul este SINGURA perioada în care rinichii se refac (se regenerează, se încarcă energetic). Odihna şi căldura patului, reprezintă cel mai bun remediu atât pentru FICAT, cât şi pentru RINICHI.

De aceea recomand tuturor celor care se simt obosiţi, fără iniţiativă şi voinţă (cu stare de ”lehamite”, eronat diagnosticată drept ”lene”, nu este decât o LIPSĂ DE ENERGIE!) CÂT MAI MULTĂ ODIHNĂ la orizontală. Somn, relaxare, repaus, de câte ori este ocazia, în această perioadă dificilă de final de iarnă şi început de primăvară.

Ca şi stări emoţionale, ficatul este organul ce se ocupă de echilibrarea stărilor de FRUSTRARE şi de FURIE. Manifestarea (sau nemanifestarea) acestor emoţii afectează ficatul. Ficatul este în acelaşi timp sediul CURAJULUI şi al puterii de exprimare.

Dacă ficatul şi rinichii ne sunt slăbiţi, pe lângă nesiguranţă şi neîncredere, apare şi nemanifestarea propriilor opinii. Ne transformăm în soldăţei ascultători, la cheremul oricăror ”autorităţi”, care se ”înghesuie” să ne spună ce avem de făcut. Din oameni puternici, plini de energia Divinului şi a Creatorului nostru (suntem copiii DIVINI cu toţii), devenim frunze tremurătoare, care se sperie de ştirile de le televizor sau de poveştile auzite pe scara blocului. Şi atunci, luăm decizii proaste, orbiţi de frici, sugrumaţi de furii ne-exprimate, înecaţi în frustrări şi nesiguranţă.

Avem nevoie să ne ÎMPUTERNICIM şi ÎNTĂRIM organismul, la final de iarnă şi început de primăvară.

Avem nevoie să ”cultivăm” trăiri pozitive care să ne întărească rinichii şi ficatul:

aprecierea ABUNDENŢEI VIEŢII, exprimarea zilnică a RECUNOŞTINŢEI pentru ce avem (nu judecata continuă a ce ne lipseşte)

BUNĂTATEA, BLÂNDEŢEA şi TOLERANŢA faţă de propria persoană (să ne purtăm frumos cu noi înşine) ŞI APOI şi faţă de toţi cei din jurul nostru

IERTAREA şi RECONCILIEREA cu noi înşine, cu familia noastră, cu părinţii şi strămoşii noştri

DESCOPERIREA şi FOLOSIREA calităţilor, abilităţilor şi însuşirilor cu care am venit pe Pământ şi manifestarea TALENTELOR unice pe care toţi le avem, potenţial, la dispoziţie

Cultivarea IUBIRII DE SINE, a IUBIRII Naturii, a RESPECTULUI pentru VIAŢĂ, în fiecare gând, emoţie şi acţiune.

Toate aceste acţiuni puse în practică zilnic, ne întăresc energia rinichilor şi a ficatului.

La fel o face şi consumul de fructe şi legume proaspete de sezon. Toate frunzele verzi (urzici, salată, spanac, ştevie, leurdă, lobodă, ceapă verde etc) tonifică energia ficatului şi au, majoritatea, efect diuretic (de curăţenie renală). Fructele primăverii, în special cireşele şi vişinele, au un efect minunat asupra rinichilor.

Folosiţi din plin darurile Naturii pentru a vă re-echilibra şi întări rinichii şi ficatul. Şi învăţaţi cât mai multe despre propriul organism, pentru a-l înţelege mai bine şi a nu-l mai ”chinui” inutil şi judeca aspru. Apreciaţi rezistenţa uimitoare pe care o are la toate abuzurile la care este supus.

Creatorul a făcut o treabă uimitoare. Iar Creaţia sa este Perfecţiune Divină, deghizată sub forma unei aparente imperfecţiuni. Care aşteaptă doar să fie privită din unghiul corect, pentru a fi apreciată la adevărata sa valoare.

sursa: financiarul.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI