Teroriştii

     „Este America pe cale să facă pace cu islamiştii?” – titrează incitant „România liberă” de ieri un articol semnat de Cristian Câmpeanu. „Există o variantă sud-americană a războiului preşedinte-parlament, soldată, luna trecută, cu demiterea preşedintelui Paraguay-ului, dar există şi o variantă orientală, care se desfăşoară zilele acestea în Egipt – lupta pentru putere dintre preşedintele ales, islamistul Mohamed Morsi, şi instituţiile seculare reprezentate de armată. În mod cu totul inedit, Washington-ul  ia în serios să încline balanţa spre Morsi, ceea ce ar reprezenta o schimbare spectaculoasă în politica Statelor Unite”, afirmă Câmpeanu.
O schimbare şocantă, aş zice eu, având în vedere faptul că preşedintele Morsi este un exponent al islamismului radical, reprezentat de Fraţii Musulmani, şi că într-un discurs recent el a promis să se implice cu toată energia în eliberarea şeicului Omar Abdel Rahman, aflat într-o puşcărie din Carolina de Nord, unde execută o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă. Celebrul şeic orb are înfricoşătoarea reputaţie de a fi fost „inspiratorul” lui Osama bin LADEN în atacul terorist asupra turnurilor gemene din New York.  Gestul preşedintelui Morsi de a-l susţine pe şeicul terorist, intrat în rândurile Fraţilor Musulmani, a lăsat America fără cuvinte. Cred că Marele Licurici ar trebui să îl trimită în Egipt pe ambasadorul SUA în România, Mark Gitenstein, care îşi iroseşte talentul de diplomat-jucător pe democraţia originală de la noi.
Am simţit nevoia să fac această introducere numai şi numai pentru a vă comunica, stimaţi cititori, că în lumea asta mare nebunia e pe măsură şi că noi, românii, cu politicienii terorişti care ne împing spre prăpastie, luptându-se orbeşte pentru putere, suntem parte a acestei nebunii dublate de ticăloşia găştilor politice. Ticăloşia lor nu mai poate fi ascunsă însă de veşmintele pe care le arborează, fie ele albe (ca zăpada), roşii (ca trandafirii) sau albastre (ca cerul care ne vede pe toţi, la fel cum pământul ne rabdă pe toţi, buni şi răi deopotrivă). În vreme ce politicienii sunt orbi, justiţia, care ar trebui să fie legată la ochi, îşi ridică discret vălul, când de pe un ochi, când de pe celălalt, căci, vorba poetului, „Urechea te minte/Şi ochiul te-nşeală”. Şi noi, telespectatorii, am crezut că ne înşeală simţurile când, miercuri dimineaţa, înainte de a ne dezmetici din buimăceala în care ne-a aruncat Curtea Constituţională, decizând că la referendumul pentru suspendarea preşedintelui trebuie să participe jumătate plus unu din cei înscrişi pe liste, adică vreo nouă milioane de votanţi, am aflat că anchetatorii DNA au descins în premieră absolută la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), în vizor fiind luaţi procurorii George Bălan şi Marcel Sâmpetru, care, potrivit unor surse judiciare, şi-ar fi negociat cu persoane din conducerea USL funcţiile de procuror şef al direcţiei şi de procuror general al României. Ce să fie, ce să fie? Un nou şah la Ponta, care ar fi vorbit una-alta la telefon cu procurorul Bălan, ale cărui conversaţii erau interceptate de către DNA încă din februarie. „Va urma o nouă zi plină de manipulări şi minciuni! Iată încă o dovadă că nu se poate coabita cu Traian Băsescu”, a scris ieri premierul pe facebook, ca primă reacţie la această nouă tărăşenie în care a fost amestecat. De fapt, se poate coabita cu Traian Băsescu, după cum reiese din anecdotica primelor zile de campanie la sediul ce va fi inaugurat oficial chiar astăzi, în Capitală. În timp ce adversarii lui sunt prinşi în corzi, dl Băsescu se duce vesel la piaţă şi apoi vine la actualul loc de muncă şi luptă, cu apă, fructe şi zâmbete largi pentru prietenii săi, ziariştii, ca o replică masculină a Scufiţei Roşii, în rolul Albei ca Zăpada fiind distribuiţi pedelişti gen Cristian Boureanu sau Cezar Preda.
Maria Lucia Munteanu

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI