Rămâi conectat

Sănătatea și natură

Terapia cu flori de fân, ieftină şi uşor de aplicat – plante, tratamente și indicații

Publicat

în

Florile de fân: pătlagina, sânzienele galbene, sunătoarea, trifoiul roșu, florile şi frunzele de fragi, menta, brânca ursuluiRețete cu flori de fân • Tratamente și indicații terapeutice

Înainte ca toamna să coboare pe plaiuri, mireasma divină a fânului va mai aşterne o undă de blândeţe peste pământ. Mirosul fânului nu e însă unicul dar pe care Dumnezeu ni-l trimite ca să ne înveţe că lumea a fost ruptă cândva din Rai… Florile de fân au în ele puterea divină de-a vindeca. Demult, când sticluţele cu medicamente nu găsiseră încă drumul satelor noastre şi nu se ştia mai nimic despre „doftori” şi „poticăraşi”, farmacia se afla în ograda din faţa casei, acolo unde creşteau flori de fân.
Fără să vi-l prezentăm ca pe un leac bun la toate, fânul şi terapia cu flori de fân reprezintă un ajutor fără seamăn al sănătăţii, peste măsură de ieftin şi foarte simplu de aplicat

Citește și: Prunele proprietăți • Prunele – sursă de fibre și antioxidanți • Tratarea constipaţiei • Tratarea viermilor intestinali • Cancerul de colon, prostată, pulmonar • Demenţa senilă • Indigestie • Obezitate, supraponderalitate

Electrica Furnizare Discount

Un leac popular străvechi

flori de fan - peisajFlorile de fân sunt folosite în medicină populară din cele mai vechi timpuri, în toate zonele Europei. Multe din tradiţiile legate de folosirea florilor de fân s-au pierdut. Primul fân era folosit mai ales pentru mărirea rezistenţei la boli, purificare, întinerire, înfrumuseţare. Florile din al doilea fân (otava) erau folosite contra răcelii, a bolilor de piept şi gât, pentru tratarea infecţiilor, a reumatismului şi a bolilor de rinichi. Fânul de pe coastele mai umbrite şi mai umede era folosit pentru tratarea bolilor cauzate de frig şi umezeală, în timp ce cel de pe coastele însorite şi uscate, mai aromat, era folosit pentru înviorare, revigorare, mărirea rezistenţei la boli. În lumina datelor ştiinţifice de astăzi, multe din aceste tradiţii îşi găsesc justificarea.

Citește și: Merişoarele (afinele roşii) denumite şi „insulina verde” – proprietăți

Florile de fân au fost una din principalele „arme” terapeutice ale celebrului terapeut naturist şi preot Sebastian Kneipp – părintele medicinii naturale – care spunea: „Florile de fân nu mi-au înşelat niciodată încrederea, începând cu tratarea intoxicaţiei sângelui, a membrelor degerate şi terminând cu tratamentul reumatismului, al diatezei scrofuloase sau al afecţiunilor spastice ale abdomenului inferior”. Mulţi alţi terapeuţi naturişti – cum ar fi Kuhn, Suvorin, Maria Treben s.a. – au folosit miraculoasele flori de fân pentru tratarea celor mai diverse afecţiuni. Cu toate acestea, nu trebuie să credem că ele reprezintă un panaceu universal, în privinţa aceasta fiind foarte oportună reproducerea unei afirmaţii aparţinând aceluiaşi Sebastian Kneipp: „Să nu vă închipuiţi că în toate afecţiunile citate, florile de fân singure sunt de ajuns; fiecare boală şi fiecare pacient în parte necesită un tratament diferenţiat, care să aibă în vedere şi alţi factori terapeutici”. Terapia cu flori de fân cere în paralel o alimentaţie judicioasă, precum şi efectuarea altor tratamente specifice.

Citește și: Tratamente cu sfeclă roșie • Preparate din sfeclă rosie • Rețete cu sfeclă roșie

Compoziţia florilor de fân

O mână de flori de fân conţine, de obicei, nu mai puţin de zece specii de plante medicinale, care alcătuiesc o formidabilă reţetă de sănătate cu nenumărate acţiuni terapeutice. Pentru a vă face o idee cât mai precisă asupra valorii acestui leac natural, vom nominaliza numai zece plante, din totalul de 60 pe care le întâlnim frecvent prin fâneţe:

Pătlagina este una din plantele cele mai folosite în medicina populară pentru uz extern. Este antiinflamatoare, calmantă, antiseptică, cicatrizantă, ajută la refacerea ţesuturilor. Este utilizată pentru calmarea usturimilor, a mâncărimilor, pentru a urgentă cicatrizare a rănilor, pentru combaterea infecţiilor cutanate. l Piciorul cocoşului este o plantă iritant-revulsiv, antispastică, antinevralgică, antibiotică. Este utilizată popular pentru tratarea reumatismului, a nevralgiilor, a dermatozelor şi a durerilor de spate (nevralgie sciatică).

Citește și: Quinoa – proprietăți • Cum se prepară și se consumă ? • Quinoa rețete • Quinoa beneficii

Sânzienele galbene sunt cicatrizante, grăbesc refacerea ţesuturilor, înfrumuseţează pielea, ajută la refacerea pigmentaţiei normale.

Sunătoarea este prin excelenţă o plantă calmantă la nivelul pielii, fiind indicată contra alergiilor, a mâncărimilor şi usturimilor, a bolilor de ficat. Utilizată sub formă de băi, are proprietăţi calmante şi hipnotice (produce somnul).

Trifoiul roşu (Trifolium pratense) este o plantă antiseptică, antireumatică, antiasmatică şi antiinflamatoare, decongestivă, calmant uşor. l Drobiţa este utilizată tradiţional în uz intern pentru tratarea hipotiroidiei, a afecţiunilor renale şi dezintoxicare (seminţe). Acţiunile sale sunt încă puţin cunoscute din punct de vedere ştiinţific.

Citește și: Pepenele galben proprietăți • Pepenele galben în cura de slăbire • Pepenele galben vitamine • Tratamente cu pepene galben

Florile şi frunzele de fragi (Fragaria vesca) au proprietăţi cicatrizante şi sunt folosite pentru tratarea gingivitelor şi pentru grăbirea cicatrizării rănilor.

Menta este antiinflamatoare, reconfortantă, stimulează respiraţia, fiind un bun antiseptic pentru căile respiratorii superioare. l Angelica se găseşte în fânul recoltat toamna din zona montană, de pe terenuri mai umede şi cu sol nisipos. Utilizată extern, are proprietăţi regenerative epiteliale, antiinflamatoare şi cicatrizante. Se pare că, utilizată extern cu consecvenţă, accelerează vindecarea unor boli interne (infecţii, tulburări de asimilaţie, tulburări nervoase).

Brânca ursului apare în fânul recoltat în lunile iulie-august-septembrie din zona montană. Are proprietăţi tonice nervoase şi antitumorale. Este un remediu tradiţional pentru scleroza în plăci.

Citeşte şi: Dovlecelul prorietăţi • Remedii cu dovlecei • Boli prevenite cu ajutorul dovleceilor: scleroza multiplă, supragreutatea, miopie, cataractă, boli oculare, cancerul • Tratamente interne: astm, reumatism, poliartrită reumatoidă, ischemia cardiacă, constipaţia, hipertrofia prostate

Cum obţinem florile de fân?

Florile de fân se obţin prin scuturarea fânului, imediat după uscare. Atunci, prin „sita” făcută de paiele uscate sunt cernute flori, seminţe şi frunze ale plantelor medicinale care cresc laolaltă cu iarba. Pentru obţinerea acestor flori, fânul trebuie scuturat cât este proaspăt (imediat după uscare), altfel se scutură singur şi florile se pierd, ori se degradează în timpul depozitării. Valoarea terapeutică cea mai mare o au florile obţinute din fânul din anul respectiv, în timp ele pierzându-şi puterea curativă. Dacă nu am obţinut din timp flori de fân, vom putea folosi la nevoie fanul ca atare, având grijă însă să mărim concentraţia extractelor folosite.

Citeşte şi: Stirul plantă medicinală • Stirul – proprietăţi • Ştirul – culegere, conservare, efecte • Uleiul de seminţe de ştir • Ştir împotriva cancerului

Reţete cu flori de fân

Baia fierbinte
Mod de preparare: În cinci litri de apă fiartă se adaugă 10-15 mâini de flori de fân. Se lăsă să infuzeze vreme de 15-20 minute, amestecând din când în când. Se filtrează infuzia şi se toarnă fierbinte în apă de baie, potrivindu-se temperatura apei aşa încât să se ajungă la 38-40 grade C. Baia durează 20-30 de minute, timp în care apa trebuie menţinută mereu caldă, prin adăugarea de apă fierbinte sau infuzie fierbinte de flori de fân.
Efecte terapeutice
Baia fierbinte cu flori de fân activează circulaţia, permite preluarea principiilor active din plante cu repeziciune, măreşte pe moment capacitatea de apărare a organismului în faţa infecţiilor. Este un remediu excelent contra infecţiilor renale şi a cistitei, a reumatismului, guturaiului şi gripei în faza incipientă. Este recomandată cu precădere persoanelor cu mare sensibilitate la frig şi la curenţii de aer rece.
Băile fierbinţi parţiale, cum ar fi cea de şezut sau a membrelor, se fac într-un lighean, numai cu infuzie răcită până la temperatura de 37-39 grade C, fără adaos de apă.

Citeşte şi: Teiul proprietăţi • Teiul plantă medicinală • Ceaiul de tei • Tinctura de tei • Infuzia de tei • Mod de preparare

Contraindicaţii şi precauţii
La baia completă cu flori de fân, creşterea temperaturii se va face gradat, pornind de la temperatura de 36-37 grade C.
Nu vor face aceste băi fierbinţi persoanele hipertensive, care suferă de ischemie cardiacă, epilepsie, tromboflebită, arterită obliterantă în forme grave şi cele care au suferit accidente vasculare.

Citeşte şi: Sfecla roşie, proprietăţi • Sucul de sfeclă roşie • Recomandată în combaterea afecţiunilor ficatului • Sfecla roşie antigripal natural

Baia cu macerat la rece

Mod de preparare: În 10 litri (o căldare) de apă se pun la înmuiat 15-20 mâini de flori de fân timp de 10-12 ore, la temperatura camerei (de dimineaţă până seara, de exemplu). După trecerea timpului de macerare, se filtrează maceratul şi se adăugă în apă de baie, care trebuie să aibă o temperatură sub 40 grade C.

Citeşte şi: Ghimbirul proprietăţi • Ghimbirul afrodisiac • Reţete cu ghimbir • Ceaiul de ghimbir

Avantaje şi dezavantaje
Este una din modalităţile cele mai naturale de extragere a principiilor active din florile de fân, păstrând în plus anumite proprietăţi bioenergetice ale acestora. Acest extract este indicat cu predilecţie pentru tratamentele de fond, mai ales ale bolilor psiho-somatice (boli fizice care apar pe fond nervos) şi nervoase. Aceste băi au aroma cea mai plăcută (foarte apropiată de cea a fânului), fiind din acest motiv foarte agreate. Principalul dezavantaj al acestei forme de preparare este că anumite principii active din florile de fân (cum ar fi taninurile – foarte utile în tratamentul bolilor de piele) nu sunt extrase prin aceasta modalitate. Din acest motiv a fost imaginat extractul complet pe care vi-l vom prezenta în continuare.

Citeşte şi: Leurda planta medicinală • Leurda, proprietăţi şi beneficii • Leurda – remedii • Tinctura de leurdă • Reţete şi afecţiuni care pot fi tratate cu leurda

Baia cu extract complet

Mod de preparare: În 5 litri de apă se pun la înmuiat 7-10 mâini de flori de fân, timp de 8-10 ore, la temperatura camerei (de dimineaţă până seara). Se filtrează maceratul şi se pune deoparte într-un vas. Florile de fân rămase, la care se mai adăugă 3-4 mâini de flori proaspete, se pun la fiert 1-2 minute în 5 litri de apă clocotită, după care se lăsă să mai infuzeze timp de 20-30 de minute. După ce s-a răcit acest decoct, se filtrează şi se combină cu maceratul la rece obţinut iniţial, după care se toarnă în apă de baie.
Avantaje şi dezavantaje
Acest extract conţine atât principiile active obţinute prin macerare, cât şi cele extrase la temperaturi înalte, fiind din acest motiv cel mai activ. Singurul său dezavantaj: e mai greu de elaborat.

Citeşte şi: Boli ce pot fi prevenite cu ceapă • Tratamente interne cu ceapă • Tratamente externe cu ceapă • Remedii din ceapă

Cataplasma

Cataplasma caldă: O mână de flori de fân se opăresc cu o cană de apă clocotită, vreme de 10-15 minute. Se scot apoi florile de fân şi se filtrează. Se învelesc în tifon şi se aplică pe locul afectat, cât se poate de calde.
Cataplasma rece: O mână de flori de fân se macină cu râşniţă de cafea sau se mărunţesc în piua. Se adăugă peste ele puţină apă călduţă (la 37-42 grade C) şi se lăsă să stea vreme de 1-2 ore. Se învelesc în tifon şi se aplică pe locul afectat.

Publicitate

Sănătatea și natură

Țelina – legumă bogată în fibre și vitamine A, B și C. Ce beneficii are pentru organism

Publicat

în

Țelina – legumă bogată în fibre și vitamine A, B și C. Ce beneficii are pentru organism

Ţelina este o plantă leguminoasă, cu proprietăţi sanogene, fiind considerată un super – ingredient în gastronomie, mai ales în bucătaria mediteraneeană. Ţelina are în compoziţie 90% apă, un conţinut bogat în fibre, vitamine din grupul A, B,C , dar şi minerale precum calciu, fier, potasiu, magneziu.

Ajută sistemul nervos

Mineralele din compoziţie contribuie la o bună funcţionare a sistemului nervos şi endocrin. Este important să o introducem în meniul copiilor,  pentru că are un rol benefic în procesul de creştere şi dezvoltare.

Ţelina poate fi consumată sub forma de sucuri, singură sau în combinaţie cu alte legume, deoarece stimulează sistemul imunitar şi, prin conţinutul în fier şi magneziu, participă la combaterea stărilor de oboseală fizică, surmenaj şi anemii.

Electrica Furnizare Discount

Putem folosi rădacina de ţelină crudă la prepararea unei salate, singură sau în combinaţie cu mere rase, morcov ras, măsline, sau la supe, în combinaţie cu dovlecei, ciuperci, fiecare alcătuind o masă hrănitoare, săţioasă, dar în primul rând sănătoasă şi curativă, pentru că are proprietăţi tonice, laxative şi hipoglicemiante.

Frunzele de ţelină conţin vitamina C şi sunt benefice în uzul extern , deoarece pot stimula cicatrizarea plăgilor, degerăturilor,  iar uleiul de ţelină are proprietăţi antihipertensive, prin conţinutul în ftalide.

Revigorează tenul

În cosmetică este folosită la produsele ce combat căderea părului, deoarece infuzia din frunze de ţelină înlătură mătraţa şi întăreşte rădăcina firului de păr. O putem regăsi în  componenţa  produselor de îngrijire a tenului, deoarece are efect revitalizant şi cicatrizant, poate ameliora acneea şi calma tenul iritat, ridat.

Combate obezitatea

O recomand celor  care doresc să scadă în greutate, deoarece are efect hipocolesteroleminat şi un conţinut caloric negativ, adică consumul energetic pentru digestia ei depăşeşte încărcătura calorică, iar prin proprietăţile diuretice şi depurative ajută metabolismul şi facilitează digestia.

Recomand persoanelor vârstnice să o introducă în dietă , deoarece prin proprietăţile sale antiinflamatoare poate reduce simptomele afecţiunilor articulare, dar are totodată şi proprietăţi  hipoglicemiante, antihipertensive şi ajută la combaterea constipaţiei, afecţiuni des întalnite în rândul seniorilor.

Scapă bărbaţii de impotenţă

Ţelina e  un bun adjuvant în dereglările hormonale, fiind benefică atât pentru afecţiunile masculine, asta pentru că participă la combaterea impotenţei (sucul de ţelină creşte androsteronul), dar şi pentru afecţiunile feminine, participă la combaterea dismenoreei,  infertilităţii,  dar are un rol esenţial şi în ameliorarea simptomelor din perioada menopauzei.

sursa: csid.ro

Citește mai mult

Sănătatea și natură

Laserul CO2 fracționat, tehnologie de ultimă generație în tratarea afecțiunilor pielii, rejuvenare și operații cutanate, acum și în Alba Iulia, la Clinica Dermisana (P)

Publicat

în

Laserul CO2 fracționat, tehnologie de ultimă generație în tratarea afecțiunilor pielii, rejuvenare și operații cutanate, acum și în Alba Iulia, la Clinica Dermisana

Pielea este cel mai mare organ al omului. Avem, practic, circa 2 mp de înveliș expus uzurii poate mai mult decât oricare alt organ. Ea este contactul nostru cu lumea exterioară, platoșa împotriva bacteriilor și a virusurilor și, de ce nu, cartea noastră de vizită, și nu doar la nivelul chipului, iar doamnele înțeleg foarte bine ce vreau să spun.

Grija pentru sănătatea și frumusețea pielii a preocupat suflarea feminină, dar nu numai, din cele mai vechi timpuri, așa că nu e de mirare că tehnologia a evoluat în pas cu nevoile acestui organ plurivalent. Să te simți bine în pielea ta este astăzi mult mai ușor datorită diverselor proceduri și aparaturi menite să vindece leziunile și să îmbunătățească aspectul.

O veste bună  în acest sens vine de la cea mai mare clinică de la noi, cu specializare în diagnosticul și tratamentul minim invaziv și chirurgical al patologiilor de piele și vasculare, medicină estetică, tratamente laser și remodelare corporală, Clinica „Dermisana”. De 6 ani pe piața din Alba Iulia, aceasta are o echipă de medici specialiști formați în centrul universitar Cluj-Napoca, gata să ofere servicii complexe, atât pe partea de patologii de piele, cât și pe cea de frumusețe și îngrijire corporală. Vestea bună este că, dincolo de know-how-ul medicilor, în „flota” aparaturilor de ultimă generație a clinicii a intrat recent Laserul CO2 fracționat, cea mai recentă tehnologie în tratarea afecțiunilor pielii, rejuvenare și operații cutanate.

Electrica Furnizare Discount

Laserul CO2 poate fi folosit atât în locul clasicelor metode chirurgicale (bisturiu, electrocauter) pentru cele mai fine operații, cât și cu ajutorul unui scanner computerizat ce livrează energia laserului într-o formă fracționată pentru realizarea faimoasei proceduri de rejuvenare, de întinerire a pielii (prin reducerea ridurilor sau a pigmentației și revitalizarea pielii prin stimularea de colagen).

Care sunt beneficiile pentru procedura cu laser CO2?

Tehnologia minim invazivă se recomandă în cazul operațiilor de piele: *papiloame, fibroame, veruci, condiloame, angioame, keratoze, siringoame, xantelasme, anumite tipuri de alunițe și multe altele; *în tratamentul cicatricilor: post-acneice, post-chirurgicale, hipertrofice, atrofice, tratamentul cicatricilor post-arsură, al cicatricilor cheloide; *în tratamentul vergeturilor; *în tratarea melasmei, a petelor pigmentare, tratamentul ridurilor, rejuvenarea pielii fotoîmbătrânite: față, gât, decolteu, mâini; *tratamentul onicomicozei.

Gata cu „las` că merge și așa”, se poate altfel! Să vrei o piele sănătoasă și mai frumoasă nu e un moft, e o condiție a stării de bine, o realitate pe care o merităm cu toții.

Sfaturi de specialitate și soluții aplicate solicitărilor dumneavoastră puteți primi la Clinica „Dermisana”, pe Calea Moților, nr. 144, în Alba Iulia. Mai multe informații despre proceduri, tarife și programări obțineți la telefon: 0767-536-012 sau pe pagina oficială www.dermisana.ro.

Citește mai mult

Sănătatea și natură

Mitul celor 10.000 DE PAȘI pe care trebuie să-i facem în fiecare zi a fost „spulberat”. Concluziile unui studiu de 11 ani

Publicat

în

Mitul celor 10.000 DE PAȘI pe care trebuie să-i facem în fiecare zi a fost „spulberat”. Concluziile unui studiu de 11 ani

Ani la rând, ştiinţa a promovat ideea că, pentru a fi sănătoşi şi a tări mai mult, ar trebui să parcurgem cel puţin 10.000 de paşi pe zi. În realitate, ultimele descoperiri ale ştiinţei arată că este nevoie de mai puţin.

Potrivit unui nou studiu realizat de Universitatea din Massachusetts, mersul pe jos vreme de 7.000 de paşi pe zi ajută la reducerea riscului de deces prematur pentru persoanele de vârstă mijlocie cu 50% până la 70%.

Efectuarea a 10.000 de paşi sau mai mult pe zi, pe de altă parte, nu reduce în continuare riscul, potrivit Amandei Paluch, profesor de epidemiologie a activităţii fizice la Universitatea din Massachusetts (SUA) şi autoare a studiului, care a durat 11 ani.

Electrica Furnizare Discount

Concepţia greşită a celor 10.000 de paşi pe zi

„Rezultatele studiului nostru evidenţiază eforturile în continuă evoluţie de a stabili orientări bazate pe dovezi pentru o activitate fizică simplă şi accesibilă care să beneficieze de sănătate şi longevitate, precum mersul pe jos”, explică cercetătoarea. „Cei 10.000 de paşi pe zi, adesea recomandaţi, nu reprezintă un ghid stabilit ştiinţific, dar au apărut în urma unei campanii publicitare pentru un pedometru (n.r. – aparat care înregistrează automat numărul de paşi) japonez”.

Paluch şi colegii săi şi-au propus să afle câte paşi sunt necesari pe zi pentru a avea beneficiile pentru sănătate. Pentru a-şi desfăşura cercetările, au folosit datele dintr-un studiu realizat de Coronary Artery Risk Development at Young Adults (CARDIA), care a analizat aproximativ 2.100 de adulţi cu vârste cuprinse între 38 şi 50 de ani.

Participanţii au fost împărţiţi în 3 grupuri: volum mic (mai puţin de 7.000 de paşi pe zi), moderat (între 7.000-9.999 paşi) şi mare (mai mult de 10.000 de paşi).

În analiza datelor, cercetătorii au verificat indicele de masă corporală, fumatul şi alţi factori care ar fi putut influenţa rezultatele. „Am văzut beneficii substanţiale pentru sănătate între 7.000 şi 10.000 de paşi, dar nu am văzut un beneficiu suplimentar dacă trecem dincolo de 10.000 de paşi”, spune Paluch.

Şi cei de la Harvard au spulberat mitul

De fapt, nu este prima dată când mitul celor 10.000 de paşi este pus la îndoială. În trecut, cercetătorii de la Harvard Medical School au demonstrat deja că, în medie, aproximativ 4.400 de paşi pe zi sunt suficienţi, pentru a reduce rata mortalităţii.

Cu toate acestea, studiul a analizat participanţii care au fost mai în vârstă decât cei din studiul din Massachusetts, ceea ce ar putea explica de ce mai puţini paşi reduc rata mortalităţii: cei peste 70 de ani trebuie să facă mai puţină activitate, ca să obţină beneficii pentru sănătate.

Potrivit cercetătorilor din Massachusetts, nu există nicio relaţie între intensitatea sau viteza pasului şi mortalitate.

„Ceea ce am constatat este că există o reducere a riscului de mortalitate, dar până la un anumit punct”, a recunoscut Paluch. 7.000 pare un număr infinit. În realitate, nu este. În medie, facem deja 5.000 de paşi pe zi, ceea ce corespunde unei distanţe de aproximativ 4 km.

sursa: mediafax.ro

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare