Târgul de Fete de pe Muntele Găina, în declin accentuat. Fost primar din Apuseni: „O tradiție care supraviețuiește mai mult din amintiri decât din fapte”

Târgul de Fete de pe Muntele Găina, în declin accentuat. Fost primar din Apuseni: „O tradiție care supraviețuiește mai mult din amintiri decât din fapte”

Ioan Călin Andreș, fost primar al orașului Câmpeni, deplânge declinul accentuat din ultimii ani al Târgului de Fete de pe Muntele Găina, „odinioară mândria Țării Moților”.

Potrivit lui Ioan Călin Andreș, în prezent Târgul de Fete de pe Muntele Găina este „o tradiție care supraviețuiește mai mult din amintiri decât din fapte”.

„Pe înălțimile Apusenilor, pe creștetul simbolic al Muntele Găina, s-a scris timp de generații una dintre cele mai impresionante povești ale identității românești. Acolo, unde cerul pare mai aproape și unde liniștea muntelui se împletește cu ecoul tulnicelor, zeci de mii de oameni urcau an de an pentru ceva ce depășea ideea de simplu târg.
Între 50.000 și 80.000 de oameni se adunau odinioară pe Găina. Nu pentru spectacol, nu pentru vedete, nu pentru artificii. Ci pentru oameni. Pentru comunitate. Pentru tradiție. Pentru viitor.

Târgul era un adevărat centru de socializare al vremurilor de altădată. Era locul unde moții din satele împrăștiate prin munți se întâlneau, schimbau vești, întăreau legături, făceau negoț și, mai ales, își căutau perechea. Acolo se legau căsătorii, se uneau familii, se scriau destine. Nu era doar o poveste romantică – era un mecanism social esențial pentru viața comunităților din Apuseni.

Fetele veneau îmbrăcate în straie populare cusute cu migală, cu zestrea pregătită, cu emoție și speranță. Feciorii veneau cu demnitate și dorința de a-și întemeia o familie. Părinții priveau, discutau, cântăreau caracterul, hărnicia, seriozitatea. Totul se întâmpla sub cer liber, într-un cadru natural de o frumusețe rară.

Acesta era spiritul Găinii. Nu un festival de weekend. Nu un eveniment bifat în calendar. Ci o sărbătoare identitară, un pilon al Țării Moților.

Astăzi, realitatea este departe de acele vremuri. Dacă la târg se adună 5.000 de oameni, spunem că este un succes. Dar adevărul este că diferența dintre zecile de mii de altădată și miile de acum ar trebui să ne îngrijoreze profund. Nu este doar o scădere de participare. Este un simptom al nepăsării.

Interesul scade pentru că investițiile lipsesc. Promovarea este slabă. Organizarea rămâne modestă. Iar infrastructura rutieră este, fără exagerare, o problemă majoră. Drumul până pe munte și coborârea de acolo reprezintă un adevărat maraton automobilistic. Gropi, porțiuni degradate, lipsă de amenajări corespunzătoare. Cum să atragi turiști, familii cu copii, oameni din alte județe sau din străinătate, când accesul însuși este o provocare?

Nu putem ignora contrastul. În orașe precum Cluj-Napoca, București sau Timișoara se investesc milioane de euro în festivaluri moderne. Scene uriașe, artiști internaționali, promovare agresivă, infrastructură pusă la punct. Este bine că există astfel de evenimente. Dar este nedrept și periculos ca, în paralel, un simbol autentic al culturii românești să primească sume derizorii – aproape „praf în ochi”.

Târgul de Fete de pe Muntele Găina nu este doar o manifestare folclorică. Este o parte din ADN-ul cultural al Țării Moților. Este un reper istoric. Este o moștenire care ar trebui protejată cu aceeași seriozitate cu care protejăm monumente sau situri istorice.

Nimeni nu cere spectacole extravagante. Nimeni nu cere lux inutil. Se cere însă implicare reală. Se cere respect față de istorie. Se cer fonduri substanțiale pentru infrastructură, pentru organizare, pentru promovare națională și internațională. Se cere o viziune pe termen lung, nu soluții de moment.

Pentru că, fără aceste lucruri, târgul riscă să devină doar o umbră a ceea ce a fost. Un eveniment care supraviețuiește din inerție, nu din strategie. Un simbol rostit în discursuri festive, dar uitat în bugete.

Tradițiile nu dispar brusc. Ele se sting încet, când nu mai sunt sprijinite. Când generațiile tinere nu mai sunt atrase. Când autoritățile tratează istoria ca pe o povară, nu ca pe o resursă.

Muntele rămâne. Peisajul rămâne. Povestea rămâne. Dar dacă nu există implicare, oameni și susținere reală, târgul poate deveni, într-un timp scurt, doar o amintire frumoasă dintr-o Românie care știa să-și respecte rădăcinile.
Iar atunci nu vom putea spune că nu am știut. Vom putea spune doar că nu ne-a păsat suficient.

Târgul de pe Găina nu este doar trecut. Este responsabilitate prezentă. Este datorie morală. Este identitate națională.
Dacă nu investim astăzi în el cu seriozitate și respect, mâine vom rămâne doar cu nostalgia și cu regretul că am lăsat un simbol al Țării Moților să se piardă sub povara nepăsării”, afirmă Ioan Călin Andreș.

foto: arhivă (cu rol ilustrativ)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI