Reacții disproporționate ce trebuie sancționate. “Presa și Cetatea”, de la interdicție la solidaritate

Încă mă bântuie un moment petrecut vineri seară, la clubul Studio, fost Habitat, din Cetatea Alba Iulia, înainte de începerea unui eveniment, o discuție deschisă publicului despre “câinele de pază al democrației” în societatea românească, eveniment organizat sub numele de “Presa și Cetatea”.

Journalist.

Un jurnalist, Alexandru Cristorian, invitat la eveniment de către organizatorii întâlnirii, a fost dat afară de Traian Mârza, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din Alba Iulia și de fiul acestuia, administratorul localului, la modul: “Ieși afară!”, “Ai interdicție aici!”. Motivul celor doi este legat de articolele critice publicate de Cristorian la adresa șefului UAP, cu privire la activitatea desfășurată de acesta în calitate de președinte al ONG-ului.

Evitând să intre în conflict spontan cu stăpânii casei, de altfel spațiu public concesionat de la primărie, ziaristul a ieșit afară și a plecat să caute o suprafață prin “cetatea amanetată” unde are loc și presa incomodă.

Deși îl invocă mulți, foarte puțini, dintre cei care își regăsesc numele într-un text critic la adresa unor gesturi sau comportamente propri, respectă dreptul la libera exprimare. Însă de aici și până la a abuza verbal și emoțional un ziarist pentru că ți-a pus oglinda în față, spunându-i: “Ieși afară!, Ai interdicție aici!”, într-un local public concesionat de la Primăria Alba Iulia este cale lungă. Iar un astfel de comportament trebuie sancționat!

Alexandru Cristorian s-a remarcat ca un jurnalist incomod pentru administrația locală, pentru politicienii și partidele locale, pentru afaceriști de succes cu lipici la banul public, pentru unii colegi din presa locală, pentru impostori cu diferite funcții și de calibre variate, pentru mine, chiar și pentru el uneori…. Omul poate părea “sărit de pe fix”, pentru că nu acceptă șpagă și nu tratează subiecții preferențial (cel puțin până acum și în condițiile în care încă i s-ar da cu bucurie), dar nu este. Când sunt întrebat despre el, folosesc exemplul polițistului care nu ierta niciun șofer prins în trafic pe picior greșit. Cel despre care povestea spune că i-a reținut permisul chiar și neveste-sii.

Cred că într-o societate degradată din puct de vedere moral – cu atâția oameni mici în funcții mari, în care ipocrizia și disimularea sunt adesea trăsături de învingător, în care pupatul inelului puternicului zilei și călcatul în picioare al celui mai slab decât tine reprezintă instincte vitale, în care imoralii revendică vocal adevărurile zilei – un om de teapa lui Cristorian e benefic, ca o oglindă din acelea ciobite. în care putem vedea din când în când atât propria minciună, cât mai ales cazuri și fapte de impostură ale celor pe post de modele și lideri. Nu este scopul acestuit material sa analizeze subiectivismul, eroriile inerente sau nuanțele neexplicate din unele texte ale lui Cristorian si nici  pretențiile unora la contextualizare de tipul „the big picture”.  Jurnalismul, fie de satiră, fie de investigație, nu prezintă adevăruri absolute și nici nu are pretenția de a face asta. Prezintă perspective asupra unor situații, persoane, comportamente etc. Și nu în ultimul rând, și mai ales când sunt scrise cu bună credință, textele cu atitudine sunt o invitație la reflecție.

Avem dreptul de a nu fi de acord. Avem libertatea de a nu le citi, de a le ignora, de schimba postul. Avem  dreptul la replică, iar jurnalistul obligatia de a-l publica.

Bogdan Presecan

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI