O ipoteză tulburătoare: De ce nu construieşte România autostrăzi peste Carpaţi?

De ce nu construieşte România autostrăzi peste Carpaţi?

Circulă de ceva vreme în spaţiul public o ipoteză tulburătoare legată de aparenta neputinţă a guvernelor postdecembriste de a construi măcar o autostradă peste Carpaţi, care să lege Transilvania de restul României. Nici Piteşti – Sibiu, nici Comarnic – Braşov, nici Iaşi – Tg. Mureş. În fiecare campanie electorală partidele politice, mai ales PSD, au promis de fiecare dată mii de kilometri de autostradă, fără ca lucrurile să se mişte în vreun fel. E destul să ni-l amintim pe scandalagiul Dan Şova, care promitea nu mai puţin de 2.000 km de autostradă în timpul ministeriatului său. Economiştii ştiu că lipsa auto­străzilor încetineşte viteza de rotaţie a capitalului, respectiv creşterea productivităţii muncii cu cel puţin 15%. La rulajul actual, aceasta înseamnă că PIB-ul României pierde anual cel puţin 25 miliarde euro.

Guvernanţii au invocat de fiecare dată lipsa banilor, în timp ce analiştii au acuzat că politicile sociale excesive au carenţat negativ cheltuielile de la buget cu investiţii în infrastructură. Opinia publică, mai puţin informată, dar dornică să găsească o explicaţie logică a acestui blocaj, a pus totul pe seama incompetenţei politicienilor numiţi în fruntea ministerului de resort sau a celor responsabili de absorbţia fondurilor europene. Parţial adevărat, numai că principala cauză trebuie căutată în altă parte.

Printre dezvăluirile şocante făcute de fugarul Sebastian Ghiţă la televiziunea personală a fost una extrem de relevantă pentru tema în discuţie: generalul cu patru stele, fostul prim-adjunct al SRI, Florian Coldea, l-a atenţionat pe prim-ministrul de atunci, Victor Ponta, că, dacă începe construcţia autostrăzii Comarnic – Braşov, va fi arestat. Iar însuşi Victor Ponta a afirmat de curând că atunci când a terminat negocierile cu Vinci-Strabag, pentru construcţia autostrăzii, s-au opus preşedintele Băsescu şi PNL sub pretext că contractul „este o hoţie”. În 2015, un reprezentant al sistemului i-a spus verde ministrului Transportului că cine semnează o asemenea autostradă ajunge la puşcărie.

Nu este greu de dedus că Florian Coldea, respectiv SRI, sau Traian Băsescu nu şi-ar fi permis o asemenea atitudine imperativă şi categoric antinaţională dacă nu ar fi avut în spate presiunea (susţinerea) puternică (secretă, cunoscută doar de anumiţi oficiali români) a celor care hotărăsc destinele României din clipa în care am intrat în NATO şi UE. Oare de ce nu este tras nimeni la răspundere pentru acordarea fără licitaţie (la momentul respectiv UE a făcut un scandal monstru, dar prim-ministrul Adrian Năstase a rămas impasibil) a contractului pentru Auto­strada Transilvania către firma americană Bechtel? România a plătit circa 1,2 miliarde euro pentru 54 km de autostradă, iar contractul oneros a dispărut şi nu mai pare să intereseze pe nimeni!

De ce se opune sistemul – putem să-i spunem aşa – construcţiei unei autostrăzi care să traverseze munţii, având în vedere că lipsa acesteia aduce prejudicii incomensurabile economiei naţionale? Când mari investitori în construcţia de automobile ca Renault („Dacia”) la Piteşti şi Ford la Craiova ameninţă că îşi mută afacerile în ţări mai prietenoase? Este foarte clar că numai considerente extrem de puternice, de siguranţă naţională (sau botezate astfel) puteau sincopa dezvoltarea infrastructurii rutiere. Iar ceea ce se şopteşte este că o autostradă sau mai multe, care ar lega vechiul Regat de Transilvania, ar facilita transportul de armament greu şi al trupelor dintr-o parte în alta. Asta pe timp de pace ar fi un avantaj, dar pe timp de război (ipotetic se consideră că ar putea avea loc o invazie rusească) ar fi un dezavantaj net. Pentru Europa de Vest şi NATO.

Ceea ce înseamnă că scenariul operaţional al NATO pentru apărarea Europei de Sud-Est presupune o strategie de sacrificiu pentru România. Analistul american George Friedman avertiza după invazia Crimeii de către Vladimir Putin că SUA au decis ca România să facă parte dintr-un „cordon sanitar” anti-Rusia. Mai ales că situaţia politică a Republicii Moldova este incertă. De altfel, în 1993, aşa-numita hartă a politologului american Samuel Huntington din articolul „Ciocnirea civilizaţiilor” trasa exact peste Carpaţi linia de falie între civilizaţia vest-europeană catolico-protestantă şi cea răsăriteană ortodoxă.

Aşadar, Transilvania este considerată ca aparţinând civilizaţiei occidentale, în timp ce restul ţării rămâne definitiv în sfera balcanic-ortodoxă. În ipoteza unui conflict cu Rusia, regiunile extra-carpatice, adică Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, ar fi abandonate fără ezitare, ele rămânând doar câmpul de luptă al beligeranţilor. Apărarea Europei ar fi consolidată pe aliniamentul Munţilor Carpaţi. Probabil că cele două baze militare, de la Deveselu şi Kogălniceanu, au fost gândite de NATO ca parte a acestei strategii militare în perspectiva unui ipotetic conflict cu Rusia. Aşa se explică şi obstrucţia birocratică incredibilă a UE legată de atragerea fondurilor pentru construcţia acestor autostrăzi, şi numai pentru acestea. Fondurile pentru Autostrada Sebeş – Turda, de pildă, chiar neplanificate iniţial, nu au fost o problemă.

ActiveNews a publicat în iulie 2016 analizele colonelului Ion Petrescu, care confirmă supoziţiile de mai sus. Colonelul şi-a susţinut teoria cu argumente logice: „Federaţia Rusă are 40.000 paraşutişti militari în stare să ocupe în 30 – 33 ore o cincime din România, adică de trei ori spaţiul de azi al Dobrogei. Iar mult invocata Forţă de Răspuns a NATO va interveni, cel mai devreme, după 48 ore”. Nu este singurul strateg militar care consideră că SUA foloseşte soldaţii români pe tot felul de teatre de război, fără să acorde României niciun avantaj special.
Cititorii acestor rânduri pot considera că judecăţile de mai sus sunt simple speculaţii. Eu nu cred. Raţionamentele sunt logice. De-a lungul secolelor aceasta a fost soarta României: să fie un simplu pion în jocul marilor puteri ale Europei. La care astăzi putem adăuga liniştiţi şi Statele Unite. Mă întreb însă până când vom mai accepta să fim consideraţi o populaţie la periferia continentului!?

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI