Ovidiu Jidveian: O comunitate sănătoasă reacţionează la nevoile membrilor săi!

    La 22 de ani de la Revoluţia română, statul social, acela care trebuie să se îngrijească de cetăţenii săi în spiritul echităţii sociale îşi trăieşte ultimele zile. Acest tip de discuţie, îngrijorător şi cu multiple implicaţii ne prezintă în primul rând o Românie deznădăjduită în care cetăţenii nu mai au încrederea normală că cineva se îngrijeşte de destinul colectiv. Conceptul de asistenţă socială, aplicarea unei politici sociale care să-i apere pe cei mai slabi dintre noi a eşuat într-un exerciţiu lamentabil şi neprofesionist prin tăierea fără raţiune a tot ce s-a putut tăia. Într-o ţară preponderent rurală, cu un mod de gândire preponderent rural, politicienii s-au cocoţat confortabil în poziţii cheie, uitând foarte des de nevoile celor mulţi. Politica după principiul: unii cu nevoile, noi cu ideile puse pe hârtie, în luări de poziţie care mai de care mai inutile a creat un mediu social dominat de nesiguranţă. Dacă citeşti orice publicaţie o să observi fără prea mult efort cazuri sociale grave care ne demonstrează clar că cei care ar trebui să conducă destinul colectiv al acestui neam au pierdut demult legătura cu el. De fapt, cele două milioane de locuinţe din chirpici, care există încă în România, sunt imaginea în oglindă a interesului pe care-l manifestăm faţă de societate. Nu spune nimeni şi nici eu nu am să spun că statul trebuie să-şi ţină de mână toţi cetăţenii, însă un guvern responsabil respectă un principiu constituţional simplu, acela al dreptului fiecăruia dintre noi la o viaţă decentă. În principiu, aşa arată statul social în România şi nu doresc să insist prea mult pe lucrurile evidente. Aş vrea  însă să vorbim cât mai des despre comunităţi locale sănătoase, cu capacitatea de a reacţiona la cazurile sociale care apar din diverse cauze, aş vrea să discutăm constructiv despre legătura necesară între biserică şi cei care aşteaptă sprijinul său. O comunitate sănătoasă are anticorpii necesari pentru a reacţiona rapid la ceea ce poate să însemne un caz social deosebit. Oamenii trebuie să înceapă să gândească în folosul zonei în care trăiesc, cu o administraţie locală îndreptată către nevoile specifice de dezvoltare ale acelei zone. Comunităţile locale nu mai pot trăi la infinit în această stare de aşteptare a unui cadru macro care să rezolve problema în ansamblul său. Suntem prea dezbinaţi pentru a putea să facem asta, însă s-a demonstrat de suficiente ori că oameni diferiţi, cu preocupări diferite, pot genera o reacţie socială demnă de apreciat atunci când e cazul. Starea aceasta de aşteptare este benefică, dar numai până la un punct, dincolo de el însă iniţiativa locală trebuie să se consolideze, astfel ca membrii unei comunităţi să formeze un organism capabil să reacţioneze în timp util şi eficient la problemele de ordin social care apar. Cred, ca tânăr politician, în identificarea şi consolidarea unor energii care să creeze un mediu local sănătos şi îndreptat către dezvoltare, nu în construirea la infinit a unor puncte de vedere care să cheme mereu la harţă. Comunităţile sănătoase, o spun încă o dată, sunt acelea care au capacitatea de a gestiona problemele de ordin social ce apar în cadrul său. Sigur că orice schimbare presupune mai întâi o altă concepţie despre societatea în care trăieşti, înseamnă o aşteptare mai mare de la primarul tău, de la parlamentarul care te reprezintă, de la preotul responsabil de parohia de care aparţii, de la directorul şcolii în care învaţă copilul tău.
Toate aceste elemente dau calitate vieţii unei comunităţi locale în care îmi doresc să rămân, toate aceste concepţii pot da un mediu social mai responsabil şi pot reda încrederea că cineva are grijă de oamenii care au ales să trăiască aici. Până la urmă, sigur că e important să redai Cetatea albaiulienilor, sigur că e important că oamenii şi-au recuperat proprietăţile, sigur că e esenţial să ai o infrastructură mai bună, dar toate acestea au valoare doar în cadrul unei comunităţi în care există speranţă şi viziune. Altfel, tot ce s-a construit nu va însemna altceva decât motivul pentru cei care au plecat de aici să se întoarcă din când în când acasă şi acesta nu va fi niciodată motorul dezvoltării unei comunităţi sănătoase.

av. Ovidiu JIDVEIAN, preşedintele PSD Alba Iulia

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI