Nicolae Manolescu apreciază ziarul „Unirea” şi pe cititorii săi

După cum ştiţi, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia a avut, de curând, privilegiul de a găzdui o sesiune de lectură publică avându-i ca invitaţi pe Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, şi pe doi dintre vicepreşedinţi: traducătoarea Irina Horea şi poetul Gabriel Chifu. Nu dorim să revenim acum asupra modului în care s-a desfăşurat această sesiune, care a stârnit un interes deosebit în rândurile albaiulienilor iubitori de cultură, ci vom aduce în atenţia dumneavoastră ceea ce s-a petrecut „în spatele uşilor închise”, la această vizită notabilă. Mai precis în timpul unei agape a scriitorilor, ce s-a desfăşurat la Hotel „Parc”, şi la care au participat cei trei oaspeţi de seamă, alături de colegii lor de la Filiala Alba-Hunedoara a USR: preşedintele acesteia, poetul Aurel Pantea, romancierul Cornel Nistea şi poetul Mircea Stâncel. Deşi ne-a mărturisit că i-ar fi făcut mare plăcere să fie alături de scriitori la această masă prietenească, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, a fost ocupat cu probleme administrative ce nu au suferit amânare dar, în semn de apreciere, a delegat-o pe doamna Elena Anghel, consilier cultural în cadrul CJ Alba, să-l reprezinte la această întâlnire. Trebuie să precizăm în acest context că preşedintele Dumitrel se bucură de prietenia celor trei oaspeţi, în calitatea sa de sprijinitor consecvent al actului cultural, el fiind, de fapt, alături de preşedintele USR Nicolae Manolescu şi de poetul Aurel Pantea, omul căruia i se datorează în cea mai mare măsură înfiinţarea Filialei USR Alba-Hunedoara, precum şi susţinerea prestigioasei reviste culturale „Discobolul”.
Pentru a înţelege ceea ce s-a întâmplat la această agapă, trebuie să vă aduc la cunoştinţă faptul că, la încheierea manifestării de la universitate, cei prezenţi au fost îndemnaţi să adreseze celor trei oameni de cultură întrebările lor. Şi, pentru că nu a fost organizată nicio conferinţă de presă, deoarece timpul oaspeţilor a fost drămuit cu parcimonie, am fost nevoit să-l interpelez pe Nicolae Manolescu în public, rugându-l mai întâi să comenteze una dintre expresiile folosite de istoricul polonez Adam Michnik, în dialogul său recent cu filosoful român Andrei Pleşu, respectiv cea referitoare la rezistenţa prin cultură înainte de 1989: „… o casă în flăcări nu se stinge cu cerneală”.

Cunoscându-l personal pe Michnik şi întreaga sa activitate anticomunistă, preşedintele USR a explicat cu o francheţe dezarmantă că noi, românii, înainte de 1989, am trăit mai bine sau mai rău, cu mai multă sau mai puţină demnitate fiecare, „într-o casă căreia nu am reuşit să-i dăm foc”, aşa cum au făcut polonezii. Dar, spre deosebire de aceştia, noi avem măcar mâinile dezlegate în ceea ce priveşte tragerea la răspundere a comuniştilor torţionari şi a foştilor securişti, pentru că la noi, între forţele democratice şi liderii comunişti nu s-a încheiat şi nu s-a semnat niciun document de compromis, aşa cum s-a întâmplat în Polonia, unde comuniştii au avut grijă să-şi ia această măsură, pentru a nu fi făcuţi ulterior responsabili de cele comise. A doua întrebare i-am adresat-o lui Nicolae Manolescu în particular, la agapa la care m-am prezentat ulterior, … forţând protocolul. Era vorba despre cei doi mari scriitori români acuzaţi recent că ar fi colaborat cu fosta securitate: Nicolae Breban şi Ioan Groşan. Preşedintele Manolescu a fost laconic, dar ferm: în cazul lui Groşan lucrurile sunt destul de urâte şi demonstrate, în timp ce în cazul lui Breban ele sunt mai nuanţate, deoarece acesta (deşi pare a fi semnat nişte note informative) are un dosar destul de voluminos, de urmărit! Deci este posibil ca notele respective să fie rodul presiunilor. În concluzie, lucrurile nu sunt încă foarte clare în ceea ce-l priveşte pe Nicolae Breban…
În acest context mi-am permis să-i înmânez domnului Manolescu nişte exemplare din cotidianul nostru, care conţineau articole pe această temă, respectiv cu privire la lupta anticomunistă şi la foştii informatori şi ofiţeri de securitate. Am avut cu acest prilej plăcuta surpriză de a primi aprecierile preşedintelui USR cu privire la cotidianul nostru şi la dumneavoastră, cei ce ne citiţi zilnic, acesta afirmând că atâta timp cât astfel de articole apar în ziarul nostru nu-l mai miră tirajul şi credibilitatea de care ne bucurăm în rândurile publicului. Mai mult decât atât, domnia sa ne-a cerut permisiunea de a prelua în „România Literară” cel puţin unul dintre articolele noastre pe această temă. M-a bucurat foarte mult deschiderea şi solicitudinea marelui om de cultură, care îşi dovedeşte astfel consecvenţa în ceea ce priveşte principiile anticomuniste, nealterate din vremea Alianţei Civice, şi chiar mai dinainte…
Redăm alăturat şi autograful pe care am reuşit să i-l smulg, pentru dumneavoastră, preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România, odată cu salutul său călduros.
N.red. Avem satisfacţia de a constata că preşedintele Uniunii Scriitorilor din România s-a ţinut de cuvânt. Astfel, în cel mai recent număr (numărul 16) al celei mai valoroase reviste culturale din ţară, „România Literară”, pe care dânsul o conduce, a apărut un material referitor la seria de dezvăluiri pe care noi am făcut-o în cotidianul „Unirea”, despre rolul fostei securităţi în distrugerea efectivă a vieţii unor oameni, redând chiar şi numele celor identificaţi în documentele CNSAS, ofiţeri de securitate şi informatori, care au instrumentat dosare de urmărire informativă.

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI