Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

Modelul USL de dezvoltare regională

Publicat

în

În cadrul Ligii aleşilor locali, reuniune ce a avut loc în urmă cu câteva zile la Bucureşti, a fost prezentat modelul USL de dezvoltare regională. Potrivit USL, un nou model trebuie adoptat de o largă majoritate şi e necesar să întrunească susţinerea majorităţii clasei politice, a societăţii civile şi a aparatului de stat. Doar în acest fel dezvoltarea regională va ajuta România. Scopul dezvoltării regionale: lîntărirea capacităţii administrative a actualelor regiuni de dezvoltare; lreducerea decalajelor de dezvoltare, în scopul atingerii mediei europene pentru toate regiunile de dezvoltare.
l Model european: Franţa
Structurat iniţial pe două paliere (comunal şi departamental), sistemul administrativ francez s-a caracterizat, timp de aproape două secole, prin centralizare excesivă şi prin fragmentare (96 de departamente şi peste 36.000 de comune). Departamentele seamănă cu judeţele din România şi la populaţia medie (circa 500.000) şi la suprafaţă (5800 km2). Regiunea a apărut între nivelul central şi cel departamental. Caracterul unitar al statului s-a păstrat! Regiunea se află pe acelaşi plan juridic cu unităţile administrative deja existente, dar se distinge printr-un teritoriu mai larg, incluzându-le pe acestea din urmă, precum şi prin atribuţiile orientate către dezvoltare şi bunăstare. Preluând modelul european, România păstrează unităţile administrative existente şi adaugă un nivel, compatibil cu cel european – regiunea – care are în subordine structuri de organizare judeţene şi locale, la care se opreşte relaţia cu centrul. Instituţii noi: Consiliul Regional – Executivul regional, condus de un preşedinte ales; Senatul devine o cameră a reprezentanţilor locali – legislativ care va prelua funcţia de reprezentare a puterilor locale; Curte de Apel regională – instituţiile juridice vor ţine cont de noua realitate. Consiliul Regional este format din: lpreşedintele – ales direct de cetăţeni, va funcţiona ca un “premier” al regiunii; lmembrii – vor avea atribuţii în domenii executive şi vor ajuta preşedintele în exercitarea atribuţiilor; lbuget propriu – format din bugete locale, fonduri europene şi fonduri de coeziune de la bugetul central; lva genera proiecte de dezvoltare pentru regiune, inclusiv pentru a reduce decalajele de dezvoltare din interiorul regiunilor. Senatul va prelua sarcina legiferării în dezvoltarea regională: la doua cameră a Parlamentului va fi aleasă după model francez, cu mandat de 4 ani şi cu obiective de organizare şi dezvoltare regională; lva avea 3 domenii cheie de competenţă: lDezvoltarea regională; lPolitica externă; lFondurile europene. Senatul se va diferenţia de Camera Deputaţilor. Guvernul desemnează 8 prefecţi, câte unul pentru fiecare regiune; Senatul va lucra cu Consiliile regionale, conduse de un preşedinte, care va conduce executivul regional. Prefecţii: lcei 8 prefecţi îi vor înlocui pe cei 41 din prezent; lprefecţii îşi pot organiza puncte de lucru în fiecare judeţ, dar instituţia în sine va fi regională; lprefectul îşi păstrează atribuţiile actuale, dar îşi extinde zona de manifestare a competenţelor, în scopul unei mai mari coerenţe în implementarea programului de guvernare în teritoriu şi reducerea birocraţiei.
Consiliul Economic şi Social regional: pe lângă Consiliul Regional funcţionează un CES alcătuit din reprezentanţii principalelor categorii socio-economice; lCES regional va avea rol consultativ în luarea deciziilor executive, dar consultarea de către Consiliul Regional este obligatorie; CES regional va avea atribuţia redactării de studii şi planuri de dezvoltare regională. Atribuţii definite prin dezbatere publică: împreună cu instituţiile europene, cu autorităţile alese, cu partenerii sociali şi societatea civilă, se vor defini atribuţiile finale ale acestor instituţii; regiunile vor avea dreptul de a decide cu privire la folosirea fondurilor, provenite din taxe şi impozite. Principalele atribuţii vor ţine de dezvoltarea echilibrată a regiunilor. Guvernul central va gestiona doar proiectele naţionale, urmând ca toate celelalte proiecte să fie transferate către regiuni (inclusiv în ceea ce priveşte fondurile europene existente în prezent la POS-uri: mediu, resurse umane, administraţie, transporturi etc).
Obiective de dezvoltare în primii 4 ani: lîn fiecare regiune (diversificat în actualele municipii reşedinţă de judeţ): 1. O mare universitate. Cel puţin 3 universităţi, până în 2014, trebuie să fie în top 500; 2. Un mare spital regional (cu medicină de înaltă performanţă); 3. Sistem de urgenţă regional, cu pompieri, ambulanţă şi poliţie; 4. Infrastructură rutieră şi feroviară modernizată; 5. Un aeroport internaţional minimum; 6. Un centru sportiv polivalent de nivel internaţional în fiecare regiune (stadion şi sală polivalentă); 7. Un centru de afaceri regional; 8. Un centru cultural de nivel european. Capitala regională: l Nu va exista o singură capitală a regiunii, cel puţin în prima instanţă; lPentru dezvoltarea echilibrată, pentru stimularea concurenţei şi pentru evitarea concentrării puterii, fiecare regiune va avea multiple centre de interes: centru economic; centru politico-administrativ; centru cultural; centru universitar etc; lResponsabilităţile şi mecanismul de colaborare se vor stabili în baza unor decizii la nivel regional.
Planificarea proiectului USL-
Care sunt paşii prin care ajungem la dezvoltarea regională propusă?
Proiectul cuprinde 3 momente cheie: 2013, 2014 şi 2016.
În perioada 2012 – 2013: lse organizează trecerea de atribuţii şi de competenţe între guvern şi judeţe, pe baza unor dezbateri publice şi cu informarea corectă a cetăţenilor; l se întăresc cele 8 regiuni de dezvoltare, cu structuri politice noi; lse desfiinţează Ministerul Dezvoltării Regionale, iar fondurile europene şi fondurile româneşti alocate dezvoltării regionale se redirecţionează la nivel local prin politici de coeziune; lse modifică Constituţia, pentru introducerea acestui concept.
În 2014: lorganizăm alegeri indirecte, pentru desemnarea unor Consilii Regionale provizorii (în acelaşi timp cu alegerile europarlamentare); laleşii locali (primari, consilieri locali şi judeţeni) îşi aleg preşedintele de Consiliu Regional; lde la nivel central, se desemnează membri delegaţi, în subordinea preşedintelui de CR, cu atribuţii speciale pe domenii de interes (educaţie, sănătate, transporturi, mediu etc) ltimp de doi ani, aceste consilii vor funcţiona cu atribuţiile primite (pregătind instituţiile pentru primele alegeri directe).
În anul 2016: lodată cu alegerile locale, au loc alegeri pentru desemnarea preşedinţilor de consilii regionale (alegeri directe – vot uninominal); lau loc, de asemenea, alegeri pentru desemnarea parlamentelor regionale, care vor funcţiona ca legislative regionale; lvor intra în funcţiune şi Curţile de Apel regionale, pentru a funcţiona şi puterea judecătorească la acest nivel.
Condiţiile Comisiei Europene pentru a recunoaşte noile regiuni: lstudiul de fezabilitate; lacordul din partea Comisiei Europene; lreferendumul constituţional; ladoptarea cadrului legal necesar pentru implementarea reformei; limplementarea cadrului legal cu organizaţiile administrative implicate; lajustări ale măsurilor deja implementate înainte de jumătatea anului 2012; lacceptarea formală a noii structuri implementate de către Directoratul General Politică Regională (DG REGIO). Reforma va schimba conformitatea cu sistemul NUTS 2, iar acest lucru va conduce la nevoia unui nou sistem de management regional din partea autorităţilor; lincluderea formală în viitorul Cadru Financiar Multianual (Multianual Financial Framework –MFF); ladoptarea de către Parlamentul European, în 2013, a noului MFF; limplementarea Politicii de Coeziune în România pentru perioada 2014 – 2020 cu nou stabilita instituţie la nivel regional.
În dezvoltarea regională se ţine seama de 4 principii de bază: 1. În fiecare regiune de dezvoltare, PIB-ul şi calitatea vieţii trebuie să se apropie de media europeană! 2. Schimbările trebuie suportate de stat, nu de cetăţean! 3. Orice modificare trebuie discutată cu societatea civilă, agreată politic şi acceptată de UE! 4. Comunităţile puternice vor forţa şi instituţiile centrale să fie mai puternice. Procesul de descentralizare trebuie însoţit de eficientizarea aparatului central!
(A.D.T.)

Publicitate

Opinii - Comentarii

17 ianuarie: Blue Monday 2022 sau lunea tristă, cea mai deprimantă zi a anului

Publicat

în

Luni, 17 ianuarie, este „Blue Monday” (lunea tristă), cea mai deprimantă zi a anului 2022. Această denumire se atribuie celei de-a treia zi de luni a fiecărui an. Stabilită în urmă cu 16 ani după criterii mai mult sau mai puțin științifice, această marcare a celei mai triste zi a anului este, de fapt, un prilej de a reflecta asupra uneia dintre bolile acestui secol: depresia.

De „boala secolului” suferă unul din zece români. Așa numesc specialiștii de la Organizația Mondială a Sănătății noua maladie mondială: depresia. Studiile făcute în urmă cu mai mulți ani arătau că până în 2030, depresia risca să devină principala cauză a mortalității. Între timp, a apărut pandemia, lockdown-ul, izolarea care a accentuat acestei stări. În Japonia, de pildă, în octombrie 2020 au murit mai mulți oameni pentru că s-au sinucis decât oamenii care au murit de COVID în tot anul. Iar sinuciderile s-au înregistrat în special în rândul femeilor, relata CNN.

Blue Monday. De ce am fi triști în a treia luni din fiecare an

Teoria despre „Blue Monday” a apărut în 2005 și îi aparține psihologului britanic Cliff Arnall. Acesta a creat o formulă matematică elaborată pentru a calcula care este ziua cea mai deprimantă din an. A luat în considerare mai mulți factori: condiţiile meteorologice, nivelul datoriilor acumulate, câte zile au trecut de la sărbătorile de iarnă, câte zile au trecut de la încălcarea obiectivelor trasate pentru noul an şi nivelul scăzut de motivaţie.

Electrica Furnizare Discount
Citește și: Ce să faci ca să ai o viața mai lungă și mai activă: Un adevărat un balsam pentru stres sau depresie

În ianuarie, organismul uman se resimte după consumul de alcool şi dulciuri din luna decembrie, conturile bancare sunt aproape de cota de avarie din cauza cadourilor de Crăciun şi a petrecerilor de Revelion. În plus, vor mai trece câteva luni până când lumina diurnă va creşte considerabil și nivelurile de vitamina D din organism vor putea să se regenereze prin expunerea naturală la razele solare.

Un alt motiv de depresie: vacanţele reprezintă deja doar o amintire îndepărtată. Nu în ultimul rând, se ia în considerare şi faptul că mulţi oameni urăsc zilele de luni.

La toate acestea, în 2022 se adaugă condițiile speciale de pandemie, un factor pe care autorul teoriei nu l-a luat, desigur, în calcul.

După primul studiu realizat de cercetătorul britanic pe această temă, în 2005, alte analize au întărit ipoteza „Blue Monday”. Una dintre ele a demonstrat, de exemplu, că cea de-a treia zi de luni din ianuarie corespunde unui vârf de absenteism la locul de muncă, iar un alt studiu a evidenţiat o anumită creştere a numărului cererilor de divorţ care sunt depuse în instanţă.

O teorie controversată

La origine, „Blue Monday” a făcut parte dintr-o campanie publicitară, lansată de o agenţie de turism, care promova avantajele călătoriilor programate în luna ianuarie. Tocmai de aceea, această teorie a psihologului a fost contestată, unii acuzând că opinia publică este influenţată în mod voit, ca să-şi programeze o vacanţă în această perioadă, pentru a scăpa de starea de depresie.

Mai mult, în 2014, o companie de băuturi a contrazis această teorie, anunţând că „Blue Monday” nu este în cea de-a treia zi de luni a anului, ci în prima zi de luni a anului. Această zi, considera compania, este cea mai deprimantă, întrucât este prima luni la locul de muncă în noul an.

Un studiu realizat în urmă cu mai mulți ani pe un eşantion de 2.000 de britanici a arătat că persoanele care stau lângă fereastră sau care ies la plimbare pot scăpa mai uşor de starea de depresie din această perioadă a anului. De asemenea, experţii recomandă sporturile specifice iernii sau, dacă vremea este mult prea friguroasă, exerciţiile la sală.

Sursa: digi24.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

În 17 ianuarie s-a născut Nicolae Iorga, cel mai mare istoric român, care i-a sugerat lui I. C. Brătianu să demoleze Cetatea din Alba Iulia

Publicat

în

La 17 ianuarie 1871 s-a născut Nicolae Iorga, considerat cel mai mare istoric român. Conform unor istorici, Nicolae Iorga, care a fost prim-ministru al României i-a sugerat lui I. C. Brătianu să demoleze Cetatea din Alba Iulia. În anul 1921, o parte a bastionului Sf. Mihail şi ravelinul cu acelaşi nume au fost distruse, iar în anii 1921-1922 a fost construită Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia.

Istoricul Nicolae Iorga s-a născut la Botoșani fiind şi critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, ”rolul lui Voltaire”.

Strămoșii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniți din zona Pindului, deși istoricul nu s-a identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie. Părinții lui au fost Nicu Iorga, avocat, și Zulnia Iorga, născută Arghiropol. Numele de botez este Niculae, acesta fiind și motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, în timpul vieții s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare târziu și rar din mâna sa, fiind covârșitor folosit ulterior, la reeditarea scrierilor sale. Soția lui Nicolae Iorga a fost Catinca.

Electrica Furnizare Discount

După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, termină Liceul Național din Iași în 1888. Absolvă Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma „magna cum laude”. Continuă studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.

Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. În 1894, la 24 de ani, obține prin concurs catedra de istorie la Universitatea din București. Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Începând din 1908 ține cursuri de vară la Vălenii de Munte, județul Prahova.

Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui număr uriaș de publicații, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume și 25.000 de articole.

Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. Câteva din publicațiile mai importante: Studii și documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume. Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi și altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viață de om, așa cum a fost). Iorga este autorul a 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii.

În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul.

Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al Educației Naționale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici.

Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) și director al Școlii Române din Paris(„Fontenay-aux-Roses”). A editat și condus numeroase ziare și reviste („Neamul românesc”, „Revista istorică”, „Revue Historique du Sud-Est-Européen”, „Floarea darurilor” etc.).

Împreună cu un grup de profesori, fizicieni și alți oameni de știință a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

Nicolae Iorga a avut un sfârșit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de către legiunea decapitată. Conducerea decapotată a Gărzii de Fier îl considera responsabil de uciderea Căpitanului, Corneliu Zelea Codreanu în timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea, când în urma unei scrisori deschise adresate de Codreanu către Iorga, acesta fiind și consilier regal, i-a intentat proces și liderul legionarilor a fost condamnat pentru calomnie. Ulterior, Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui, înscenându-se o evadare. După aflarea veștii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Sursa: Istoria.md

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

17 ianuarie: Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte pe Sfântul Antonie cel Mare

Publicat

în

Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte la data de 17 ianuarie pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, considerat de tradiţia monastică drept cel mai popular ascet şi începătorul vieţii călugăreşti.

Împreună cu Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare, SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE este apreciat ca fiind întemeietorul monahismului creştin. Trăitor în secolul al III-lea şi la începutul secolului al IV-lea, Sfântul Antonie cel Mare este prăznuit în fiecare an, în toate tradiţiile creştine, la data de 17 ianuarie.
 Istoricul sărbătorii

Cuviosul ANTONIE CEL MARE s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, într-o familie de ţărani creştini înstăriţi. În copilărie, Sfântul prefera să meargă frecvent cu părinţii la biserică decât să-ţi petreacă timpul cu copiii de vârsta lui. Citește și: Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2022, 2023, 2024, 2025

Astfel, el a învăţat de la părinţi şi de la bunici credinţa în Hristos. După moartea părinţilor, pe când el împlinise vârsta de 20 de ani, s-a ocupat de educaţia sorei sale minore. Când în biserică tânărul Antonie a auzit cuvântul Evangheliei, care spune : „De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi urmează Mie (Matei 19,21), a fost impresionat de aceste cuvinte şi a urmat îndemnul Evanghelistului.

Şi-a împărţit partea sa de avere săracilor, iar mai târziu a procedat la fel cu moştenirea sorei lui, pe care a lăsat-o în grija unei comunităţi de fecioare. Urmând sfatul unui ascet bătrân, Cuviosul a vieţuit o vreme într-o colibă la marginea satului natal Coma. În anul 285, când a împlinit vârsta de 35 de ani, Sfântul Antonie s-a stabilit într-o fortăreaţă izolată numită Pispir, la marginea deşertului din Munţii Tebaidei, unde a trăit până-n anul 306.

Electrica Furnizare Discount

SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE şi-a dorit să fie izolat complet de lume, după modelul pustnicilor deşertului şi ducea o viaţă foarte aspră: primea pâine prin acoperişul casei de două ori pe an, deoarece uşa de la intrare era zidită.

După multă muncă de convingere, de teama ereticilor arieni, ucenicii săi l-au determinat să părăsească fortăreaţa. În timp, s-a dus vestea despre viaţa aspră pe care Cuviosul o ducea, iar contemporanii săi îl considerau pe Antonie părintele spiritual al călugărilor din mai multe colonii monahice din deşertul Egiptului, printre care cele din Nitria şi Schit. Pe credincioşii care veneau la el să-i ceară un sfat, Sfântul Antonie îi îndruma să îmbrăţişeze viaţa monahală.

În jurul anilor 310, Cuviosul a făcut o călătorie la Alexandria, pentru a-i încuraja pe creştinii prigoniţi în timpul persecuţiilor romane, din vremea împăratului roman Maximian. Citește și: mesaje de Paște

Marele pustnic a trecut la viaţa veşnică în anul 356, când împlinise vârsta de 105 ani. El a lăsat în urmă un număr impresionant de ucenici asceţi în lumea întreagă, cărora le-a lăsat cuvântul de învăţătură : Să creadă în Iisus şi să fugă de ispitele şi de înşelăciunile diavoleşti.

Interesant este faptul că SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE răspundea în scris mesajelor primite de la credincioşii din toate categoriile sociale. În timp, ucenicii săi au ridicat o mânăstire pe locul unde Sfântul şi-a petrecut ultimii ani de viaţă.

Testamentul său

Înainte de a muri, SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE a lăsat ucenicilor săi un testament prin care le cerea să fie îngropat într-un loc secret, pe care să nu-l descopere nimeni. Respectând întocmai dorinţa părintelui lor duhovnicesc, ucenicii au îngropat trupul Cuviosului încât, secole de-a rândul, nimeni nu l-a descoperit.

Abia în ultimii ani, în urma cercetărilor făcute pentru restaurarea Mănăstirii Sfântului Antonie din Egipt, constructorii au ajuns la concluzia că mormântul cu moaştele Sfântului s-ar afla sub Sfânta Masă a bisericii centrale a mănăstirii.

Respectând dorinţa Cuviosului, care le spunea ucenicilor în testament:”Voi îngropaţi trupul meu, nimeni să nu ştie locul, afară de voi singuri. Iar eu la Învierea morţilor îl voi lua nestricăcios de la Mântuitorul”, mormântul a rămas pecetluit.

Sursa: realitatea.net, crestinortodox.ro
Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare