Minutul de istorie: Cei dintâi primari ai administrației românești, la Sebeș

Situația tensionată, generată de incertitudinea ce stăpânea Transilvania la sfârșitul Primului Război Mondial, risca să degenereze în acțiuni violente dacă nu erau luate urgent măsurile potrivite. În condițiile în care militarii din armata austro-ungară se întorceau înarmați de pe front, iar contactul cu lipsurile cotidiene, specifice războiului, era în măsură să agite spiritele, până la izbucnirea unor violențe orientate contra „dușmanilor” reali sau imaginari mai era doar un singur pas.

De altfel, acestea s-au produs în majoritatea provinciilor fostului Imperiu Austro-Ungar, și nici Sebeșul nu a fost ocolit de așa-numitele „revoluţii”, care constau în atacarea și jefuirea proprietăților întreprinzătorilor locali.

În ziua de 2 noiembrie 1918, pentru a preveni revoltele celor întorși de pe front, o delegație a primăriei orașului Sebeș s-a deplasat la casa avocatului Lionel Blaga, invitându-l pe acesta să preia conducerea orașului. El era agreat nu doar de români, ci și de germani, deoarece era căsătorit cu Wilhelmine Dahinten (1901-1927). De altfel, era sprijinit și de intelectualii români, care-l considerau persoana cea mai indicată să preia administrarea orașului. Încă în acea seară, frații Blaga (Lionel și Lucian), împreună cu alți intelectuali și foști soldați români, se aflau la sediul primăriei, spre a preîntâmpina eventualele violențe generate de populația „revoluționară”.

Dar cine era Lionel Blaga? Era fratele mai mare al lui Lucian Blaga. S-a născut la 1 aprilie 1885, în Lancrăm. A studiat dreptul, practicând avocatura la Sebeș, încă din anul 1912. În Primul Război Mondial a luptat în armata austro-ungară. S-a întors rănit de pe front, obținând scutirea de stagiul militar și dobândind gradul de locotenent în rezervă.

În urma solicitării venite din partea Primăriei Sebeș, a acceptat preluarea funcției de edil al orașului, deși nu și-o dorea, cu condiția că o va exercita doar până când situația va intra într-un făgaș normal. A participat, în calitate de delegat al orașului Sebeș, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918.

Consecvent celor declarate, la data de 10 ianuarie 1919 a renunțat la demnitatea de primar, fiind solicitat de Prefectura Județului Sibiu (la care era arondat orașul la acea dată) să mai rămână în funcție până când situația politică se va normaliza. În urma ședinței Consiliului Naţional Român din Sebeș, din data de 29 ianuarie 1919, prefectului județului Sibiu i s-a comunicat că nu mai este posibilă menținerea lui Lionel Blaga ca primar, deoarece, din data de 21 ianuarie, a fost ales și investit în această funcție dr. Ioan Cușută.

Trei ani mai târziu (1922), Lionel Blaga a părăsit orașul Sebeș și s-a stabilit la Sibiu, unde a trăit până la sfârșitul vieții, activând ca notar public. În anul 1927, soția sa, Wilhelmine – care a adus pe lume trei copii – a decedat. Lionel Blaga a murit la 18 septembrie 1952, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Sibiu.

Lui Lionel Blaga i-a urmat în fruntea primăriei orașului, pentru o scurtă perioadă de timp, dr. Ioan Cușută, fostul locțiitor al comandantului Gărzii Naționale Române din Sebeș. Biografia și activitatea acestuia sunt foarte puțin cunoscute. A ocupat, între altele, funcția de prefect al județului Alba. Ulterior, Cușută a practicat avocatura la București. Cu toate acestea, a rămas activ în viața politică, numele său figurând pe listele electorale ale Partidului Național Agrar, Partidului Național Creștin și Partidului Naţional-Ţărănesc, atât în perioada interbelică, cât și în primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial. La începutul perioadei comuniste a fost deținut politic și a murit la București, unde a și fost înmormântat.

Din anul 1920 și până în 1922, demnitatea de primar al orașului Sebeș i-a revenit lui Danil Tecău. Născut în anul 1893, Danil Tecău a luptat în Primul Război Mondial în armata austro-ungară, dobândind gradul de locotenent. După întoarcerea de pe front, în data de 4 noiembrie a devenit comandantul Gărzii Naționale Române din Sebeș. Ulterior, a profesat avocatura la Alba Iulia (fiind doctor în Drept), ajungând chiar secretar general în cadrul Ministerului Industriilor, apoi ministru-secretar de stat. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un ziar din Alba Iulia (Ardealul luptător, I, 1944, nr. 5), editat de comuniști, se cerea arestarea și condamnarea sa la moarte, fiind acuzat că e criminal fascist. Acuzațiile aduse erau, evident, false. A murit, fără nicio avere, la Sebeș, la 1 mai 1953, fiind înmormântat în cimitirul din localitate.

Mai multe informații despre evenimentele petrecute în Sebeş în perioada din preajma Marii Uniri, se pot găsi în lucrarea scrisă de Călin Anghel şi Radu Totoianu, Sebeșenii și Unirea de la 1 Decembrie 1918, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2018, disponibilă, în format electronic, pe pagina de Internet a Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeş, la adresa https://www.cclbsebes.ro/sebesenii-si-unirea-de-la-1-decembrie-1918/.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI