Ministerul Muncii: Egalitatea de șanse între femei și bărbați. Răspunsuri utile

Răspunsuri utile la întrebări legate de egalitatea de șanse între femei și bărbați.

1. Ce înseamnă discriminarea pe criteriul de sex?

Răspuns: Prin discriminare bazată pe criteriul de sex se înţelege discriminarea directă şi discriminarea indirectă, hărţuirea şi hărţuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, precum şi orice tratament mai puţin favorabil cauzat de respingerea unor astfel de comportamente de către persoana respectivă ori de supunerea sa la acestea (art.4, lit. g) Legea nr. 202/2002 cu privire la egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, cu modificările şi completările ulterioare).

° prin discriminare directă se înţelege situaţia în care o persoană de un anumit sex este tratată mai puţin favorabil decât o altă persoană de sex opus într-o situaţie similară. Exemplu: Concedierea unei femei din motive legate de starea ei de graviditate;

° discriminarea indirectă înseamnă situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practică, aparent neutră, dezavantajează în special persoanele de un anumit sex în raport cu alte persoane de alt sex. Exemplu: O ofertă de lucru în care se menţionează angajarea pe un anumit post doar a bărbaţilor fără o motivaţie întemeiată legată de specificul biologic;

° prin hărţuire sau hărţuire sexuală se înţelege situaţia în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, sau după caz un comportament nedorit cu conotaţie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii persoanei în cauză şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor. Exemplu: Discreditarea activităţii unui coleg sau izolarea socială a acestuia si/sau expunerea la un comportament denigrant cu caracter sexual.

Nu sunt considerate discriminări:

° măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecţia maternităţii, naşterii, lăuziei, alăptării şi creşterii copilului;

° acţiunile pozitive pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bărbaţi;

° diferenţa de tratament bazată pe o caracteristică de sex când, datorită naturii activităţilor profesionale specifice avute în vedere sau a cadrului în care acestea se desfăşoară, constituie o cerinţă profesională autentică şi determinantă atât timp cât obiectivul e legitim şi cerinţa proporţională.

2. Cum se poate apăra o persoană care se consideră discriminată pe criteriul de sex? Care sunt autorităţile cărora se poate adresa?

Răspuns: Fapte de discriminare pe piaţa muncii: orice sesizare sau reclamaţie a faptelor de discriminare pe criteriul de sex poate fi formulată şi după încetarea relaţiilor în cadrul cărora se susţine că a apărut discriminarea, în termenul şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în materie

Angajaţii au dreptul:

– să formuleze sesizări/reclamaţii către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat;

– să solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă;

– să sesizeze instituţia competentă în cazul în care această sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului prin mediere, cât şi să introducă cerere către instanţa judecatorească, dar nu mai tarziu de un an de la data savârşirii faptei.

Angajatorul care reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei sentinţe judecătoreşti rămase definitive, este obligat să plătească remuneraţia pierdută datorită modificării unilaterale a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, precum şi toate sarcinile de plată către bugetul de stat şi către bugetul asigurărilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cât şi angajatului.

Autorităţile cărora te poţi adresa în cazul în care te consideri discriminat/ă după criteriul de sex pentru fapte de discriminare pe piaţa muncii sunt:

° Inspecţia Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă;

° sindicatele sau organizaţiile neguvernamentale care urmăresc protecţia drepturilor omului, precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi pot, la cererea persoanelor discriminate, reprezenta/asista aceste persoane în cadrul procedurilor administrative;

° instanţele de judecată;

° Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Departamentul pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi.

Privind faptele de discriminare în afara pieţei muncii, persoana care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminan’ directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul:

° să se adreseze instituţiei competente sau să introducă cerere către instanţa judecatorească competentă, potrivit dreptului comun;

° să solicite despăgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a savârşit.

Cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt scutite de taxa de timbru.

Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamaţia sau, după caz, cererea de chemare în judecată, pentru fapte care permit a se prezuma existenţa unei discriminări directe ori indirecte, care trebuie să dovedească neîncălcarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi.

Autorităţile cărora te poţi adresa în cazul în care te consideri discriminat/ă după criteriul de sex sunt, după caz, următoarele:

– Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;

– instanţele de judecată;

– organizaţiile neguvernamentale care urmăresc protecţia drepturilor omului, precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi care pot, la cererea persoanelor discriminate, reprezenta/asista aceste persoane în cadrul procedurilor administrative;

– Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Departamentul pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi.

3. Care sunt prevederile legale din domeniul muncii cu privire la drepturile şi obligaţiile angajaţilor şi ale angajatorilor în legătură cu discriminarea pe criteriul de sex?

Răspuns: Egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă, înseamnă accesul nediscriminatoriu la:

° alegerea sau exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi;

° angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale;

° venituri egale pentru muncă de valoare egală;

° informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională, inclusiv ucenicia;

° promovare la orice nivel ierarhic şi profesional; condiţii de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, inclusiv condiţiile de concediere;

° beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la sistemele publice şi private de securitate socială;

° organizaţii patronale, sindicale şi organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea; prestaţii şi servicii sociale, acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În ceea ce îi priveşte pe angajatori, legea prevede obligaţia acestora de a introduce dispoziţii pentru interzicerea discriminării pe criteriul de sex în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în regulamentele interne ale unităţilor şi să îi informeze permanent pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile (art.8, Legea nr. 202/2002 cu privire la egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, cu modificările şi completările ulterioare).

Angajatorii sunt obligaţi să se asigure că practicile lor nu dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la:

n anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;

° încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic demuncă ori de serviciu;

n stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului; n stabilirea remuneraţiei;

° oferirea de beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la securitate socială;

° informarea şi consilierea profesională, programele de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;

° evaluarea performanţelor profesionale individuale;

° promovarea profesională;

° aplicarea măsurilor disciplinare;

° dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta;

° orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

(art.9,alin.1, Legea nr. 202/2002 cu privire la egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, cu modificările şi completările ulterioare).

În ceea ce priveşte maternitatea, angajatorilor le este interzis să discrimineze o angajată ca urmare a stării sale de graviditate sau maternitate. Mai mult, orice tratament mai puţin favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat privind accesul/limitarea dreptului la concediul pentru creşterea copiilor sau concediul paternal este considerat discriminare.

Totodată, este interzis să i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă.

Concedierea nu poate fi dispusă pe perioada în care:

° salariata este gravidă sau se află în concediu de maternitate;

° salariata/salariatul se află în concediul pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi;

° salariatul se află în concediu paternal.

La încetarea concediului de maternitate, a concediului pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi sau a concediului paternal, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente, şi de asemenea, de a

beneficia de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei (art.10, Legea nr. 202/2002 cu privire la egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, cu modificările şi completările ulterioare).

Documentul a fost preluat de pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI