Lanţul slăbiciunilor româneşti

    De fapt nu ar trebui să vorbim despre un lanţ al slăbiciunilor româneşti, ci despre un lanţ al corupţiei, care sugrumă ţara asta, slăbind-o de toate puterile. Un lanţ cu nenumărate „zale”, care duc de la vămi, la poliţişti, la jandarmi, la „justiţiarii” de toate categoriile, până la alte instituţii care fac bani pentru buget, dar din nefericire… nu doar pentru buget. Ci şi pentru „puşculiţa de partid”. Care partid? Nu „spui” care. Unul care vrea să fie unicul, fără adversar. Şi foloseşte, pentru a-şi dobândi această poziţie, inclusiv instituţiile fundamentale ale statului. Culmea e că acest partid are, pe de-o parte, o bătălie internă, între cei ce au mai rămas curaţi în el, şi cei corupţi. Dar şi mai culmea e faptul că tocmai cei corupţi sunt mai bine văzuţi în acest partid. De ce? Pentru că sunt manipulabili şi, desigur, fac şpaga juma’-juma’ cu partidul. Iar culmea-culmilor este faptul că şpăgarii şi manipulaţii acestui partid provin din rândul „ienicerilor” politici. Adică din rândurile celor recrutaţi de pe la alte partide, supuse, mai mult sau mai puţin. Astfel de cazuri sunt nenumărate. Apropo, am citit recent o carte faină de capă şi spadă. Se numeşte „Căpitanul Alatriste”, de Arturo Perez-Reverte (un fost jurnalist de „linia întâi”). Văzusem filmul (cu Viggo Mortenesen) şi mi s-a părut spectaculos, de-a dreptul. Ei bine, cartea m-a impresionat şi mai mult, pentru că în afară de spectaculos are şi profunzimi nebănuite. De pildă, vorbele unuia dintre cei ce conduceau destinele Spaniei în secolul XVII: „cu oameni dintr-o bucată se pot duce războaie, dar nu se poate guverna”. Sigur, nu se poate guverna într-o direcţie autoritară, despotică, căci o astfel de guvernare are nevoie de oameni „soft”, coruptibili, „cumpărabili”, ca târfele de pe centură… Dar, dragi români, cu oameni „dintr-o bucată”, cu oameni care nu şi-au schimbat nici partidul nici convingerile ca pe cravate, se poate guverna DEMOCRATIC! Aşadar, sfatul meu către dumneavoastră, chiar dacă nu aveţi nevoie de el, căci ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine ca şi mine, este să identificaţi oamenii politici „dintr-o bucată” şi să le acordaţi girul încrederii dumneavoastră, dacă doriţi cu adevărat o guvernare democratică.
Revenind la „tema dată”, aud că, onor, domnul Bian, şpăgar mare şi greu, care a schimbat şi el „cravata” politică dreapta-stânga-centru, după cum i-a dictat interesul, ţinea, cică, toată şpaga doar pentru el. Hai să fim serioşi. Ca şi alţi „ieniceri” politici, administrativi şi economici, el era doar o măruntă rotiţă într-un angrenaj colosal de strângere de fonduri după modelul pe care-l arătam mai sus: juma’-juma’ între şpăgar şi… partid. Sau între şpăgarul de jos şi şpăgarul şef. Poate cu alte procentaje. Oricine lucrează azi, oricine desfăşoară o activitate economică, oricât de mică, e determinat să „verse” ceva şi la puşculiţa de partid. Altfel e sugrumat. Nu poate să mai funcţioneze. Iar asta se petrece pe lângă taxe şi impozite… La fel în administraţia locală, la fel în administraţia centrală, la fel în toate instituţiile care adună bani pentru buget, după cum spuneam. Iată, aşadar, lanţul care sugrumă societatea românească: corupţia ce se insinuează pe linie politică. Şi, credeţi-mă, s-a ajuns la înfruptare inclusiv din fondurile europene, iar Europa ştie! Veţi vedea curând!

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI