Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătorită de credincioși, în 21 noiembrie. Tradiții și obiceiuri

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este prăznuită, în fiecare an, pe 21 noiembrie, sărbătorea fiind cunoscută, în popor, sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.

Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții Ioachim si Ana. Lipsiți de copii, dar cu credința în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu sa le dăruiască cinstea de a fi părinți, făgăduind ca daca vor avea un copil, li vor duce la templu si li vor închina Lui. Un înger le vestește ca vor avea o fata pe care o vor numi Maria. Sfinții Ioachim si Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu si la trei ani de la nașterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.

Aici a fost întâmpinata de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Boteza torul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, in Sfântă Sfintelor, unde a stat pana la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru ca ea însăși avea sa devina „Sfântă Sfintelor” lui Dumnezeu, sălaș a lui Dumnezeu-Cuvântul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veșnic, avea sa ia trup, sa Se facă cuprins in pântecele ei.

Deși sunt persoane care susțin ca lucrul acesta era cu neputința, totuși Biserica, in cântările ei afirma: „Ceea ce s-a hrănit in Sfântă Sfintelor, celei îmbrăcate cu credința si cu înțelepciune si cu neîntinata feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune”.

Informații despre acest eveniment din viată Maicii Domnului avem in „Evanghelia după Iacov” sau „Protoevanghelia”, o scriere apocrifa din secolul al II-lea.

Precizam ca dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, numai „Bunavestire” are la baza un eveniment istoric consemnat in Sfântă Scriptura (Luca I, 26-38). Despre celelalte sărbători, evangheliile canonice nu ne dau marturii, informațiile provenind din Sfântă Tradiție si din evangheliile necanonice (apocrife).

Părintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sărbătoare a luat naștere in secolul VI. „Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserica închinata Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sfântă Maria „cea noua”. Conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică pe 21 noiembrie, a început sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăși Sfântă Fecioara, serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu”.

In Apus, sărbătoarea a fost adoptata de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima data in anul 1374, la Avignon.

Începând cu data de 21 noiembrie, in cadrul slujbei Utreniei, se cânta Catavasiile: „Hristos Se naște, slăviți-L!…” Este o sărbătoare care ne pregătește si pe noi sa-L facem pe Hristos sa Se nască tainic in noi.

Nu este de ajuns să știm ca Fecioara Maria a fost dusa la Templu si a stat pana la vârsta de 15 ani. Important este sa pătrundem in înțelesul profund al evenimentului istoric si sa descoperim ca prezenta ei in Sfântă Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu sa Se nască din ea. Deci, Hristos Se va naște, va muri si va învia tainic cu tot omul care viețuiește in Biserica.

In aceasta zi, copiii pun crengi de mar în vase cu apa. Acestea, ținute in lumina si căldura, înmuguresc si înfloresc, si sunt folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. Sa nu uitam ca in colindele romanești se cânta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre măruț, mărgăritar. Daca am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum sa nu ne întrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? Si de ce mar? Pentru ca strămoșii noștri știau de la bătrânii lor ca acea nuielușa a Sfântului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceea înflorea pana de Nașterea Domnului, înseamnă ca sfanțul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța, flori dalbe.

Pentru ca bucuria sărbătorii Intrarea Maicii Domnului in Biserica sa nu fie umbrita de post, Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie sa fie dezlegare la peste.

Sursa Crestinortodox

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI