Intelectualii închişi în Penitenciarul Aiud au proiectat și construit o motocicletă din motoare americane reciclate.Pentru munca în fabrica închisorii, ei primeau 1 leu pe zi

Închisoarea Aiud era cunoscută ca una dintre cele mai temute, în care erau încarceraţi cei mai mari „duşmani ai poporului“. Aici a funcționat, în perioada 1949 – 1963, o unitate de producţie în domeniul metalurgiei şi lemnului, unde s-a reușit proiectarea şi realizarea, de către deţinuţi, a unei motociclete.

La Aiud s-a înfiinţat în anul 1949 o secţie-fabrică, în cadrul căreia deţinuţii au proiectat şi executat proiecte de utilaje şi maşini unelte pentru prelucrarea lemnului şi a metalului. În această perioadă, s-au realizat maşini de robotat, de frezat, de găurit orizontal şi vertical, de polizat, un strung universal de copiat şi o presă hidraulică de presat la rece, la o presiune de 120 atmosfere. Una dintre cele mai fanteziste comenzi a venit de la Direcţia Generală a Penitenciarelor, fiind vorba de proiectarea şi fabricarea unei motociclete. Spre surprinderea generală, comanda a fost realizată în perioada 1954 – 1955 de un grup format din trei ingineri de specialitate aeronautică. La fabricarea ei au muncit 40 de deţinuţi.

Ing. Adrian Stambulianu era un fost director tehnic la uzinele IAR Braşov. El a proiectat ideea generală de construcţie, calculele de rezistenţă.

Ing. cdor. Constantin Nicolau, fost director al Aeronauticii Militare, a fost responsabil cu proiectarea cutiei de viteze şi a ambreiajului.

Ing. Sorin Tulea, fost inginer la Serviciul de încercări avioane din uzinele IAR Braşov a realizat desenele de execuţie.

Materialele necesare fabricării motorului au fost extrase din piesele a două motoare de aviaţie Wright şi Cyclone, de fabricaţie americană. Motocicleta se află acum la Memorialul Sighet, fiind pusă la dispoziţia expoziţiei de ing. Sorin Tulea.

Mai multe amănunte despre produsul-unicat realizat după gratii se pot afla din cartea inginerului Tulea „Amintiri din războaie neterminate“. Condamnat pentru că luptase pe frontul de est, el a primit o condamnare de 16 ani de închisoare. Într-o bună zi, cei trei ingineri au fost chemaţi de directorul penitenciarului care i-a întrebat dacă ar putea să construiască o motocicletă în fabrica penitenciarului. Ei au răspuns pozitiv, însă au cerut o listă de materiale. Spre surprinderea lor, tot ce-au cerut li s-a pus la dispoziţie. Odată finalizată, rodajul a fost făcut în curtea închisorii, sub aplauzele celorlalţi deţinuţi.

Din octombrie 1948 şi până în noiembrie 1949, au intrat în Penitenciarul Aiud un număr de 4.009 deţinuţi politici. Munca în fabrică nu era uşoară. Grigore Caraza povesteşte în cartea „Aiud însâgerat“ cum erau trimişi deţinuţii în fabrică.

Şi luptătorul anticomunist a muncit în fabrica închisorii de la Aiud, povestind că primea 1 leu pe zi: „Muncisem în Aiud, în fabrica închisorii, din mai 1951 până prin octombrie 1953, şi toată agoniseala mea în numerar se ridica la circa 250-260 de lei. Dacă cineva îşi poate imagina, atât îmi mai rămăsese din banii pe care îi realizasem în doi ani şi cinci luni de muncă în Aiud! Cu atât am rămas după ce, din câştigul mizerabil obţinut, circa 1 leu pe zi, mi-am plătit mai întâi temnicerul, adică pe cel care mă lovea, mă izola, mă tortura şi chiar avea puterea să dispună de propria-mi viaţă! Pare un paradox, dar în România comunistă faptul era la ordinea zilei. Deci, aceasta era toată averea mea la acea oră, plus zdrenţele de pe mine – ceea ce mai rămăsese după aproape 8 ani de osândă“.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI