FOTO: Viticultura, în atenția Centrului de Cultură „Augustin Bena” din Alba Iulia. Cerecetare și expoziție de fotografie etnografică

„Magia Toamnei” – cercetare și expoziție de fotografie etnografică despre viticultura din județul Alba

Echipa Centrului de Cultură „Augustin Bena” a finalizat un nou studiu etnografic, de această dată despre viticultură ca ocupație de bază a locuitorilor din zona Târnavelor, încă din cele mai vechi timpuri. Cercetarea s-a încheiat și cu o serie de fotografii etnografice reunite în această perioadă într-o expoziție amplasată în spațiul expozițional urban al instituției, situat în Alba Iulia, strada Mihai Viteazul nr. 2. Expoziția poate fi vizionată până în data de 30 septembrie 2019.

Viticultura a fost o ocupație de bază a locuitorilor din zona Târnavelor, încă din cele mai vechi timpuri, vinul fiind principala sursă de venit a locuitorilor din Crăciunel, Blaj, Bălcaciu, Jidvei, Cetatea de Baltă. Producerea și vânzarea vinului au adus locuitorilor din zona Târnavelor prosperitate în toate timpurile, cele mai cultivate soiuri fiind: Fetească albă, Fetească regală, Riesling, Muscat Otonel, Pinot Gris, Traminer, majoritatea viilor fiind plantate pe dealuri.

Anual, pentru întreținerea viei erau necesare mai multe lucrări. Primăvara, în martie, via se dezgropa, se cărăzuia, adică se împlântau parii, se curăța și se hăituia (se cercuia). Începând din luna mai, se executa prima sapă mai adâncă, uneori cu hârlețul. Până la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie, via se săpa de trei ori, iar la ultima săpătură se grebla, ca să se cunoască dacă cineva a intrat în vie.

Peste vară, începând de la sfârșitul lunii mai, via se stropea de circa 3-4 ori, în funcție de anotimp, cu „zeamă bordeleză”, care conținea apă, sulfat de cupru și var. Din mai și până în iulie, via se plivea și se lega de două ori. Acum se selectau lemnele de rod pentru anul viitor și se înlăturau lăstarii crescuți în plus față de cei cu rod. În august, via se cionta, ca să se maturizeze până toamna.

Culesul viilor avea loc toamna, nu mai repede de 15 octombrie, dată care era hotărâtă de către primar și de către principalii posesori de vie și se comunica în sat cu doba. Acum, ca urmare a modificărilor climei, cauzate de încălzirea globală, culesul viilor începe mai repede, în luna septembrie. Lumea satului participa la cules în grupuri mari, ajutându-se reciproc. Pentru cules se utilizau coșuri împletite din nuiele şi diferite vase de lemn: bot, doniţă, ciubăr, cadă.

Botul, cada, ciuberele și donițele erau confecționate din doage din lemn de brad şi erau cumpărate de la târguri. Butoaiele și buțile se confecționau din doage de stejar. Butoaiele aveau, în general, capacitate mai mică de 5, 10, 15, 20 dal (ferii), iar buţile, de la 40 până la 100 dal şi chiar mai mari. Acestea se comandau la butnari.

De obicei, la cules participau toți membrii familiei: femeile, copiii şi bătrânii culegeau strugurii de pe viţă, iar bărbații cărau strugurii cu botul, cu ciuberele, îi măcinau şi îi goleau în cadă. Storsul strugurilor era responsabilitatea bărbaților. Strugurii măcinați erau bătuți cu „bătălăul” (o bâtă de lemn prevăzută cu un capăt mai lat), iar mustul din cadă curgea în şiroadă (un ciubăr care avea un orificiu situat în partea de jos).

Trevele din cadă erau puse în teasc și erau strânse. Mustul rezultat se turna în butoaie care se spălau cu trei-patru zile înainte de cules, se opăreau și se clăteau cu apă rece, apoi erau dezinfectate cu pucioasă. Mustul era lăsat să fermenteze, până se limpezea, după care, din luna februarie, se trăgea de pe drojdie şi se punea în vase curate considerându-se bun de băut.

Vinul se păstra în pivnițe, întotdeauna în vase pline, se decanta în fiecare an pentru a se recupera drojdia produsă la a doua fermentație. Se păstra tot timpul închis în butoaie şi nu se umbla la el fără motiv întemeiat, mai ales în lunile călduroase de vară ca „să nu se oţetească”.

Primăvara, în luna februarie, din trevele fermentate şi drojdie de vin se făcea jinarsul (țuica).După cules urma dezlegatul, tăierea cercurilor, îngropatul lemnelor de rod cu paie vechi, ca să nu înghețe în iernile geroase. Fotografiile etnografice au fost realizate de Vasile Sârb, coordonatorul Clasei de Fotografie din cadrul Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba, iar textul studiului de către Marinela Baba și conf. univ. dr. Georgeta Orian. Mulțumiri speciale comunității din Biia (Comuna Șona) și Companiei JIDVEI pentru sprijinul acordat în realizarea ședinței de fotografie.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI