FOTO: Vacanţele românilor în Epoca de Aur. Cât costau camerele la hotelurile de lux de pe litoral și cum se distrau oamenii fără tabletă sau telefon

Fără telefoane şi tablete, fără prea mult lux, dar pline de distracţie. Cam aşa arătau vacanţele românilor în Epoca de Aur.

În perioada comunismului, oricine îşi permitea să meargă în concediu la mare. E adevărat, cu trenul, pentru că maşinile erau rare, iar carburantul-raţionalizat.

”Înainte de 1990, oamenii apreciau mai mult ca şi acum vacanţele şi concediile, cu toate că se aflau în plin regim comunist. Vacanţa era vacanţă şi toată lumea lăsa grijile acasă”, explică istoricul Marin Pop.

Potrivit acestuia, principala destinaţie de vacanţă era litoralul românesc care, până în anul 1980, era unul care merita toţi banii, investindu-se foarte mult acolo.

”Biletele pentru concediile la mare se achiziţionau din timp, prin sindicat, şi se vindeau exclusiv sejururi. Nu se punea problema turismului de weekend sau a celui spontan. Hotelurile erau pline atât în sezon, cât şi în extrasezon. Preţurile erau mici în comparaţie cu cele de astăzi. Camerele erau împărţite în 3 categorii. La categoria lux, o cameră dublă de hotel costa 57 lei, la un salariu mediu comparabil cu cel de astăzi, respectiv 1.800 lei. La categoria a III-a, tarifele erau şi mai accesibile:23 lei o cameră dublă cu baia în comun, iar camera cu baie proprie era 28 lei. Alocaţia de alimente, inclusă în bilete, era de 18 lei pe zi”, explică istoricul.

Litoralul-loc de ”schimburi comerciale ”

Staţiunile Mamaia, Eforie Nord şi Eforie Sud erau considerate de categoria I, în timp ce Costineştiul, oaza distracţiei de pe litoral pentru tineret, era trecută la categoria a II-a. Staţiunea Neptun-Olimp nu era clasificată. ”Pe lângă români, în Mamaia, Neptun, Olimp şi la Eforie era plin de străini (suedezi, germani, polonezi, etc.), care beneficiau de un tratament special, dar erau supravegheaţi de Securitate, care avea informatori infiltraţi în toate domeniile, inclusiv în cel hotelier (chelneri, recepţioneri)”, precizează Marin Pop.

Costineştiul era un fel de Mecca a tinerilor. ”Era cea mai efervescentă staţiune, mai ales că aici nu se prea aplica regula dictatorilor de a fi închise toate localurile la ora 22”, adaugă istoricul.

Distracţia era garantată şi de faptul că toate vedetele vremii se mutau pe plajă odată cu vara. ”Erau spectacole de revistă, de cabaret, discoteci (discoteca Ring), iar la restaurante erau formaţii care cântau „live” seară de seară. Se făceau proiecţii de film în aer liber. Nu existau, însă, cluburi de fiţe”, punctează el.

Istoricul spune că atractivitatea litoralului românesc era dată şi de faptul că românii aveau şansa de a găsi, la restaurantele hotelurilor, delicatese care nu existau în magazine:salam de Sibiu, Pepsi, bere străină, fripturi, ţigări Kent. În plus, ei putea cumpăra de la străini produse care nu se găseau în ţară, deşi pentru asta riscau cam mult, deţinerea de valută fiind considerată ilegală la acea vreme.

Singurul inconvenient al concediului la mare era drumul până acolo, care se făcea, în mare majoritate a cazurilor, cu trenul. Motivul-erau extrem de puţini cei care aveau o maşină, iar chiar dacă aveau, combustibilul era raţionalizat, aşa că un drum cu maşina la mare era, practic, ceva aproape imposibil.

Perioada de glorie a excursiilor tematice şi a expediţiilor

Tot atunci a fost şi perioada de glorie a excursiilor şi a expediţiilor. ”Pentru elevi erau organizate excursii în locuri cu mare încărcătură istorică (Alba Iulia, Cetăţile dacice, monumentele de la Guruslău, Mirăslău), dar şi locuri pitoreşti. De asemenea, sub îndrumarea profesorilor erau organizate tabere, printre cele mai renumite fiind taberele de la Năvodari, Costineşti, Homorod băi, Agafton (lângă Botoşani), Tusa (Sălaj), practic pe cuprinsul întregii ţări”, spune istoricul.

Tot pentru elevi erau organizate diferite expediţii şi drumeţii prin munţii României, unele dintre acestea devenind adevărate concursuri naţionale, precum cele organizate de profesorii sălăjeni Ilie Popescu din Chendrea şi Aurel Medve din Năpradea.

Amintiri din acele vremuri – fotografii, vederi, obiecte reprezentative – fac obiectul unei expoziţii vernisate săptămâna aceasta la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Sunt expuse inclusiv jocuri din epocă, echipamente de munte, corturi, dar şi costume de baie ce poartă amprenta inconfundabilă a modei acelei vremi. Majoritatea exponatelor au aparţinut familiei arheologului Horea Pop, şeful secţiei de cercetare din cadrul muzeului.

Sursa: historia.ro

[nggallery id=7288]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI