FOTO | Plutonierul Ioan Mihai Birăuț, de la Batalionul 136 Geniu „Apulum” Alba Iulia, un tânăr pentru care armata nu este un loc de muncă, ci o familie: „Vreau să fiu o mândrie pentru oamenii care cred în mine”

Plutonierul Ioan Mihai Birăuț, de la Batalionul 136 Geniu „Apulum” Alba Iulia, un tânăr pentru care armata nu este un loc de muncă, ci o familie: „Vreau să fiu o mândrie pentru oamenii care cred în mine”

Plutonierul Ioan Mihai Birăuț este un nume respectat în Batalionul 136 Geniu „Apulum” din Alba Iulia. 

Peste ani a păstrat aceeași discreție în felul lui de a fi și aceeași sete de a deveni mai bun.

Nu a fost și nu este genul de om care intră într-o încăpere și o umple cu zgomot. E genul care adună în jurul lui tăcerile în care se modelează caracterul unui om puternic.

Citește și: FOTO | Locotenent-colonelul Popa Adrian, șeful de stat major al Batalionului 136 Geniu „Apulum” din Alba Iulia, exemplul liderului modest: „Încerc să le dau spațiu să greșească, dar și să învețe. Nu sunt aici să controlez, ci să sprijin”

Când îl întrebi de ce a ales drumul militar, nu ezită: ,,Din respect pentru uniformă. Din drag pentru disciplină. Dar mai ales, pentru oameni”.

Când vorbește despre batalionul lui, nu-i spune „loc de muncă”. Îi spune „familie”. Nu metaforic și fără pic de emfază. Cu o sinceritate dezarmantă. Acolo a învățat ce înseamnă încrederea construită în teren, respectul arătat prin fapte și forța unei echipe în care fiecare individ contează.

Iar colegii lui îi întorc acest respect ori de câte ori au ocazia – și chiar mai mult decât atât. Mi-a povestit cum, odată, colegii i-au făcut o surpriză de ziua lui, după o zi grea de instrucție. L-au așteptat cu un tort uriaș. A fost atât de uimit, încât n-a știut ce să spună. Îi străluceau ochii în timp ce povestea, de parcă în clipa aceea și-ar fi dat seama că acei oameni nu sunt doar camarazi. Sunt sprijin. Sunt „acasă”.

L-am întrebat ce îl motivează. A stat puțin pe gânduri și mi-a spus: ,,Teama de a nu-i dezamăgi pe cei care cred în mine. Vreau ca, în fiecare zi, să fiu mai bun decât am fost ieri. Nu pentru mine. Ci pentru ei. Cred că asta e singura mea teamă – în rest, curajul mi-e frate de cruce”.

Când vorbește despre instrucție, nu o consideră o simplă rutină. Ci mai degrabă un ritual care te învață să te cunoști, să-ți respecți limitele și, mai ales, să le depășești. Și la rândul său, îi instruiește pe alții să devină militari. Să devină buni militari.

Imaginează-ți: Pe platoul de instrucție, sub soarele crud al dimineții, stă nemișcat – o prezență distinctă. Uniforma îi vine impecabil, iar chipul e calm. Ochii îi scanează plutonul de recruți proaspăt sosiți – tineri care s-au trezit deodată încălțați cu bocanci și obligați să respecte un set de reguli.

În fața lor, plutonierul Ioan Mihai Birăuț nu strigă. Vorbește clar, răspicat, cu acel tip de autoritate care nu se impune prin ton sau prin prea multe cuvinte, ci prin exemplu. Un simplu gest al mâinii – o indicație scurtă spre un obstacol de pe teren – este suficient ca toți să-l urmeze fără ezitare. În jurul lui nu plutește frica, ci doar respectul.

Recruții îl privesc ca pe un reper. Poate că încă nu știu cine este cu adevărat. Dar simt. Simt că omul din fața lor nu doar că a trecut prin aceleași probe ale focului, ci a făcut din ele un mod de viață. Și nu cere niciodată mai mult decât oferă.
Caldarâmul răsună sub pasul lor sincron, dar ceea ce se clădește în astfel de dimineți nu e doar condiție fizică. Este începutul unei legături – între vechi și nou, între mentor și discipol.

Mihai nu este doar instructorul lor. Este prima lor lecție de loialitate.

Crede în respect, onoare și demnitate. Nu ca în niște cuvinte frumoase găsite peste tot, pe afișele clișeului, ci ca în niște legi interioare care îl ghidează și în cazarmă, și acasă. ,,Sunt același om. Încerc să trăiesc curat, să fiu drept. Uniforma nu mă transformă. Doar mă face să devin tot mai mult eu, pe zi ce trece”, spune el.

A avut parte și de un mentor: Plt. adj. pr. Sebastian Ghiurcănaș – un subofițer de la care a învățat, spune el, mai mult decât tehnică militară. A învățat cum să fie lider, cum să inspire, cum să formeze oameni.

L-aș putea descrie în multe feluri, dar cel mai sincer rămâne acesta: Ioan Mihai Birăuț e băiatul acela de pe stradă care aleargă. Doar că acum aleargă pentru alții. Și nu s-a oprit. Nu se va opri niciodată. Cred că pentru el a fost creat sloganul: „Țintește sus, fii cel mai bun!”

,,Vreau să fiu o mândrie pentru familia mea, pentru camarazii mei, pentru oamenii care cred în mine” – aceste dorințe îl ghidează.  Și este. Militarii Batalionului 136 Geniu „Apulum” pot confirma. De la gradul cel mai mic până la cel mai mare.

text: Marcel Vișa

sursa: facebook Forțele Terestre Române

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI