Foto | Contracte de muncă vechi de aproape 1.900 de ani, consemnate pe tăblițe cerate și descoperite la Alburnus Maior (Roșia Montană), expuse la Muzeul Național de Istorie a României

Contracte de muncă vechi de aproape 1.900 de ani, consemnate pe tăblițe cerate și descoperite la Alburnus Maior (Roșia Montană), expuse la Muzeul Național de Istorie a României

Două tăblițe cerate descoperite la Alburnus Maior păstrează mărturia unor contracte de muncă încheiate în Dacia romană acum aproape două milenii.

Expuse la Muzeul Național de Istorie a României, cele două documente fac parte din celebrul tezaur al Tăblițelor Cerate Dacice, cunoscute și sub numele de Tripticele Transilvane – una dintre cele mai importante colecții de documente juridice provenite din lumea romană.

Descoperite în galeriile miniere romane de la Alburnus Maior, actuala Roșia Montană, tăblițele au ieșit la lumină în secolele XVIII–XIX, odată cu redeschiderea și intensificarea exploatărilor miniere. Peste 30 de astfel de „cărți de lemn” cerate au fost descoperite, însă multe s-au degradat sau s-au pierdut. Doar 25 au supraviețuit până astăzi.

Valoarea lor este excepțională: tăblițele oferă informații directe despre munca în mine, economie, viața religioasă, relațiile sociale și practicarea dreptului roman în provincia Dacia.

Mai mult, ele permit cercetătorilor să vadă nu doar ce prevedea dreptul roman în teorie, ci cum era aplicat efectiv în viața de zi cu zi. Din acest motiv, documentele de la Alburnus Maior sunt importante nu doar pentru istoria Daciei, ci și pentru studiul dreptului roman în întregul Imperiu.

Două contracte, două momente din istoria minieră a Daciei

Tabula Cerata D. XVIII, cea mai veche dintre tăblițele cerate păstrate de la Alburnus Maior, consemnează un contract de muncă încheiat la 6 februarie 131 d.Hr. Este păstrată doar una dintre cele trei plăci ale tripticului, realizat din lemn de brad.

Documentul a fost redactat de juristul Valerius Firmus și îi menționează pe mai mulți contractanți, între care Verzo, fiul lui Beusas, persoane purtând patronimicul Beusantis și Dasius, fiul lui Verzon – nume care reflectă diversitatea etnică a comunității miniere.

Tabula Cerata D. XI datează din 20 mai 164 d.Hr. și reprezintă, la rândul ei, un contract de muncă, respectiv o închiriere a forței de muncă, încheiat la Immenosum Maius.

Documentul este cu atât mai interesant cu cât tăblița fusese folosită anterior, iar urmele unei scrieri mai vechi sunt încă vizibile.

Arendașul, Aurelius Adiutor, era cetățean roman, asemenea juristului Flavius Secundinus, autorul actului. Beneficiarul contractului, Memmius, fiul lui Asclepios, pare să fi avut origine orientală, în timp ce printre martori se regăsesc persoane cu nume care indică origini illyro-dalmatină și greco-orientală.

Dincolo de nume și date, documentul surprinde aspecte concrete ale vieții profesionale: organizarea muncii miniere, plata muncitorilor specializați, precum și drepturile și obligațiile celor implicați în contract.

O „carte de muncă” din anul 164

Astăzi, când vorbim despre contracte de muncă, salarii și drepturile angajaților, pare surprinzător că asemenea relații juridice erau consemnate în scris în urmă cu aproape 1.900 de ani.

Tăblițele cerate de la Alburnus Maior ne arată însă că, în lumea romană, munca avea deja o dimensiune juridică precisă, iar relațiile dintre cei care angajau și cei care își ofereau forța de muncă puteau fi formalizate prin documente.

De aceea, cele două tăblițe expuse astăzi la Muzeul Național de Istorie a României nu sunt simple obiecte arheologice.

Sunt contracte de muncă autentice, semnate acum aproape două milenii – și unele dintre cele mai spectaculoase dovezi ale felului în care funcționa societatea romană în Dacia.

sursa: Muzeul Național de Istorie a României

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News