Drept la replică| „Fabrica” de dosare și probe: Cum l-au „pictat” legiuitorii pe un bărbat din Alba Iulia în „cel mai mare escroc, preot și amant fatal”

„Fabrica” de dosare și probe: Cum l-au „pictat” legiuitorii pe un bărbat din Alba Iulia în „cel mai mare escroc, preot și amant fatal”

În ultimii ani, legiuitorii locali i-au transformat viața unui bărbat din Alba Iulia într-un calvar. Perchezițiile domiciliare au devenit o „tradiție”. În fiecare an, în perioada septembrie – octombrie, legiuitorii îi calcă pragul casei neinvitați, în căutare de dovezi ce ar putea să îl trimită după gratii pe cel catalogat ca fiind „cel mai mare escroc al ultimilor 20 de ani, din județul Alba, cu multiple identități printre care cea de preot și amant fatal”.

Bună oară încercările repetate și perseverența autorităților intră, în mod logic, în contradicție cu „titulatura” conferită: De ce ți-ar lua atât amar de ani să îl acuzi pe un individ cu un, presupus, palmares infracțional într-atât de vast și de „bogat”?  Cât  de  inteligent  ar  putea  să  fie  bărbatul  din  Alba  Iulia  încât  în  tot  acest  răstimp  cei  ce  apără  legea  să  nu  fi  găsit  suma  necesară  de  dovezi  ce  ar  fi  condus  la  acuzarea  și  încarcerarea  bărbatului?

Adrian a devenit o „vedetă” locală și națională fiindcă presa a relatat informații publice ori mai puțin publice, nu pentru că a participat la multiple acțiuni caritabile fizic și pecuniar, fiindcă a dat dovadă de decență și a „acționat” în tăcere, nu pentru că face parte dintr-o ierarhie masonică ce nu ar tolera niciodată un „escroc”, nu pentru că a scris o carte despre cum să nu te lași și să nu fi manipulat prin tehnicile aplicate marilor mase în prezent, ci prin dosarele ce i-au fost „puse în spate” pentru că nu a „colaborat” cu legiuitorii într-o altă speță, după cum el afirmă.

Păcatul curiozității m-a împins să îl contactez, intrigat de calmul de care dă dovadă, de faptul că nu a solicitat niciodată un drept la replică și m-a făcut să mă întreb dacă județul Alba nu cumva are de a face cu o inteligență malefică și nocivă, precum ar fi, spre exemplu, prin comparație Sorin Ovidiu Vântu, ori dacă din cotorul la ceea ce ar fi putut să fie subiectul unei cărți nu cumva dă pe afară o ață albă cu care narativul a fost însăilat, am considerat, pe undeva necesar, să se afle și opinia lui, că este normal să se privească din mai multe perspective.

Nu ar fi prima oară când ceea ce este scris negru pe alb și „născut” în instituții publice din România este preluat eronat, dar de bună credință, până și condeiul presei are anumite limitări, iar atunci este bine să asculți, în acest caz să citești și varianta „escrocului, ori a preotului” și să distingi dacă nu cumva la mijloc este o eroare, ori deopotrivă rea voință și interes, fără ca ultimele două să fie considerate, neapărat, ca fiind acuzații, ci variabile probabile în lipsa unor dovezi concrete și incontestabile care l-ar fi incriminat și „legat” de mult pe Adrian, bărbatul din Alba Iulia, dar el este, totuși, încă în libertate. Este acesta un eșec operativ, ori un „teatru ieftin”?

Să trecem la fapte, ori posibile fapte: Întâmplător, nicidecum în urma unui filaj intens și costisitor plătit din banii contribuabililor, pe care nicicând nu o să îl numim presiune,  Adrian este prins în Alba Iulia în timp ce conduce un autoturism fără carnet de șofer. Își admite vina, iar „legea” se mișcă într-atât de repede, iarăși, încât dosarul este tot în lucru. Fiindcă, „ipotetic”, dosarul servește ca o „fundație”, orice pas greșit îl poate trimite de acum pe Adrian la pușcărie.

Nici că a apucat Adrian să clipească că „legiuitorii” au mai adăugat o „cărămidă la fundație”, fiind acuzat că l-ar fi „escrocat” pe un bărbat cu suma de 6200 de lei impersonând un polițist fals, prin constrângere psihică, de parcă cineva înzestrat cu un „al treilea ochi” își folosește „talentul” pentru un pachet de gumă, ori Adrian ar fi fost vreun personaj dintr-un film științifico-fantastic: în fapt presupusa victimă a închiriat un automobil de la o societate comercială cu specific, unde bărbatul din Alba Iulia era angajat, a avariat automobilul în urma unui incident rutier și a plătit această sumă ca efect a unei clauze contractuale, scrisă în contract negru pe alb și ironia face că societatea a înregistrat o pagubă materială imensă în comparație cu suma încasată fiindcă starea tehnică a automobilului nu mai permitea ca acesta să fie închiriat. Banii nu au ajuns niciodată la Adrian, ci așa cum este normal, la societatea a cărui domeniu de activitate este și a fost închirierea de automobile.

„Legiuitorii” din Alba pretind că Adrian ar fi obținut prin activitatea sa „infracțională” aproximativ 200.000 de euro, suma este departe să îl califice ca posesor de drept al  titlului „onorific” de  „cel mai mare escroc”, nu fac banii ăștia nici cât trei case fictive vândute de unii care acum își beau ceaiul liniștiți în Dubai, iar când te apuci de „construcții” de dosare, cum afirma o doamnă procuror ce îl anchetează, „trebuie să fi aproape de oameni”, dar toți  cei prezentați ca fiind victime ale „amantului fatal, ori după caz, preotului” s-au prezentat ulterior cu acte de împăcare sau de clarificare ce, negru pe alb, evidențiau faptul că Adrian nu este un „escroc”, legea conferă un drept la împăcare în astfel de cazuri, dacă ele ar fi fost vreodată reale, iar anchetatorii au închis ochii când și cum au vrut, tot cercul de prieteni și până și dușmanii lui Adrian s-au prezentat de colo-colo pe la secții și declarații și au fost supuși unor presiuni, chiar și angajatorul său, ce a fost amenințat că dacă nu îl denunță o să fie „transformat” în complice, asta că să nu mai vorbim de un domn din armată acuzat de complicitate la nouă dosare a cărui carieră a fost ruinată și ulterior dosarul clasat în lipsă de dovezi concludente.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI