De la droguri la cianură. O istorie parţială tristă a Roşiei Montane Gold Corporation

Deşi ţine capul de afiş al protestelor de stradă din ultima vreme, problema Roşiei Montane se concentrează pe câteva aspecte importante: faptul că se distruge patrimoniul natural şi cultural al României, că România va deveni ladă de gunoi în care se vor deversa 250.000 tone (!!) de cianuri suficiente  să omoare toate, absolut toate fiinţele vii de pe acest pământ, că România este jefuită, că viitorul Munţilor Apuseni este nenorocirea otrăvurilor aduse iresponsabil în zona precum şi alte aspecte la fel de importante.

Este bine însă să discutăm şi despre un alt aspect care ţine de onorabilitatea sau bine zis de lipsa de onorabilitate a așazisilor investitori de la Roşia Montană Gold Corporation.

Să discutăm despre faptul că unii investitori provin din zona traficului de droguri iar sumele de bani “investite” până acum în Roşia Montană Gold Corporation provin din surse dubioase, neclare.

Să începem cu primul investitor,  numitul Vasile Timiş, cunoscut şi sub numele de Frank Timiş. Acesta este deţinătorul unui cazier criminal destul de urât. În perioada în care era minor a fost condamnat pentru furt. După ce a devenit major a trecut la alte infracţiuni şi anume la traficul de droguri. În 1990 a fost condamnat pentru vânzare şi distribuire de heroină. În 18 ianuarie 1994 este condamnat din nou pentru deţinere de heroină în vederea vânzării.

Acesta este omul care a iniţiat afacerea ROŞIA MONTANĂ GOLD CORPORATION şi pe care statul român l-a numit investitor strategic !!!

La 5 ianuarie 1994, la numai un an după condamnarea sa pentru deţinere de heroină în vederea comercializării, Frank Timiş devine director al nou înfiinţatei firme GABRIEL RESOURCES (cu sediul în Australia), firmă pe care se pare că o şi deţinea. Această firmă obţine credite de la bănci, credite pe care nu le returnează. Ca urmare a datoriilor acumulate,  în septembrie 1996 creditorii numesc un administrator special al societăţii, Frank Timiş nefiind capabil şi neprezentând încredere în gestionarea datoriilor.

Între timp, în 4 septembrie 1995 Gabriel Resources (Australia) câştigă o licitaţie organizată de către statul roman pentru valorificarea sterilului aurifer din iazurile de decantare de la Roşia Montană. Licitaţia este organizată după model tipic românesc. Este câştigată în 4 septembrie de Gabriel Resources (Australia) dar anunţarea  ei şi invitarea altor societăţi la licitaţie este făcută la 5 septembrie 1995 (!)

În baza acestei licitaţii statul român considera Gabriel Resources (Australia) ca fiind investitor de prestigiu (!) şi că statul roman nu poate asigura exploatarea aurului de la Roşia Montană dar o poate face “prestigioasa” firma Gabriel Resources din Australia, o firmă înfiinţată doar cu un an înainte, fără nici o experienţă în minerit şi care a produs doar datorii.

Mai mult, statul roman (naiv ca de obicei) încheie un contract cu Gabriel Resources (Australia) la 4 septembrie 1995. Acestui contract, i se adăugă acte adiţionale la 17.10.1996 şi 01.04.1997. Aceste acte adiţionale sunt un fals grosolan. Pentru că Gabriel Resources (Australia), firma cu care s-a încheiat contractul, nu a mai semnat nici un act adiţional. Aceste acte adiţionale sunt semnate de către statul roman cu o altă firmă numită tot Gabriel Resources dar înfiinţată în 28 mai 1996 în insula Jersey, fiind o firmă offshore sau, cum se spune în româneşte, o “firmă fantoma” cu directori şi acţionari ascunşi şi cu sediul într-o căsuţă poştală.

Aceasta Gabriel Resources (din insula Jersey) nu are nici o legătură cu Gabriel Resources din Australia, câştigătoarea “licitaţiei” ilegale din 4 septembrie 1995 decât faptul că a fost înfiinţată de către Frank Timiş special pentru a profita de coincidenţă de nume. Această firmă, Gabriel Resources (din Insula Jersey) fără capital, fără nici o experienţă şi abia înfiinţată, a devenit asociat al EUROGOLD, actuala ROŞIA MONTANĂ GOLD CORPORATION şi considerată de către propaganda “salvatorul mineritului din munţii Apuseni”. Cât de “salvatoare” poate fi  o asemenea firma, vă lăsăm să judecaţi singuri.

Dar şirul aranjamentelor dubioase nu se opreşte aici. Potrivit celor de la Gabriel Resources, firma offshore (firma fantomă) Gabriel Resources (din insula Jersey) este deţinută de către firmă… Gabriel Resources din Antilele Olandeze, o altă firmă offshore (firma fantomă). Dar asta nu este încă nimic. Pentru că şi firma fantoma Gabriel Resources (din Antilele Olandeze) este deţinută de către… altă firmă fantomă (offshore) din insula Barbados şi care se numeşte… Gabriel Resources (Barbados)!!!

Avem aici o încrengătură primitivă de trei firme fantoma cu acelaşi nume, una din insula Jersey, una din insulele Antilele Olandeze şi a treia din insula Barbados. Toate lipsite de capital şi cu acţionariat şi directorat de tip “nominee” adică ascuns şi cu sediul poştal într-o căsuţă poştală. Aceste trei firme fantoma au pe mina aurul României.

Se susţine că a treia firmă fantomă, cea din Barbados, ar fi deţinută de către firma… Gabriel Resources din Canada, o firmă mediocră, listata pe bursă de la Toronto. Aceasta bursă i-a interzis lui Frank Timiş în două rânduri, în 2002 şi apoi în 2007, să deţină funcţii de conducere şi calitatea de acţionar important în Gabriel Resources pentru că a minţit comisia bursei de valori nementionind cazierul penal referitor la traficul de droguri şi pentru faptul că alte firme conduse de el au fost amendate de alte burse de valori pentru raportări false.

Nu-i aşa că este trist că aurul României este lăsat pe seama unei personae condamnate pentru trafic de droguri şi pe mâna a trei firme fantomă (offshore) din insule exotice în care au ca sediu o cutie poştală? Ăştia sunt investitorii României? Sunt curaţi şi cinstiţi aceşti “investitori” care până acum au investit doar în cumpărarea trusturilor de presă cu publicitate de sute de milioane de dolari? Bani a căror provenienţa este dubioasă?

Despre acest subiect, despre încrengătura ciudată de firme (mai sunt alte zeci de firme fantomă care capuseaza aurul şi alte resurse ale României) despre relaţiile dubioase, politicieni implicate, banii murdari şi mita la înalt nivel s-au scris zeci de păgâni şi se mai pot scrie încă atâtea. Dar spaţiul este limitat aici.

Aş vrea însă să fac un exerciţiu. Să cer tuturor parlamentarilor de Alba, preşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului Judeţean Alba şi fostului senator de Alba George Maior, actual şef al SRI, se dea o declaraţie pe proprie răspundere în care să declare că NU au primit direct sau indirect, ei, familiile lor, firmele pe care le deţin ei sau familiile lor şi organizaţiile de partid din care fac parte, nici un fel de avantaj material de la Roşia Montană Gold Corporation.

Nu ştiu de ce, sunt aproape sigur că nici unul nu va da o asemenea declaraţie. De ce? Bănuiţi şi singuri.

Radu Octavian

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI