Cât de mult ne-am dorit…

    Pe toate canalele media posibile se încearcă să ni se acrediteze ideea că, în Anno Domini 2012 va veni peste noi Apocalipsa! Sincer nu cred o iotă din toată această poveste, însă, fără nicio îndoială ne aşteaptă un an deosebit de dificil. În lume, nimeni nu se arată foarte optimist în privinţa relansării economice, dar nici nu-şi smulge părul din cap a deznădejde. Vorbesc de restul lumii, pentru că aici, în România extremelor, ambele atitudini coabitează în mod armonios: şi guvernanţii ce se laudă cu creşterea economică, dar şi deontologii care se dau de ceasul morţii, prevestind sfârşitul lumii noastre. Şi a lor…
În schimb, oamenii de rând au învăţat că minunile nu se produc aşa, cum ai împături în patru un buletin de vot. Ei ştiu că minunile apar după ani mulţi de privaţiuni, de umilinţă, de cenzură. În medie cam la o jumătate de secol. Cei mulţi simt că anul în care tocmai am intrat va fi anul marilor provocări. Va fi un an cu destule încercări, şi nu vorbim doar despre etapele „purificării” preelectorale a partidelor, în urma cărora formaţiunile nici nu vor mai ştii care este cu adevărat Albă ca Zăpada, de imaculate ce vor fi până la scrutinul comasat.
Va fi un an dur şi pentru cei care mai au un loc de muncă şi pentru cei care, deja, nu mai au unde lucra. Va fi un an în care va continua caruselul diabolic al măsurilor de austeritate. Va fi un an în care pensionarii îşi vor face cruci până la pământ, aşeptând să iasă cu viaţă din această iarnă, în condiţiile în care întreţinerea este din ce în ce mai scumpă, iar pensia rămâne îngheţată!  Va fi un an în care patronii cu doi-trei angajaţi, dar şi cei cu sute de muncitori, se vor chinui încă o dată, să-şi achite conştiincios dările către stat, urmărind, în acelaşi timp, cum se face marea evaziune fiscală, pentru stoparea căreia nimeni nu mişcă un deget… Va fi un an în care aleşii vor continua să trăiască în starea de indiferenţă faţă de votul popular şi se vor buluci să-şi îndrepte candidaturile către partidul care promite un ciolan mai plin de măduva dulce…  În sfârşit, va fi un an în care alegerile vor fi din nou confundate cu pomenile, iar votul cu o monedă de schimb din ciocolată învelită în staniol…
Pentru că ne aşteaptă toate acestea, tare şi-ar mai fi dorit poporul ca întâiul stătător al ţării să i se adreseze pe micul ecran, în direct (ori înregistrat, nu contează!!) cu un cuvânt de îmbărbătare la cumpăna dintre ani. N-a făcut-o, mulţumindu-se să posteze pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale, un comunicat, sec, de presă. Doamna Angela Merkel, le-a mulţumit respectuos germanilor pentru stoicismul cu care suportă măsurile de austeritate, americanii l-au ascultat la televizor pe Barak Obama urându-le La Mulţi Ani!, însă noi nu l-am văzut pe şeful statului, Traian Băsescu, decât în goana coloanei oficiale, sfidând aglomeraţia de pe Valea Prahovei…
Am avut curiozitatea să citesc acele rânduri în care, parcă ironic, ni se spune că cel mai de preţ dar al României sunt… oamenii! Cărora, preşedintele lor nu le-a adresat, televizat, la o oră de maximă audienţă, aşa cum obişnuia să o facă înainte de declanşarea crizei. Nu încape în discuţie, nu suntem nici nemţi în privinţa muncii şi nici americani când vine vorba de libertatea de exprimare. Şi am mai înţeles că, nici petrecerile românilor, în stradă, de Revelion, nu mai sunt pline de simpatie spumantă ca o şampanie desfăcută, pe scenă, la miezul nopţii! Dar, până la urmă, huiduielile nici nu se aud într-un studio tv, acolo unde poţi înregistra, în linişte, un mesaj de Anul Nou…
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI