Baza sportivă ”Parc” din Cugir moare încet, dar sigur

 Într-un articol publicat în urmă cu cu vreo doi ani, în cotidianul „Unirea”, trăgeam un semnal de alarmă în legătură cu situaţia gravă în care se află Stadionul ”Parc”din Cugir, ca urmare a degradării pe zi ce trece a acestei baze sportive.

O importantă locaţie a Cugirului, menită să contribuie la creşterea zestrei bazelor din oraş, în perspectiva optimistă a dezvoltării sportului local. Din păcate, mesajele venite din partea cugirenilor, care făceau referire la starea deplorabilă în care se află stadionul au rămas până astăzi fără ecou.

Fără sprijin din partea proprietarului, adică Uzina Mecanică Cugir, unitate confruntată la rândul ei cu probleme de natură economică şi implicit financiară, stadionul Parc are toate şansele ca nu peste mult timp  să se prăbuşească. Devenită tot mai vulnerabilă din lipsa de supraveghere pe timp de noapte dar şi pe timp de zi, construcţia a căzut pradă ”amatorilor” de fier vechi care au furat tot ce se putea sustrage şi căra apoi, cu spatele sau cu căruţa. N-au scăpat din ”achiziţiile” hoţilor de fier vechi, panourile din sârmă ce formau gardurile de protecţie dintre tribune şi teren şi cele din jurul stadionului, bucăţile de tablă şi bare metalice, precum nici băncile din lemn destinate spectatorilor.

Într-o stare precară a ajuns şi clădirea ce adăposteşte vestiarele, centrala termică sau birourile, spaţii care din cauza degradării acoperişului au permis să da voie ca apa să se infiltreze prin structurile construcţiei, afectând pereţii şi instalaţiile electrice şi termice. Din cauza temperaturilor scăzute s-au spart instalaţiile de apă, neputând fi folosite atât grupurile sanitare cât şi bazinul de recuperare a sportivilor. Să nu mai vorbim de alimentarea cu apă potabilă, care se face printr-un furtun racordat la un hidrant situat în curtea stadionului.

Şi totuşi, în aceste condiţii vitrege, stadionul ”Parc” găzduieşte, echipa de fotbal FC Cugir, care în mod miraculos reuşeşte să se menţină în Liga a IV-a, a campionatului divizionar de fotbal şi încă  pe un loc destul de onorabil.

Fără teama de a greşi putem afirma că de mult timp s-ar fi ales praful şi pulberea de această locaţie dacă n-ar fi existat nişte oameni sufletişti, iubitori ai fotbalului, precum managerul clubului, ing. Nicolae Munteanu şi antrenorul Alexandru Simu, doi oameni care au avut şi au meritul incontestabil de a fi salvat ce s-a mai putut salva. Cât despre o îmbunătăţire a situaţiei ea  ar putea avea loc dacă cineva s-ar preocupa să sprijine cât de puţin, o investiţie de reabilitare a acestei baze sportive.(C.P.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI