Alexandru Pereș: ”Jongleriile politice ale lui Victor Ponta”

Avem în sfârşit un guvern, gestat la repezeală în urma divorţului  politic virulent dintre Crin Antonescu şi Victor Viorel Ponta sau, dacă vreţi, dintre PSD şi PNL.

Ce-i drept un Guvern la fel de numeros (25 miniştri), cam eterogen în privinţa vârstei, experienţei profesionale sau politice şi cam prea de stânga dacă ne gândim că numai deciziile PSD contează, ceilalţi fiind de umplutură. Scandalul, previzibil în acest an electoral, a dus la dispariţia  USL şi apariţia unei noi alianţe la guvernare alcătuită din două aripi hibride: caracatiţa PSD botezată USD, denumire deja dezavuată de BEC, care a cerut să fie schimbată urgent şi UDMR.

Cred că fiecare cetăţean al României îşi pune acum cel puţin o întrebare legitimă: Va fi pace şi stabilitate politică în România? „Să nu se entuziasmeze sau să se iluzioneze nimeni, a rostit premierul la începutul primei şedinţe a noului Guvern. Între mine şi Băsescu nu e pace, e doar un armistiţiu!”. Acesta e răspunsul arogant şi descurajator dat de primul ministru românilor, care nu înţeleg de ce, dacă economia a crescut cu 3,5% în 2013 aceasta nu se resimte deloc în buzunarul lor?

Partidul Democrat Liberal, ca partid de opoziţie, şi-a asumat responsabilitatea de a sancţiona deraierile politice ale PSD şi aliaţilor săi conjuncturali. Venirea la guvernare a unui alt partid sau alianţe politice presupune evident modificarea programului de guvernare iar acest lucru nu se poate face decât după votul Parlamentului. Mai presupune şi ca premierul să fie numit de preşedintele României.  Ceea ce, desigur, liderul PSD nu a dorit să rişte.

Procurorul Victor Ponta este cunoscut pentru maniera în care sfidează şi jonglează cu legile statului de drept şi Constituţia.  A dovedit-o copios cu prilejul loviturii de stat din anul 2012 şi în „marţea neagră” din anul 2013, când a încercat să strecoare prin Parlament nişte legi scandaloase, mizând pe disciplina majorităţii confortabile  de 70%. Care nu s-a mai dovedit confortabilă când, spre cinstea lor, liberalii au votat împotrivă.

Ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de miercuri, 5 martie, după ce preşedintele Traian Băsescu a atras atenţia că noul guvern poate fi contestat la Curtea Constituţională – ceea ce PDL a şi făcut – rămâne probabil în seama istoricilor. Disperarea abia disimulată de zâmbetul crispat al premierului care şi-a anunţat noua echipă îndreptăţeşte zvonul că discuţia de la Cotroceni a fost „fierbinte”.

Se pare că Ponta a ameninţat chiar cu iniţierea unei alte suspendări a lui Traian Băsescu, deşi ştia că nu are nicio şansă de reuşită. Preşedintele tocmai fusese invitat la reuniunea de urgenţă a şefilor de state membre ale UE, desfăşurată la Bruxelles, iar în perspectiva evenimentelor din Ucraina, România trebuia să dea un semnal de stabilitate politică şi nu de haos. Un act  politic fundamental,  ignorat de premierul pe cale să ajungă un „Nimeni”, după cum l-a atenţionat Crin Antonescu înainte de a-şi da demisia din funcţia de preşedinte al Senatului. Aşa că Guvernul Ponta III a primit binecuvântarea prezidenţială, cu obligaţia de a-şi asuma răspunderea a doua zi, în faţa Parlamentului.

În faţa ziariştilor, premierul a invocat deci art. 114 din Constituţie, care se referă la angajarea răspunderii Guvernului pentru un program de politică generală sau a unui proiect de lege. S-a arătat chiar iritat când un jurnalist l-a întrebat cu ce program de guvernare vine din  moment ce a cooptat şi UDMR, cu suita sa de privilegii cerute de minoritatea maghiară. „Nu e program de guvernare, a răspuns nervos din uşă, ci un program politic de acţiune!”. Un joc de cuvinte care nu înşeală pe nimeni.

Premierul crede că scapă astfel de Curtea Consituţională numai că a oferit opoziţiei prilejul de a iniţia o moţiune de cenzură. Ceea ce PDL a şi pregătit deja. Unele elementele din convenţia încheiată acum cu UDMR – Ponta se face că a uitat –  au stat la baza moţiunii de cenzură care a dus la căderea Guvernului Ungureanu.

Contează acum să convingem PNL, care şi-a scuturat câteva „frunze uscate”  – deputatul Călin Potor de pildă, nu mai e de dreapta, ci de stânga, după ce a dezertat la PSD –  că opoziţia nu se face separat ci împreună cu PDL. Desigur ceea ce îşi doreşte acum PDL este coalizarea forţelor opoziţiei iar în perspectivă, de ce nu, formarea unei puternice forţe de dreapta, ca o alternativă la PSD. Iar după prezidenţiale, cine ştie, poate ne vom gândi şi la refacerea Alianţei DA.

Alexandru PEREȘ, senator PDL de Alba

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI