Mihălțanul Mihail Decean, unul dintre revoluționarii care au influențat Revoluția din decembrie 1989, de la Timișoara

Mihălțanul Mihail Decean, unul dintre revoluționarii care au influențat Revoluția din decembrie 1989, de la Timișoara

Mihălțanul Mihail Decean este unul dintre oamenii care, în decembrie ’89, n-au stat de-o parte. A fost unul dintre primii revoluționari care a ajuns în „Balconul Operei’’ din Timișoara în care n-a fost doar un simplu spectator. Ulterior, s-a retras din „vâltoarea febrei revoluţionare”.

Născut în comuna Mihaț în anul 1946, Mihail Decean a ajuns judecător în Timiș, la Deta, în 1973. În timpul regimului comunisto-ceauşist, a fost nevoit să-şi părăsească funcţia de judecător, în 1985, pentru că, susține el, „nu a cedat traficanţilor de influenţă, atât de activi şi în jurisdicţie”.

După decembrie ’89, în urma unor repetate demersuri a fost reinstalat ca judecător. În timpul evenimentelor din decembrie 1989 s-a manifestat în cadrul organizației Frontul Democratic Român (FDR), comitetul revoluționar înființat în 20 decembrie 1989 în clădirea Operei din Timișoara, cu scopul de a conduce revoluția care începuse în acest oraș în 16 decembrie 1989.

Am urcat la Operă în 21 decembrie. Am considerat că evenimentele în curs de desfăşurare sunt o urmare firească a ceea ce s-a întâmplat în celelalte ţări foste comuniste. M-am gândit că trebuie să încerc să fac şi eu ceva, să nu stau de-o parte.

De fapt, în 20 decembrie, în jurul orei 14, plecasem cu un grup de demonstranţi, care s-au desprins din mulţimea adunată în Piata Operei. Atunci mi-am dat seama, în timp ce ne îndreptam spre comitetul judeţean de partid, în frunte cu acel transportor blindat, că armata a fraternizat, într-adevăr cu demonstranţii. Se scanda, fireşte, «Armata e cu noi!» şi «Jos Ceauşescu!», «Jos dictatorul!», «Jos tiranul!». Erau atât de mulţi civili urcaţi pe transportor, încât a fost imposibil să mai am loc şi eu. Astfel, am mers pe lângă el, în dreapta, aproape de roata din faţă. Numai după ce le-am spus celor de sus cine sunt, am reuşit să-i conving să scandeze şi «Ceauşescu-i criminal!», spune revoluționarul, aflat în prezent la pensie.

Citește și: VIDEO 35 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: În 18 decembrie 1989, la Timişoara a fost instituită legea marţială, iar tinerii mureau pe treptele Catedralei, în numele Libertăţii

Discurs cenzurat de președintele FDR

Transportorul s-a oprit, întâi, în Piaţa Libertăţii. Eu n-am intrat în clădire, am rămas lângă transportorul blindat, până când s-a întunecat. Şi, pentru că a început să mă cuprindă un sentiment de nesiguranţă, de frică, pe care nu am reuşit să mi-l înfrâng, am plecat acasă”, spune Mihail Decean. În 21decembrie, după ce s-a întors de la serviciu, s-a decis să revină la Operă pentru a citi un discurs de la balcon. „Discursul meu a fost cenzurat de Lorin Fortuna şi Ştefan Ivan.

Acesta din urmă, după o consultare cu primul, m-a însoţit la microfonul instalat în Balconul Operei, pe care el îl ţinea în mână în timp ce eu citeam discursul, având grijă să depărteze de mine microfonul înainte de a citi ceea ce era foarte important scris în discurs, anume trei revendicări:

1. Demisia lui Nicolae Ceauşescu şi a întregului CC al PCR.
2. Demisia prim-ministrului Constantin Dăscălescu şi a Guvernului.
3. Desfiinţarea Securităţii. Când, în cursul serii/nopții de 21 Decembrie 1989, am introdus într-un proiect al Proclamaţiei FDR, aceste trei revendicări, proiectul fiindu-i prezentat şefului FDR, Lorin Fortuna, acesta le-a haşurat cu creionul pe hârtia pe care erau scrise, spunând răspicat să fie trimis proiectul pentru tipărire la Poligrafie cu excluderea celor trei puncte (revendicări), fiindcă, a spus el: «Noi nu avem nimic nici cu partidul, nici cu Securitatea, noi avem ce avem cu Ceauşescu!»”, mai spune mihălțeanul. Ulterior, cei aflați în clădirea Operei au apelat la Decean pentru a redacta un proiect al Proclamaţiei F.D.R, din care au fost scoase cele trei revendicări menționate.

Revoluționarul a rămas în clădire până în 22 decembrie, în piața din față aflându-se la acel moment circa 5.000 de oameni. „În 22 decembrie, la ora 11, am plecat acasă. Nu am putut să mă odihnesc. Eram prea agitat. Când s-a anunţat fuga lui Ceauşescu, m-am îmbrăcat şi m-am întors la Operă. Piaţa Operei era arhiplină. Cred că s-au adunat peste 150.000 de oameni. Din proprie iniţiativă, am făcut apel, de la microfon, ca întreprinderile şi instituţiile să-şi trimită reprezentanţi în balconul Operei, pentru a-şi spune, pe scurt, opinia despre marele eveniment. Au venit atât de mulţi încât aproape că nu ne mai puteam mişca în foaier şi în balcon. Ordine n-am reuşit să facem. Dar nu mai conta. Starea noastră de bucurie, de euforie, compensa toate neajunsurile”, a completat acesta.

A recitat versuri din Doina și Scrisoarea III, de Mihai Eminescu

Clădirea Operei a fost „invadată” de reporteri de la diferite agenţii de presă străine, reporteri TV, până şi din Japonia. Primii care au ajuns în foaier au fost cei de la TV Novi Sad. Ulterior, a reușit să recite o parte din Doina, precum și versuri din Scrisoarea III, de Mihai Eminescu. „I-am invitat pe manifestanţi să recite, împreună cu mine, «Doina». Au repetat vers după vers. Dar, în acest timp, cineva din spatele meu (de fapt, nu numai o singură persoană) îmi spunea: «Termină cu asta! Te împuşcă! Termină!»”, mai susține Mihai Decean în propriile memorii, publicate în 1991. A plecat acasă în seara de 22 decembrie, după ora 22.00.

„Numai ce am ajuns, că au început să se audă rafale de arme automate. La Televiziunea Română Liberă s-a anunţat că în Timişoara, în Piaţa Operei, e măcel. A fost un şoc puternic pentru mine. După marea oboseală acumulată pînă atunci, am avut un cumplit sentiment de zădărnicie şi de teamă. Soţia mea, Alina Decean, era îngrozită. Dar, din acele clipe a început, pentru mine, o altă «poveste»”, astfel și-a cocluzionat povestea revoluționarul din Mihalț, care a fost unul dintre „actorii” importanți ai episodului ”Balconul Operei” de la Timișoara.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI