Povești din munții Apuseni | Cascada Șipote: Locul care te eliberează de stres și te pregătește pentru Moroștețe

Povești din munții Apuseni | Cascada Șipote: Locul care te eliberează de stres și te pregătește pentru Moroștețe

„Apuseni Treasure Hunt”, sub egida Asociației „Apuseni Spirit”, continuă necontenit să contribuie la dezvoltarea turismului în Apuseni, iar cu vorbe alese și tâlc ne spun povestea Cascadei Șipote, un loc care te eliberează de stres și te pregătește pentru Moroștețe.

Citește și: Povești din munții Apuseni | Legenda Înțelepților Artizani: Arta ca Legătură între Lumi

Pe lângă Cascada Șipote, vânturile bătrâne șoptesc taine vechi, iar Morostețele pândesc din umbre, gata să-i întâmpine pe cei cu inimă curată. Tânărul Ionuț, curios să afle adevărul, s-a aventurat într-o noapte fără stele în adâncul pădurii. Dar ce a găsit dincolo de perdeaua de apă n-a fost nici pe departe ce se aștepta… O poartă către o altă lume, păzită de spirite vechi, așteaptă să fie descoperită de cei ce au curajul să treacă proba apei.

Apoi, fecior,
să-ți zic o poveste cum nu ai mai auzit, una din bătrâni, pe care o șopteau vânturile prin pădurile de pe lângă Cascada Șipote. Ascultă bine, căci pe aceste meleaguri, Morostetele pândesc de după copaci și stânci, iar numai cei cu inimă pură ajung să le vadă.

Era o noapte fără stele, când tânărul Ionuț, un băietan din sat, se avântă în pădure după ce auzi că fetele satului zăriră, chiar pe lângă Șipote, o făptură misterioasă care aducea cu o pisică albă ca neaua. Ziceau bătrânii că asta era Moroșteța cea mare, care vine să-i ispitească pe cei care nu-s curați la suflet, să-i ducă pe căi pierdute.

Ajuns la cascadă, Ionuț simți cum aerul devenea mai greu, ca și cum muntele îl apăsa. Apa, ce în zile obișnuite părea liniștită, șușotea acum de parcă purta un mesaj.
„Lasă toate grijile în urmă și pășește în față curat la inimă”, parcă-i șoptea.

Se apropie de apă și, cum făcu asta, un vârtej de aburi urcă din cascadă, învăluindu-l într-o răcoare ciudată, de parcă muntele însuși îl cerceta. Atunci, din spatele perdelei de apă, ieși Moroșteța. Nu era cum se spunea — nu un monstru, ci o femeie înaltă, cu chipul acoperit de mușchi și frunze, iar ochii ei străluceau ca niște torțe de argint.
Îi vorbi pe un ton aspru, dar cu o anume blândețe:
„De ce ai venit aici, băiete?”

Ionuț, cu inima bătând în piept ca un clopot de biserică, răspunse că voia să afle dacă poveștile erau adevărate, dacă Moroștele mai bântuie munții și pădurile.
„Dacă ești vrednic să mă întâlnești, îți voi arăta adevărul dincolo de ce vezi cu ochii tăi. Dar mai întâi trebuie să treci proba apei.”

Și atunci se întâmplă ceva cu totul nemaipomenit.
Cascada se deschise, ca o poartă spre o altă lume.
Apa cădea, dar în loc să ude pământul, plutea în aer, formând o boltă de stropi argintii. Ionuț simți cum, în clipa în care porțile cascadei s-au deschis, un val de liniște îi înlătura toate grijile, ca și cum apa i-ar fi eliberat sufletul de orice povară.

​

Când trecu de perdeaua apei, se trezi într-o pădure cum nu mai văzuse — copacii erau mai înalți, iar aerul mirosea a ceva nedefinit, un amestec de vechi și sacru. Acolo, Moroștețele trăiau în pace, într-un tărâm unde timpul curgea altfel. Nu era loc pentru oameni obișnuiți, doar pentru cei care trecuseră botezul apei.

Ionuț se întoarse din acea pădure cu o altă înțelepciune în priviri, și oricui îl întreba de ce nu povestește ce a văzut, răspundea simplu: „Adevărul munților nu poate fi spus, doar trăit.”

De atunci, nimeni n-a mai îndrăznit să caute Moroștețele fără să treacă pe la Cascada Șipote, căci doar cei cu sufletul curat și fără teamă de necunoscut pot păși dincolo de vălul apei, acolo unde magia și munții veșnici își țes poveștile.

FOTO: apuseni.eu

​

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI