Mihaela MIH -DEHELEAN – Gânduri de român
Tableta bunului simţ
Mi-am propus să scriu despre un sentiment pe care încet dar sigur îl pierdem şi mă refer aici la patriotism. Se apropie 1 decembrie, o zi plină de festivism, o zi a discursurilor şi mai puţin o zi a reflecţiei asupra unui destin colectiv pe care îl numim generic România. Ştiu că zilnic suntem asaltaţi de griji, de neîmpliniri, de îndoieli, de temeri dar multe dintre lucrurile pe care le experimentăm au la bază şi lipsa de dragoste de ţară a unora dintre noi. Ne supărăm des când diverşi francezi sau ce or fi ne umilesc folosind glume penibile dar uităm la fel de des cât de urât vorbim despre această ţară, cât de des sentimentul de mândrie naţională este aruncat la gunoi pentru că nu mai e la modă să fii patriot. Confundăm ţara cu cei care o conduc vremelnic şi aici nu mă refer la vreun partid politic anume, confundăm dragostea de ţară cu raportul pe care-l avem cu instituţiile statului deşi sunt chestiuni fundamental diferite. Istoria acestor locuri, sacrificiile unor oameni care au iubit ideea de naţiune prosperă şi mândră între naţiunile Europei merită atât respectul cât şi dragostea noastră, a celor care din păcate ne aducem aminte tot mai rar de importanţa rădăcinilor noastre. Ştiu că multe dintre lucrurile tratate aici vor fi considerate vorbe în vânt, însă pentru mine acestea sunt expresia unor trăiri în ale căror spirit am fost educată. În aceşti ultimi 20 de ani s-a lovit atât de mult în identitatea noastră naţională încât vorbim cu lejeritate despre globalizare, despre tendinţele lumii moderne, despre regionalizare, dar oarecum în şoaptă despre mândria de a fi ne născut şi crescut aici. Dragostea de ţară e un sentiment necesar, vital chiar în raport cu ideea de dezvoltare într-o lume în care să nu uităm că statele cele mai puternice au fost, sunt şi vor fi acelea care cultivă acest spirit naţional. Dau doar două exemple care în opinia mea sunt extrem de relevante: Germania şi Franţa. Se spune că dragostea transformă lumea şi pe bună dreptate, eu spun doar că dragostea de neam şi ţară poate schimba fundamental modul în care arată viaţa acestei naţiuni. Prea multă vreme şi prea mulţi ne-au dezbinat făcându-ne să credem că dihonia dintre noi e de fapt lupta pentru principii. Prea multă vreme am fost făcuţi să credem că alţii sunt mai buni doar pentru că au descoperit democraţia înaintea noastră. Istoria nu a fost blândă cu noi şi nici nu va fi vreodată, căci bogat e acest pământ şi binecuvântat cu bunătatea pe care o regăseşti rar la alte popoare.
Ştiu că Ziua Naţională îi face pe mulţi să tresară, că multe steaguri vor fi văzute fluturând pe tot teritoriul ţării. Ştiu că vom fi în haine de sărbătoare în curând, dar România înseamnă şi trebuie să însemne mai mult decât atât. Dragii mei, şi nu spun asta în chip politicianist, e nevoie de un nou moment de conştiinţă naţională în care noi, cei mulţi şi tăcuţi să afirmăm un patriotism nou şi discret, lăsând la o parte tot ce ne dezbină pentru a putea vedea în sfârşit ce ne uneşte. Ziua Naţională este clar un moment de reevaluare a ceea ce simţim pentru această ţară, 1 decembrie este de această dată simbolul unei naţiuni care trebuie să îşi întoarcă faţă către valorile autentice care ne dau greutate în raport cu o lume în care statele puternice înseamnă de fapt cetăţeni care-şi iubesc ţara. Întoarcerea la drapelul din sufletul nostru, aplecarea către tradiţiile acestui pământ, privirea cu speranţă către viitorul unei naţiuni din care facem parte toate acestea sunt o datorie de care sper să putem ţine cont împreună. Ştiu că pentru mulţi, aceasta este o temă uşor anacronică dar mai ştiu şi că sunt şi mai mulţi cei care se regăsesc în ceea ce simt pentru ţara mea. Aş fi scris mai devreme despre aceste lucruri însă şi eu ca mulţi alţii caut un motiv să vorbesc despre ceea ce simt pentru ţara mea. Recunosc însă că pentru a vorbi despre sentimentul naţional nu trebuie să aştepţi ziua de 1 decembrie. Îmi doresc să aud mai des oameni spunând ce simt pentru ţara lor, îmi doresc să văd mai des oameni mândri de rădăcinile lor, îmi doresc să întâlnesc oameni pentru care ţara asta e sfântă. De fapt îmi doresc ca ţara să-şi onoreze cetăţenii şi oamenii să-şi iubească ţara. Ar fi un pas mare către o normalitate pe care o clamăm des dar pe care o întâlnim rar. Ar fi un act de bun simţ de o profunzime care nu poate fi concretizată în câteva cuvinte puse pe hârtie şi transmise celor care încă mai cred în dragostea de ţară.
Jr. Mihaela MIH -DEHELEAN
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Opinii - Comentarii
23 noiembrie – Zborul Marii Uniri: Povestea aviatorului mort în anonimat, care a zburat la -40 de grade cu documentele Marii Uniri de la 1 decembrie 1918
23 noiembrie – Zborul Marii Uniri: Povestea aviatorului mort în anonimat, care a zburat la -40 de grade cu documentele Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 În dupa-amiaza de 23 noiembrie, în iarna anului 1918, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, un aparat de zbor pilotat de un erou trecut apoi în uitare şi […]
Secțiune Articole Similare
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
21 noiembrie: Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Ovidenia, prima sărbătoare de la începutul Postului Crăciunului
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
21 noiembrie, Ziua Mondială a Salutului. Cel mai popular cuvânt de salut este „Hello”
-
Ştirea zileiacum 5 zile
PROGRAMUL zilei de 1 decembrie 2024, Ziua Națională, la Alba Iulia: Paradă militară, concert Andra și focuri de artificii
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
21 Noiembrie: Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Tradiţii şi superstiţii de Sărbătoarea Luminii
-
Opinii - Comentariiacum 4 ore
23 noiembrie – Zborul Marii Uniri: Povestea aviatorului mort în anonimat, care a zburat la -40 de grade cu documentele Marii Uniri de la 1 decembrie 1918
-
Opinii - Comentariiacum 4 zile
19 noiembrie: Ziua internațională a BĂRBATULUI. Tradiții în lume specifice sărbătorii