Tupeu fără limite

Serbările ţinute la Blaj cu ocazia Jubileului Astrei, 150 de ani de la înfiinţare (1861) şi-au atins scopul datorită în primul rând aportului deosebit al Consiliului Judeţean Alba, a domnului Ion Dumitrel personal, care a fost cel mai des pomenit de către vorbitori, care au apreciat importanţa pe care o dă domnia sa actului de cultură la nivel judeţean şi chiar naţional (a fost factorul determinant prin ajutorul dat la editarea de către Academia Română a operei complete a lui Ion Budai Deleanu). Domnul Ion Dumitrel apreciază în mod deosebit Blajul pe care îl numeşte „Capitală a iluminismului românesc, leagăn al şcolilor ardelene şi nu în ultimul rând, centru al naşterii naţiunii române”. Tot dânsul spune că „Astra” este rodul strălucitului program al Revoluţiei de la 1848 citit pe Câmpul Libertăţii la Blaj, care a fixat obiectivul naţiunii române în veacurile ce urmau până la Unirea cea mare (1918)”. Am citat din Cuvântul înainte al cărţii „Astra 150” apărută cu ocazia acestui jubileu şi semnat Ion Dumitrel, preşedintele Consiliului Judeţean Alba.
Am ţinut să fac acest preambul tocmai pentru a înţelege şi unii care nu iubesc acest popor, sunt departe de idealurile lui, ba mai mult depun eforturi (căutând să influenţeze şi pe alţii) ca cele două focare de adevărat românism –  „Astra” şi „Liga pentru unitatea poporului român de pretutindeni” – să dispară. Un asemenea specimen este ungurul  Ion (Ianoş) Moldovan, aciuat într-un loc călduţ pe lângă Mitropolia greco-catolică Blaj (ce paradox!), absolvent de „Ştefan Gheorghiu”, fost secretar al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) deci în rândul comuniştilor, care au făcut cel mai mare rău bisericii greco-catolice, desfiinţând-o (1948). Cum o fi ajuns acest individ cu un asemenea trecut şi cu un puternic filon unguresc în sânul bisericii greco-catolice din Blaj, e greu de înţeles!
Atitudinea acestui ungur (a se vedea denumirile din familie şi a unchilor, Frenki, Janoş, Ondraş, Molnar, Piştea) care e contra românilor, a ieşit în evidenţă în zilele când la Blaj se sărbătorea jubileul a 150 de ani de la înfiinţarea Astrei, unde au participat români din toată ţara precum şi din Moldova de dincolo de Prut, Serbia, Ucraina, Bulgaria etc.
În două seri, 16 şi 17 septembrie 2011, cu tupeu şi o insolenţă ieşite din comun, a interzis membrilor „Astra” să intre în sala mare a Centrului cultural „Iacob Mureşianu” sub pretextul că aici se desfăşoară spectacole la care se intră doar cu invitaţie dar să vedeţi ce spectacole: în prima seară (16), o piesă scrisă de Bităneasca, artistă de la Bucureşti, care e cunoscută numai prin râsul ei, o creaţie sub orice critică (a doua oară iau plasă blăjenii, a mai fost odată la Blaj cu o asemenea porcărie).

Unii care au fost în sală mi-au spus că a fost un spectacol derizoriu (ce zice Ianoş, las că românii din Blaj înghit orice tâmpenie!!) În a doua seară (17), un spectacol cu un cvartet de coarde şi doi solişti, Daniela Vlădescu – soprană şi Ciprian Done – tenor. Dacă instrumentistele au fost într-o notă acceptabilă, nu acelaşi lucru se poate spune despre solişti şi despre repertoriul ales. Ambii solişti au cântat playback ajutaţi de butoane, vocea Danielei Vlădescu (care e mai mult cunoscută ca ultima amantă a lui Nicu Ceauşescu) era de acum 25 de ani, iar tenorul care e cântăreţ de operetă, era penibil dacă nu existau butoanele să-i amplifice vocea, în special în aria ducelui din Rigoletto, de G. Verdi (La donna e mobile), chiar şi aşa observându-se mai multe carenţe. Dar ce a jignit cel mai mult la acel spectacol care pe program avea scris „Astra Iso” 1861 – 2011, şi care s-a ţinut în plin festival „George Enescu”, a fost repertoriul ales de acest ungur care a regizat şi a reuşit ca sala să răsune de „ceardaşele” lui E. Kalmann şi Fr. Lehar care au fost incluse în proporţie de 40% din program!! Nici vorbă de vreun român: G. Enescu, C. Porumbescu, Iacob Mureşianu, T. Brediceanu, S. Toduţa, C. Cherebeţiu etc.!!! Parcă noi sărbătoream pe Ştefan al II-lea, cu care a început asuprirea de aproape 1000 de ani a românilor din Transilvania de către unguri care aşa cum se ştie au fost cei mai crunţi ocupanţi ai teritoriului românesc. Marele romancier, academician Nicolae Breban a părăsit sala după 15 minute în acordurile unui înfocat „ceardaş” (cel mai reprezentativ dans unguresc), acest mare român maramureşean neacceptând jignirea adusă de impostorul erijat drept consilier cultural.
Pentru adevăraţii cunoscători ai actului de cultură ambele spectacole au fost un fiasco de care blăjenii nu au nevoie, ei având cu totul alte pretenţii nu cum crede acest ungur care prin ce a făcut a împietat dorinţele celor care trăiesc în capitala iluminismului românesc.
Cum e posibil ca la prezentarea ultimului roman a celui mai mare romancier român în viaţă, acad. Nicolae Breban, secondat de notabilităţi de seamă ai culturii româneşti, acad. Eugen Simion, acad. Dumitru Protase, prof. univ. dr. Victor Crăciun, preşedintele Ligii culturale a românilor de pretutindeni, prof. univ. dr. Dumitru Acu, preşedintele „Astra” România şi alţi distinşi profesori univesitari doctori şi scriitori (care au avut fericirea să prindă un loc) să fie înghesuiţi în sala mică a Centrului cultural „Iacob Mureşianu” unde au încăput vreo 40 de persoane, alte vreo 200 rămânând pe dinafară, în timp ce sala mare a centrului cultural era golă, că vezi-Doamne urma acel spectacol de doi bani de care am amintit mai sus, deşi discuţiile au fost savuroase între Nicolae Breban, Eugen Simion, Ion Brad şi Aurel Pantea, totuşi am observat că dânşii erau ofensaţi auzind glasurile celor de afară care nu puteau participa la un aşa eveniment deosebit ştiind şi văzând că sala mare e goală, aici putând încăpea cu toţii pentru a savura discuţiile acestor somităţi pe care nu ştiu când le vom mai vedea într-un număr aşa de mare la Blaj.
Dar ce a fost de-a dreptul revoltător a fost atitudinea acestui ungur care nu a lăsat (stând la uşă) pe membrii Astrei care coborau din sala mică şi pe unii care erau pe holul de la intrare, să intre în sală pentru a viziona „celebrul” spectacol. Mă îndreptam spre intrarea din sala mare când mai mulţi membrii care erau pe hol m-au atenţionat că nu am voie să intru pentru că sunt astrist!! Totuşi am intrat în sală şi imediat am fost asaltat de acest individ, I. Moldovan, că sunt membru Astra şi nu am invitaţie! Eu i-am replicat: „Da, sunt membru fondator al Astrei Blaj, şi dacă nu mă laşi, atunci totuşi rămând din postura de ziarist!” Nu a mai avut ce zice, dar cu obrăznicie şi neismţire mi-a zis să merg în ultimul rând că acolo e liber, ceea ce am şi făcut.
Uite pe mâna cui a ajuns Blajul, simbolul românismului care se reazămă pe Câmpia Libertăţii, locul unde ţăranii români au venit cu zecile de mii, îmbrăcaţi în cămăşi de câlţi (atât de săraci erau) cu spatele plin de sânge după bătăile grofilor unguri pentru a-şi cere drepturile de scăpare de iobăgie şi de egalitate cu celelalte naţiuni. Aceşti unguri continuă şi acum să ne batjocorească la noi acasă, spânzurând pe Avram Iancu, punând inscripţii cu însemnele ungureşti pe primării, terfelindu-ne prin toată Europa prin instigatorul Tokes care vrea să facă enclave ungureşti în mijlocul  României etc. Aş vrea să-i spun acestui Tokes al Blajului, Ianoş Moldovan că Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) a luat fiinţă datorită Blajului (1848) şi e normal ca cele mai importante jubilee să se ţină aici, el neavând nici un drept să întineze aspiraţiile poporului român care prin jertfe şi sânge au scăpat de asuprirea cruntă a ungurilor.

Aurel ROMAN, Blaj

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI