Sindicatul „Asistentul Personal” a câştigat procesul cu Primăria Aiud

Printr-o hotărâre de Consiliu local Aiud, contractele de muncă ale unui număr de 75 de asistenţi personali ai persoanelor cu handicap grav urmau să înceteze. Iniţiatorul proiectului de hotărâre a fost primarul municipiului Horaţiu Josan, decizia acestuia fiind luată ca urmare a Ordinului comun al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al Ministerului Finanţelor Publice, emis la începutul anului, prin care se stabileşte, pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, nivelul maxim al cheltuielilor de personal pe anul 2011, municipiului Aiud fiindu-i impusă suma de 22.192 mii lei, ca sumă maximă ce poate fi cheltuită cu salariile personalului din învăţământ, sănătate şi administraţie publică locală. Hotărârea de disponibilizare colectivă a fost atacată în instanţă de către asistenţii personali care urmau să îşi piardă locurile de muncă,respectiv Sindicatul Asistentul Personal Aiud, Tribunalul Alba dându-le acestora câştig de cauză. „În litigiul privind anularea Hotărârii 37-2011 a Consiliului local Aiud, prin care 75 de asistenţi personali ai persoanelor cu handicap grav urmau să fie disponibilizaţi, Tribunalul Alba a dispus anularea acestui act nelegal cu consecinţe inumane a cărui aplicare ar fi făcut ca toate persoanele cu handicap grav să rămână fără dreptul la îngrijire şi supraveghere aşa cum a fost respectat până în prezent datorită unui aliniat la un articolo din Legea 448/2006, interpretat în mod voit greşit de către unii dintre aleşii locali care vor cu orice preţ să facă reduceri de personal din cadrul administraţiei locale şi au găsit că este mult mai simplu să o facă cu asistenţii personali ai unor oameni cu dizabilităţi decât să reducă din numărul şi nivelul de incompetenţă care asfixiază birourile şi mini-încăperile Primăriei Aiud. La fel cum o consideră şi justiţia, această măsură este una de discriminare, de crimă cu premeditare adusă la adresa acestor copii şi adulţi cu diverse handicapuri care au nevoie de CINEVA care să îi ajute în permanenţă pentru a avea dreptul măcar la o viaţă decentă. Aşa cum am afirmat şi în motivele promovării acţiunii de anulare a acestei hotărâri în instanţă, persoanele cu handicap grav au nevoie de îngrijire nu de o indemnizaţie cu care orbul, paralizatul sau cel cu grave tulburări psihice nu au discernământul şi posibilitatea de a o folosi în vederea autonomiei sale”, ne-a declarat asist. personal Ana Popa, vicepreşedintele sindicatului aiudean. Tot domnia sa a menţionat că „prin aceste măsuri se recunoaşte intenţia de a reduce din personalul Primăriei municipiului Aiud definitiv funcţiile contractuale încheiate cu asistenţii personali, iar plata indemnizaţiei care este un venit cu caracter temporar, nicidecum permanent, să fie ajustată mereu în funcţie de «bugetul auster» al acesteia, efectul acestor măsuri urmând a fi prelungit şi pe perioada anilor următori din astfel de motive. Dealtfel, intenţia aceasta angajatorul a avut-o încă din anul 2009 când instituţia prefectului Alba a respins fără echivoc măsurile asemănătoare luate de primăria Aiud, comunicându-ne prin adresa nr. l4806/P/DL/2009 faptul că a dispus revocarea HCL nr. 228/30.09.2009 a Primăriei Aiud prin care aceasta a limitat numărul maxim de 104 funcţii contractuale ale asistenţilor personali aflaţi în plată la acea dată la numărul de 90 din aceleaşi motive expuse şi în instanţă. Asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav de pe raza municipiului Aiud au întâmpinat probleme asemănătoare cu Primăria Aiud încă din anul 2000 când, aceştia potrivit OUG 102/1999 urmau să fie salarizaţi din bugetul primăriilor şi nu mai aparţineau ISTPH, ceea ce a condus la obţinerea drepturilor acestora tot printr-o sentinţă civilă fără de care drepturile lor nu se dorea să fie recunoscute de către aparatul administrativ local de pe raza Aiud, aceştia fiind trataţi ca un element de care societatea nu are nevoie, la fel ca şi persoanele pe care le îngrijeau, iar acum, în pofida faptului că pe rolul instanţelor de judecată se afla suspendarea şi anularea HCL 37/2011, a continuat să disponibilizeze asistenţii personali ai persoanei cu handicap grav prin nepreluarea certificatelor de încadrare a persoanelor cu handicap grav depuse la sediul acesteia de către asistenţii personali care aveau contract individual de muncă pe durată determinată, contracte a căror prelungire depindea de acordarea gradului grav persoanei cu handicap de către comisiile de evaluare la care aceştia se adresau anual, emiţând dispoziţii de încetare a CIM fără ca acesta să înceteze în realitate de drept, cu toate că certificatele de încadrare în gradul grav de handicap au fost depuse la sediul acesteia înainte de data la care urma să înceteze contractul de muncă al asistenţilor personali. Aşa cum am mai amintit, faptul de a acorda indemnizaţie minorului cu diabet insulino-dependent căruia trebuie să i se administreze de 4-5 ori pe zi o anumită doză de insulina în funcţie de aportul de hidrocarbonaţi pe care trebuie să-l respecte ca pe un regim strict sever, celui cu handicap vizual care, pe lângă acesta mai are de urmat şi alt tratament ce se compune din 15 pastile pe zi sau celor cu deficienţe mintale şi grave tulburări comportamentale care pun în pericol viaţa asistentului personal şi a membrilor familiei şi nu pot fi temperaţi sau controlaţi decât cu doza optimă de aprox. 30 picături de Haloperidol de 3 ori pe zi – şi lista ar putea continua – nu este altceva decât o crimă cu premeditare, o măsură nelegală şi inumană la adresa persoanei cu handicap grav, iar faptul că doar 6 asistenţi personali selectaţi după criterii sociale au mai rămas angajaţi în locul celor 75 este o discriminare atâta timp cât în cazul asistenţilor personali nu se poate pune problema şomajului deoarece persoana cu handicap grav există şi trebuie îngrijită de cineva, ori mediul familial este cel mai potrivit, altfel dreptul lor acordat de legislaţia în vigoare ar fi iluzoriu, deoarece nu toate persoanele cu handicap grav au asistenţi personali dintre membrii familiei, iar caracterul de «venit al familiei» dat indemnizaţiei acordate persoanei cu handicap grav nu poate fi înlocuit cu îngrijirea propriu-zisă acordată acesteia de o persoană care face posibil şi viabil dreptul acesteia la o viaţă decentă, la incluziune socială, la instruire şi la toate drepturile şi facilităţile acestora recunoscute şi acordate de legislaţia în vigoare”.
Cei care au câştigat acest proces doresc să mulţumească DGASPC Alba, instituţia care le-a susţinut cauza. „Aceşti oameni au fost alături de persoanele cu handicap grav în sensul promovării şi resepctării dreptului acestora şi nu numai. DGASPC Alba se implică ca şi instituţie în promovarea diferitelor programe şi proiecte ce au ca obiect promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, nu aşa cum se întâmplă la nivel local unde autorităţile întorc spatele persoanei cu handicap aflate în dificultate şi nu e dispusă nici măcar să ajute un copil care îşi îngrijeşte mama cu handicap şi nu mai are o locuinţă în care să stea datorită deteriorării avansate a acesteia şi care este minţit de mai bine de 10 ani că nu există nicio posibilitate din partea primăriei Aiud să îl ajute, deoarece nu se găsesc bani sau o locuinţă decentă pentru astfel de persoane. În sfârşit, ne bucurăm cu toţii, atât asistenţii personali, cât şi cei pe care îi îngrijim că măcar JUSTIŢIA a fost într-adevăr realistă şi a analizat în profunzime situaţia reală a acestora încercând să evite un mare dezastru în ce priveşte nerespectarea drepturilor acestora de a căror dependenţă autorităţile locale au uitat sau vor să uite definitiv”, a specificat asist. personal Ana Popa. (L.I.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI