7 Martie: Alegerea lui Iancu de Hunedoara ca voievod al Transilvaniei

7 Martie: Alegerea lui Iancu de Hunedoara ca voievod al Transilvaniei

Ioan de Hunedoara, cunoscut şi ca Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin a fost mai întâi ban al Severinului, apoi Comite de Timișoara, iar din 1441 voievod al Transilvaniei, dar și guvernator al regatului Ungariei între 1446-1453 și căpitan suprem al Ungariei şi al Transilvaniei între 1453-1456.

Iancu s-a născut în jurul anului 1407, tatăl sau fiind un cneaz român din Țara Hațegului pe nume Voicu, ce a fost înnobilat de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, cu domeniul și castelul de la Hunedoara, drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii.

Iancu a urmat cariera militară a tatălui său și după ce a fost doi ani în slujba ducelui de Milano și și-a însuşit cele mai noi elemente de tactică şi strategie militară, a fost luat de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, în serviciul său datorită calităţilor sale de foarte bun comandant de oști.

După moartea lui Sigismund de Luxemburg în 1437, a intrat în slujba noului rege Albert de Austria, care l-a numit pe Ioan ban al Severinului. După instalarea sa în funcţia de ban al Severinului, Iancu se va preocupa intens de întărirea cetăţilor Severin, Orşova şi Mehadia conștient fiind că turcii ocupau poziţii tot mai avansate la Dunăre şi ameninţau cu cucerirea Belgradului. După moartea regelui Ungariei în 1439, Iancu de Hunedoara facilitează instalarea pe tronul Ungariei a regelui polonez Vladislav al III-lea Jagello, care îl numește pe Iancu voievod al Transilvaniei ca răsplată pentru serviciile aduse.

Odată cu preluarea funcţiei de voievod al Transilvaniei, Ioan începe a reorganiza şi a pregăti Transilvania în faţa pericolului reprezentat de armata turcească, pe care o învinge la Semendria în apropiere de Belgrad în septembrie 1441. În primăvara anului 1442 turcii întreprind o campanie împotriva Transilvaniei și aproximativ 12.000 oameni au trecut pe la Turnu Roşu, apoi pe valea Mureşului şi s-au îndreptat către Alba Iulia. Bătălia dintre trupele lui Ioan de Hunedoara și cele turcești are loc la 18 martie la Sântimbru şi s-a terminat cu victoria celor dintâi.

Acest succes avut drept urmare o reacţie şi mai mare din partea turcilor care intră în Țara Românească cu o armată de circa 80.000 de oameni, cu gândul de a ataca şi supune Transilvania. Ioan de Hunedoara nu aşteaptă ca aceştia să se organizeze, ci în septembrie 1442 trece munţii şi atacă pe turci pe valea Ialomiţei, pe care îi învinge, apoi trece Dunărea şi atacă cetatea otomană de la Vidin şi se reîntoarce victorios prin Serbia.

Victoria lui Ioan de pe Ialomiţa şi de la Vidin, a provocat o reacţie de admiraţie în toată Europa, iar la apelul Papei, principii europenii pornesc o puternică ofensivă diplomatică pentru un război mai mare împotriva turcilor, cu scopul de a-i scoate definitiv din Europa.

Țări precum Serbia și Ungaria sunt cele mai mari susţinătoare ale campaniei antiotomane, astfel că cea din urmă decide organizarea unei campanii în Balcani sub conducerea regelui Vladislav, care cu ajutorul lui Ioan de Hunedoara obține o importantă victorie în decembrie 1443.

În urma entuziasmului provocat de succesul campaniei din 1443, deja în luna aprilie 1444 în Dieta ungară se propune organizarea unei noi campanii antiotomane şi se hotărăşte atacarea otomanilor, fără a mai aștepta participarea celorlalţi principi creștini. Astfel, la Varna, regele Vladislav va lansa un atac împotriva turcilor fără să-l aștepte pe Ioan de Hunedoara și forțele sale, iar în urma bătăliei Regele Vladislav al III-lea avea să fie ucis.

În februarie 1446 Dieta Ungariei l-a ales pe Ioan de Hunedoara regent al Ungariei, iar în 1448 Papa Nicolae al V-lea i-a acordat lui Ioan titlul de „Prinț al Creștinătății”. În anul 1456, sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, și-a îndreptat atenția asupra cetății Belgradului, organizând o campanie de cucerire a acestui important punct strategic ce ducea spre centrul continentului european. Cu toate pregătirile pe care le-a făcut Mahomed al II-lea și în ciuda uriașei armate de care dispunea acesta, Belgradul nu a fost cucerit, deoarece a fost apărat de Ioan de Hunedoara, care și-a demonstrat din nou calitățile de bun conducător militar obținând o răsunătoare victorie la data de 22 iulie 1456.

Dar, peste numai câteva săptămâni de la victoria de la Belgrad, la 11 august, Ioan de Hunedoara va muri în urma izbucnirii unei epidemii de ciumă, în tabăra sa de la Zemun. El a fost înmormântat în catedrala catolică de la Alba-Iulia, iar pe piatra lui de mormânt a fost scris scris: „S-a stins lumina lumii”, aceste cuvinte demonstrând faptul că Europa și lumea creștină a pierdut pe unul dintre cei mai importanți luptători ai săi.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI