// ViewContent // Track key page views (ex: product page, landing page or article) fbq('track', 'ViewContent'); // Search // Track searches on your website (ex. product searches) fbq('track', 'Search');

Viorel Cioflică, artist și mentor, care conduce de 16 ani o trupă de teatru emblematică pentru Alba

În urmă cu 16 ani Viorel Cioflică a înființat trupa de teatru Skepsis, care a devenit emblematică pentru Alba Iulia, iar odată cu trecerea anilor în jurul acesteia s-a dezvoltat o veritabilă școală, fiind, în prezent, asemenea unei inimi care bate pentru a menține pulsul vieții culturale din oraș.

Viorel Cioflică a început în 2002 cu gândul de a fi parte dintr-un proces de schimbare în mai bine, iar sentimentele au fost speranța și încrederea că aceasta este o luptă în care merită să se implice. De fiecare dată, urcă pe scenă cu gândul de a reuși un spectacol mai bun, alături de tinerii săi actori, pe care îi îndeamnă să fie integri, recunoscători lumii în care trăiesc, să dezvolte caractere puternice, deoarece fără caracter, el consideră că puterea, prestigiul sau banii sunt doar o poleială ieftină. Nu în ultimul rând, Viorel îi învață să nu uite niciodată că grupul lor este o parte din comunitatea în care trăiesc, că mai au mult de învățat și că trebuie să fie ca apa de izvor – mereu proaspătă.

”În 2002 eram un tânăr student, sociolog în formare. Întotdeauna am avut convingerea că sociologul ar trebui să devină un doctor al societăţii – capabil să analizeze comunitatea din care face parte ca pe un organism viu, să identifice suferinţele, blocajele ei şi să formuleze soluţii. Domeniile care mă preocupau atunci, ca şi acum, au fost: cultura, arta şi educaţia. Le consider <organe vitale> pentru starea sănătoasă de <a fi> a unei comunităţi şi condiţii de bază pentru progres. Călătoream mult şi observam atent viaţa culturală şi implicarea civică a studenţilor din marile centre universitare din România. Mă întorceam acasă şi vedeam apoi cât de mult suferă acestea nu doar în mediul studenţesc albaiulian ci în oraşul Alba Iulia ca şi comunitate – un efect subtil al oricărei călătorii este că odată întors acasă nu mai eşti acelaşi, începi să faci comparaţii involuntar, să observi lipsuri pe care înainte nu le vedeai şi să îţi doreşti mai mult”, a spus Viorel Cioflică, întrebat fiind despre debuturile trupei pe care o coordonează.

Astfel, el a organizat primul spectacol de teatru ca pe un experiment social, pornind de la ideea că potenţialul creator este acelaşi pretudindeni și că valorile au nevoie doar de un cadru potrivit pentru a creşte şi a înflori.

”La început tot ce ne-am dorit a fost să avem un spectacol reuşit, să demonstrăm un punct de vedere: că şi în Alba Iulia există o nevoie pentru cultură şi că generaţia tânără poate fi un vârf de lance în dezvoltarea comunităţii. Se spune că cea mai lungă călătorie începe cu primul pas şi cel mai greu este adesea să ieşi afară din casă. Pentru grupul notru a fost la fel: cel mai greu a fost să ieşim din zona de comfort în care preferăm să rămânem cu toţii atunci când ne plângem că nu avem ceea ce au alţii, că nu primim ceea ce ne dorim, că nu face nimeni nimic pentru noi. O lege subtilă a universului ne învaţă că pentru a primi trebuie mai întâi să dăruim. Primul spectacol a fost primit de public cu mult entuziasm şi a arătat că există o nevoie de cultură. Studeţii ne întrebau mereu pe când următorul eveniment. Am simţit că suntem iubiţi şi aşa a încolţit ideea de a continua şi a pune bazele unei trupe de teatru autentice în oraşul nostru. Am crezut de la început în potenţialul de a creşte şi pot spune că ne-am dorit să devenim o trupă emblematică pentru Alba Iulia”, a explicat Viorel Cioflică.

Nu întâmplătoare a fost şi alegerea denumirii trupei – Skepsis. Cuvântul provine din limba greacă şi înseamnă “înţeles ascuns” al lucrurilor.

”Încercăm în spectacolele noastre să surprindem mesaje şi emoţii ce nu sunt evidente, ce provoacă spectatorul spre reflecţie şi autoanaliză, spre o călătorie interioară şi chiar o descătuşare lăuntrică. Orice dramă ascunde în o comedie, un joc al vieţii, şi în orice comedie întrezărim o tragedie. Grupul Skepsis nu doreşte să dovedească ceva, ci mai degrabă să descopere. Toate spectacolele nostre ascund ceva care incită şi aşteaptă să fie descoperit şi le gândim ca pe o provocare lansată nouă, dar şi publicului, de a ieşi din zona de confort şi a descoperi ceva esenţial ce ţine de spiritualitatea umană, de experienţa de a fi legat în sens profund de ceilalţi, de comunitatea din care faci parte. Un deget nu poate arăta spre el însuşi, însă dacă va arăta spre o oglindă are o şansă de a se recunoaşte”, a afirmat Cioflică.

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă orice grup artistic este continuitatea. Viorel Cioflică și-a dat repede seama că are nevoie de membri noi și a încurajat elevi și studenți să i se alăture. Odată cu trecerea anilor şi cu creşterea experienţei grupului, s-a dezvoltat în jurul trupei de teatru o organizaţie culturală, o veritabilă şcoală civică.

”În cadrul Grupului Skepsis creez un cadru de dezvoltare personală şi educaţie nonformală prin artă în care fiecare îşi ia ce are nevoie, după voinţă şi putere de muncă. În afară de teatru, în organizaţie ave un cerc de cercetare socială şi unul de mitologie. Lucrez alături de elevi (copii şi adolescenţi), studenţi şi tineri adulţi ce vor să se cultive, să-şi dezvolte abilităţile de comunicare, să-şi învingă anumite inhibiţii, temeri, neîncrederi sau de elevi ce ţintesc să urmeze teatrul ca pe o profesie. Fiindcă în teatru lucrăm foarte mult cu sinele, cu emoţiile, aducem la suprafaţă sensibilităţi, frici, inhibiţii, prejudecăţi, şi învăţăm cum să le asumăm, să le confruntăm şi să le învingem. Învăţăm să facem diferenţa între valorile declarate ale oamenilor şi cele asumate, să facem loc în constelaţia noastră interioară şi valorilor nobile, civice, care fac legătura dintre noi şi ceilalţi şi care aduc bunăstarea comunităţii ca întreg. Drumurile noastre sunt deseori diferite. Unii elevi ajung la facultăţi de teatru, alţii la arhitectură, de pildă. Însă nu uită de unde pleacă şi sunt sigur că niciunul nu uită de unde a plecat şi că o parte din ei se vor întoarce şi vor lupta mai departe pentru dezvoltarea oraşului nostru. Aş putea spune că suntem implicaţi într-un process de descoperire, de înţelegere, de acceptare şi  autodepăşire. Şi cel mai important lucru este faptul că <elevii> vin de bunăvoie să se transforme prin acest proces artistic”, a mai spus Viorel Cioflică.

În cei 16 ani de activitate, prin mâinile sale au trecut peste 100 de tineri.

”Rolul meu în cadrul grupului e unul de mentor, de ghid. Am grijă să întreţin coeziunea prin valorizarea prieteniei, încrederii şi să ţin mereu aprinsă dorinţa de educare şi cultivare a membrilor grupului, pe care îi simt ca pe fraţi sau copii spirituali. Încurajez tinerii să se implice în procesul de schimbare, să fie integri, să dezvolte caractere puternice, să fie recunoscători lumii în care trăiesc – fără caracter, puterea, prestigiul sau banii sunt doar o poleială ieftină”, a precizat coordonatorul grupului.

Pentru el, trupa de teatru este un ambasador cultural al oraşului, o inimă care bate luptându-se pentru a menţine pulsul vieţii culturale din Alba Iulia.

”Este o cale de a descoperi şi de a te autodepăşi. Trupa este mereu tânără atât prin faptul că primim în fiecare an membri noi, cât şi prin faptul că spectacolele pe care le creăm vin să surprindă publicul albaiulian de fiecare dată. De la înfiinţare şi până în prezent, am reprezentat centrul universitar albaiulian şi municipiul nostru la toate festivalurile studenţeşti din ţară. La 16 ani de la înfiinţare, avem un public fidel cu o medie de 200 – 250 spectatori la fiecare spectacol. Înseamnă că suntem iubiţi şi asta ne responsabilizează în a creşte mereu calitatea reprezentaţiilor. Scopul nostru este acela de a juca în primul rând pentru oraşul nostru, o considerăm ca pe un dar ce-l oferim comunităţii din care provenim şi de care ne simţim profound ataşaţi”, a mai declarat Cioflică.

O dovadă în plus este faptul că începând din 2006 trupa a crescut prin formare continuă, membrii ei urmând diverse cursuri de iniţiere, specializare şi aprofundare. Pregătirea în arta teatrală nu se opreşte într-un anumit punct, ea este permanentă, iar diverse roluri sau genuri de teatru necesită studiu, timp de acomodare, disponibilitate şi curaj de a te lupta cu tine însuţi, explică acesta.

”De aceea tinerii din grupul nostru beneficiază în continuare în fiecare an de cursuri intensive de teatru coordonate de actori şi regizori profesionişti din ţară şi străinătate. Pregătirea continuă este o condiţie pentru a excela şi a oferi cele mai bune spectacole. În ultimii ani, reprezentaţiile noastre au fost apreciate pe plan naţional şi internaţional de jurii profesioniste şi au fost răsplătite cu numeroase premii şi distincţii. Grupul Skepsis face parte dintr-o organizaţie internaţională a teatrelor tinere şi de amatori şi evoluţia noastră şi calitatea evenimentelor organizate de noi este monitorizată la nivel European. Grupul Skepsis înseamnă acum 4 generaţii de tineri care lucrează împreună, ceea ce demonstrează încă o dată că teatrul nu are vârstă şi că în fond e o stare de spirit”, a afirmat actorul.

Trupa are un repertoriu bogat şi divers care include spectacole de la teatrul medieval, la cel clasic, modern sau absurd şi chiar creaţii originale. De asemenea, spectacolele lor se regăsesc de multe ori în programele principalelor evenimente din agenda culturală a oraşului.

În fiecare lună, Skepsis are cel puţin un spectacol în Alba Iulia, la care se adaugă participări la festivaluri naţionale şi internaţionale, spectacole susţinute în alte localităţi şi implicări în evenimente umanitare. Trupa de teatru a aşezat ferm Alba Iulia pe harta naţională şi internaţională a evenimentelor culturale de tineret, promovând imaginea oraşului şi potenţialul său creator.

”Ne-am asumat rolul de ambasador cultural al oraşului, de teatru civic, izvorât din interiorul comunităţii, emblematic pentru aceasta şi înţeles ca un loc al întâlnirii şi participării oamenilor la viaţa socială, un loc al stimulării spiritului civic de toleranţă, înţelegere şi comunicare prin artă. Începând din 2014, principalele proiecte culturale pe care le propunem anual oraşului nostru sunt susţinute de Municipalitate implicând ca parteneri diverse instituţii (Casa de Cultură a Studenților, Muzeul Național al Unirii), ONG-uri şi sponsori. Aş aminti Stagiunea cu Skepsis, care presupune spectacole de teatru şi divertisment pregătite şi prezentate lunar pe întreg parcursul anului; APOLLO – festival internaţional de teatru de tineret, care în 2018 a ajuns la a V-a ediţie şi este considerat a fi printre cele mai bune festivaluri de profil din Europa; Zilele Medievale ale Bălgradului – festival de artă medievală, un demers mai nou prin care am reuşit să aşezăm Alba Iulia pe harta oraşelor-cetăţi care găzduiesc evenimente de acest gen”, a adăugat Viorel Cioflică.

Scena a fost şi este o continuă provocare pentru el şi pentru Skepsis. Păşind în ea odată cu începerea fiecărui spectacol, consideră că sunt expuşi şi vulnerabili, constrânşi să se bazeze pe ceea ce ştiu, deoarece spectacolul de teatru are un caracter “viu”, oferindu-ţi o singură şansă de a avea succes. Poţi doar să dai tot ce ai în acel moment şi să ai încredere în tot ceea ce ai muncit la repetiţii.

”Toate spectacolele noastre se desfăşoară atât în sălile de spectacole, cât şi în aer liber, în inima Cetăţii Alba Iulia. În spaţii convenţionale sau neobişnuite. Cu sala goală sau cu puţini spectatori nu am jucat niciodată la Alba Iulia la evenimente organizate de noi. S-a întâmplat însă, din păcate, la evenimente la care am participat în ţară. Fireşte, în prima fază eşti dezamăgit, fiindcă ego-ul îşi doreşte atenţe din partea cât mai multor oameni, dar şi pentru că-ţi pasă foarte mult de ceea ce faci pe scenă, pui suflet şi pasiune, iar actul artistic capătă valoare pentru tine. Lasăm acest gând să treacă şi ne gândim apoi că suntem cu atât mai datori să jucăm cât mai bine pentru acei puţini spectatori care au venit şi că pentru un artist faptul cel mai important este că are şansa să se exprime şi să trăiască bucuria artei sale. Până la urmă, bucuria şi a plăcerea de a juca ar trebui să rămână aceeaşi, indiferent că joci pentru o sală plină, sau mai puţin plină, pentru copii, sau adulţi… Important e să încerci să creezi o legătură, o punte cu publicul pentru ca acest act magic care este teatrul să se întâmple şi pentru a-i simţi misterul”, a mai spus Cioflică, întrebat fiind despre spectacolele sale.

De asemenea, întrebat cât este de important în viața unui tânăr să urce pe scenă sau să asiste la o piesă, el a răspuns: ”În general, ar trebui să nu uităm că arta nu are nevoie numai de artişti buni, ci şi de un public consumator de calitate. Pentru un tânăr care doreşte să crească, să înţeleagă mai bine lumea în care trăieşte şi pe sine în raport cu ea, postura de participant activ la viaţa culturală în diversitatea ei, este esenţială. Fiind atât de viu şi aproape de public, teatrul oferă experienţa vieţii în miniatură, iar pentru tânărul din public este o şansă de a gusta şi înţelege mai bine în mod condensat anumite lucruri legate de viaţă pe durata unei ore cât durează spectacolul. Să nu mai vorbim de experienţa comună, aceea de a fi în public, care amplifică toate emoţiile, trăirile şi impactul unui mesaj. Pe de altă parte, fireşte, arta în general poate fi o cale de valorificare a potenţialului interior, de ascensiune sau afirmare socială. Poate fi un cadru de descoperire şi dezvoltare personală, cazuri în care tineri sunt datori faţă de ei înşişi să păşească pe scenă şi să accepte provocările ei fără a se lăsa descurajaţi de frica de eşec sau de munca pe care trebuie să o depună pentru a <şlefui> talentul”, a explicat Cioflică.

Grupul Skepsis se mândreşte că are un public fidel, însă ceea ce își doresc actorii este să aibă un public cât mai cultivat, respectiv un public care să nu participe doar la anumite spectacole ale unei anumite trupe, ci un public care caută teatrul şi arta în diversiatea lor.

“Ne dorim mereu mai mult de la noi şi de la publicul pe care îl formăm şi faţă de care ne simţim datori. Scopul nostru este de a crea un public cultivat, consumator, un public care să simtă cultura ca pe o nevoie permanentă şi care să fie deschis la a participa şi aprecia spectacole şi evenimente diverse. Iată de ce, de pildă, la festivalul internaţional APOLLO pe care îl organizăm, încercăm să aducem în Alba Iulia trupe care vin cu alte abordări şi care practică un teatru diferit de al nostru. Pe de altă parte întreţinen şi dezvoltăm parteneriate cu alte organizaţii culturale din afara oraşului sau cu tineri artişti din ţară şi străinătate, organizând evenimente prin care învăţăm de la ei sau la care îi invităm şi îi punem în valoare. Disting aici parteneriatul cu Fundaţia Inter-Art Aiud sau cu Cristian Izzo (Italia) un tânăr actor şi dramaturg care este invitat constant în cadrul proiectelor noastre”, a mai spus Cioflică.

Teatrul oferă experiența unui moment de adevăr, timpul şi spaţiul se comprimă, emoţiile şi trăirile se intensifică, consideră coordonatorul grupului Skepsis.

”Poate exista un mod trivial de a face teatru, dar şi unul nobil. Eu voi vorbi doar de perspectiva unui teatru nobil, vindecător aşa cum era el la izvoarele lui. Teatrul autentic oferă experienţa unui moment de adevăr. Viaţa socială e construită în mare parte pe jocuri de iluzii şi aparenţe, pe convenţii necesare pentru a menţine relaţiile superficiale, formale pe care ne construim societatea. Dacă ele ajung să ne domine viaţa, cădem într-o mare capcană – aceea de a deveni noi înşine şi societatea lipsiţi de conţinut. În teatru timpul şi spaţiul se comprimă, emoţiile şi trăirile se intensifică. Un spectacol reuşit creează o legătură profundă între public şi actori. Povestea derulată pe scenă devine prin jocul actorilor un deget invizibil ce atinge conştiinţa spectatorilor demontând mecanismele defensive şi risipind rigiditatea şi distanţa dintre oameni. Teatrul transformă omul, îl transfigurează, sensibilizându-l  –  îl umanizează, îl face mai atent la el însuşi şi la ceilalţi. Teatrul, la origine, a fost o artă a tămăduirii, a investigării sufletului individului şi al comunităţii. Asta urmărim şi noi prin teatrul pe care îl practicăm”, a mai afirmat Cioflică.

Întrebat, de asemenea, dacă în materie de teatru i se dă Cezarului ce este al Cezarului, Viorel Cioflică a răspuns: ”În plan social nu. În lume în general teatrul se luptă din greu pentru a atrage spectatori iar actorii se transformă de multe ori în simpli funcţionari instituţionalizaţi sau se pierd în admitraţia sinelui – am întâlnit mulţi. În Alba Iulia, oraş care suferă de o lipsă a tradiţiei unei vieţi culturale dinamice, teatrul este pentru mulţi un lucru străin şi participarea la spectacole este condiţionată încă de prejudecăţi şi stereotipii. În sens spiritual însă, da, teatru încă primeşte ceea ce merită. Pentru a fi mai clar, aş aduce în discuţie clasica dilemă profesionist vs. amator, la care îi răspund opunându-i un adevăr simplu: condiţia de artist ca fel de a fi, ca vocaţie. Există trupe de teatru şi pline de vitalitate şi unde creativitatea nu este doar un cuvânt fără conţinut. Există artişti devotaţi artei lor, care aleg teatru ca pe o cale spirituală, care nu încetează a fi artişti la terminarea unui program, ci sunt aşa prin felul de a fi, care nu îşi trădează conştiinţa şi nu se compromit pentru bani sau pentru prestigiu, care nu se supun necondiţionat unei ideologii sau doctrine şi îşi asumă această cale călăuzit de un bun-simţ în raport cu ei înşişi şi cu ceilalţi – am întâlnit mai puţini, însă prin ei teatrul şi arta în general, primesc ceea ce merită cu adevărat: sacrificiu de sine, devotament, altruism şi empatie faţă de lumea din care facem parte”.

Viorel Cioflică s-a născut la Alba Iulia, în 1979, iar arta a fost dintotdeauna o preocupare constantă în educaţia sa. A studiat Sociologia mai întâi la Alba Iulia, apoi Masterul în Comunicare şi Relaţii Publice şi Doctoratul la Cluj-Napoca îndreptându-se spre Psihologia Socială.

”Încerc să practic sociologia ca o artă şi arta ca pe o profesie a implicării şi participării civice – fiindcă profesia se cultivă prin pasiune, iar arta prin muncă, rigoare şi studiu. Cele două domenii, deşi aparent diferite, sondează aceleaşi dimensiuni: sinele şi lumea. Ambele au reprezentat căi de autocunoaştere, de relevare a sinelui, de exprimare şi conectare la ceilalţi. Sufletul are nevoie de aripi pentru a depăşi ignoranţa, insensibilitatea şi pentru a stăpâni egoul, iar cunoaşterea şi arta sunt cele mai puternice aripi pe care le poate avea. Prin cunoaştere înţelegem şi dovedim, prin artă simţim şi descoperim acelaşi adevăr esenţial: că nu existăm, nu trăim separat, că suntem parte dintr-un întreg şi avem datoria nobilă de a aduce un plus în transformarea îmbogăţirea şi armonia acestuia”, a explicat Cioflică.

De unde i se trage aptitudinea pentru artă? ”Cred că e cazul unei sensibilităţi moştenite şi cultivate în aceeaşi măsură. Dincolo de înclinaţie, motivaţia de a urma această cale este pasiunea. Pasiunea te provoacă la o călătorie spirituală. Pasiunea, aşa cum o descriau înţelepţii din vechime, e dragoste adevărată însoţită de înţelepciune. Prin ea  învăţăm lecţia sacrificiului, murim şi renaştem. Ca orice dragoste adevărată, nu poţi s-o părăseşti decât plătind preţul regretului, un preţ ce mi se pare mult prea greu. Înţelegi de ce nu pot să o neglijez sau s-o abandonez şi de ce mă simt dator să o educ şi s-o rafinez”, a răspuns actorul.

Bunicii şi străbunicii lui au fost mineri și căutau aur în munte. Prin artă, i se pare că nu face decât să repete acelaşi lucru, dar într-un mod spiritualizat. Caută aurul ascuns în interiorul său şi al celor din jur. Încercă să-l scotă la iveală şi să-l facă să radieze în exterior, punând în valoare cea mai importantă dintre resurse – cea umană.

 

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

2 Răspunsuri la Viorel Cioflică, artist și mentor, care conduce de 16 ani o trupă de teatru emblematică pentru Alba

  1. Manitu 19.11.2018 la 11:35

    Respect, domnule Cioflica!
    Apreciez foarte mult ceea ce faceti impreuna cu colectivul de „actori” cu care lucrati.

  2. Viorel Cioflica 19.11.2018 la 15:28

    Va multumesc pentru apreciere! As sublinia doar ca meritele si cuvintele frumoase de acum se datoreaza parintillor, profesorilor si Maestrilor pe care i-am intalnit si carora le raman recunoscator!