VIDEO. O tânără din Alba va debuta la Opera Națională Română Cluj Napoca, într-o operă de Puccini: “Asta m-a creat Dumnezeu să fac, e modul meu de a trăi frumos. Pun câte puțin din mine în fiecare rol, în fiecare interpretare”

O tânără din Alba, va debuta în 17 mai 2019, la Opera Națională Română Cluj Napoca, cu rolul lui Mimi din opera „La Boheme” de Giacomo Puccini.

Lorena Puican este soprano, are 25 de ani și este din Alba Iulia. În prezent este studentă în anul 2 de Masterat, la Academia Națională de Muzică „GH. Dima” din Cluj Napoca, la cls. Lect. Univ. Dr. Cristian Hodrea.

„Rolul lui Mimi, din opera La Boheme de Puccini, cu care urmează să debutez în 17 mai, la Opera din Cluj, este unul din preferatele mele din mai multe motive. În pimul rând, datorită lui Giacomo Puccini, care este compozitorul meu preferat de operă și care a reușit să creeze o muzică extrem de expresivă, care îți merge direct la suflet, și care reușește să surprindă caracterul și particularitățiile fiecărui personaj. Genialitatea lui Puccini se poate observa și din modul acestuia de a compune scriitura vocală, rolul lui Mimi fiind ca un balsam pentru vocea mea. Un mare plus îl alcătuiește și libretul, care nu este deloc repetitiv, povestea și firul acțiunii fiind unul cât se poate de veridic, cu care publicul se poate identifica foarte ușor”, mărturisește Lorena.

Istoria tinerei cu muzica este destul de veche, de când a început școala, chiar mai veche, cochetând încă din grădiniță cu ea. La Școala de Muzică a studiat pianul cu o profesoară care, mai târziu, i-a devenit prietenă, Elena Beșliu. I-a plăcut pianul, însă nu a studiat niciodată la nivel de instrument principal: „Poate pentru că părinții mei nu au fost din domeniu și nu au știtu ce presupune exact studiul de perofmanță a unui instrument sau poate efectiv așa a fost să fie”, spune Lorena.

În clasa a 7-a, un profesor de canto a auzit-o cântând pe hol și i-a spus că ar trebui să vină la canto, iar înainte să înceapă clasa a 9-a a trebuit să decidă ce liceu să urmeze mai departe și chiar dacă îi plăcea pianul, tânăra a știut că nu o să facă o carieră din asta.

Dragostea pentru muzică a împins-o totuși să rămână la Liceul de Muzică și, amintindu-și de întâmplara din clasa a 7-a, a ales să meargă la canto: “Încă de la prima oră, a fost dragoste la prima vedere, dacă se poate spune așa, e senzația aceea pe care o ai atunci când faci ce trebuie, e împlinire. Am știut din acel moment că asta vreau să fac toată viața, chiar dacă eram puțin inconștientă pe atunci și nu știam ce presupune opera, belcanto-ul sau câte obstacole trebuie să depășești, aceeași părere o am și acum, nu s-a schimbat sau modificat deloc pasiunea mea pentru operă”, povestește tânăra.

În clasa a X-a, după ce a primit o bursă pentru a participa la un masterclass la București, cu marea mezzo-soprană Viorica Cortez și regizorul Vincet Liotta, a discutat cu mama și a decis că e timpul să treacă la un alt capitol. A ales să continue ultimele două clase de liceu, a 11-a și a 12-a la Cluj, la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță”.

La îndrumarea baritonului Florin Estefan, a făcut cerere pentru a studia cu Daniela Păcurar, care a ajutat-o foarte mult în evoluția sa de atunci. La conservator a studiat 4 ani cu soprana Elena Moldovan Andrieș, iar de la masterat a început studiul cu bas-baritounul Cristian Hodrea.

În prezent, Lorena colaborează cu Opera Național Română, fiind parte din studio-ul de operă „Lya Hubic”: “Pentru mine, fiecare concert și fiecare apariție pe scenă este unică și specială, fiecare oportunitate de a mă exprima prin muzică și de a transmite emoție mai departe, este o bucurie. Iubesc în același timp și actoria, cel mai probabil dacă nu aș fi avut harul de la D-zeu și vocea, m-aș fi orientat spre domeniul acesta, dar cu opera consider că pot combina perfect muzica și actoria. Fiind numiți actori lirici, cred că un cântăreț de operă are datoria să-și dezvolte și să lucreze foarte mult și la partea de actorie”, mai spune albaiulianca.

“Dacă stau mai bine să mă gândesc, cred că lucrul cu mine și căutarea aceasta de a-mi îmbunătăți mereu latura actoricească, m-a făcut să mai scap de emoții și recunosc, că deși încă nu am scăpat de tot de ele și probabil o să le am toată viața, mai ales înainte de a intra pe scenă, în momentul în care încep să cânt, totul se transformă, se deschide o lume nouă. Să fiu pe scenă, să cânt și să interpretez roluri îmi oferă o satisfacție greu de egalat și de descries în cuvinte. Meseria mea este vocație, știu că asta m-a creat Dumnezeu să fac, e modul meu de a trăi frumos. Practic, pun câte puțin din mine în fiecare rol, în fiecare interpretare.”

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI