VIDEO Iarnă la mijloc de prier: Zăpada mieilor peste Apuseni, după temperaturi de vară. Ninge ca în povești la Arieșeni

Iarnă la mijloc de prier: Zăpada mieilor peste Apuseni, după temperaturi de vară. Ninge ca în povești la Arieșeni

La mijloc de prier, iarna a pus stăpânire din nou pe zona Apusenilor, iar la Arieșeni ninge ca în povești de azi noapte. Meteorologii spun ca vremea va continua în aceeasi notă încă câteva zile.

La munte, „zăpada mieilor”, cum este numită popular, a început să se aștearnă încă de azi noapte și a acoperit florile de primăvară.

Dacă în urmă cu câteva zile, chiar si la munte se înregistrau peste 20 grade Celsius, de miercuri dimineața, iarna ne arată că mai are energie ca să ne facă surprize.

”Natura ne surprinde din nou! Ninge ca în povești la Arieșeni! Mai ieri ne bucuram de vara timpurie, azi iarnă în toată regula”, spun localnicii.

Zăpada mieilor – semnificație

Zăpada mieilor este o denumire populară care se referă la ninsorile ce vin după data de 9 martie, când se termină Zilele Babelor. Zăpada mieilor sau zăpada berzelor este cunoscută în popor încă din vechime și este considerată benefică.

Din bătrâni, ninsorii venite de după data de 9 martie i se spune zăpada mieilor și este considerată semn bun pentru că ne aduce spor și bogăție. Unii spun că ninsoarea mieilor e pe la sfârşitul lui martie, alţii spun că e pe la începutul lui aprilie. În această perioadă sunt aduşi pe lume mieii, simbolul primăverii. Această zăpadă udă pământul și îl pregătește astfel pentru recolte bogate.

Există însă și posibilitatea ca această zăpadă să dăuneze culturilor. Dacă ea vine prea târziu și este însoțită de viscol și temperaturi negative mai multe zile la rând, atunci agricultorii au motive de îngrijorare.

Zăpada Mieilor – legendă

Legendele spun că atunci când seva primăverii a început să tulbure liniștea firii, Soarele, sătul de atâta iernat, a încercat să fugă spre miazăzi, spre căldură. Ca să poată evada pe poarta cerului, a pus câte o babă pe cei nouă cai ai caleștii sale, știind că acestea sunt ”mai rele decât diavolul”.

Trecură astfel ca vântul de poarta Raiului, unde păzitorul ei – Sân Toader, înghețat de frigul iernii, a băgat de seamă prea târziu ce s-a întâmplat. Speriat, el a fugit în grajdurile cerului, a luat nouă bidivii puternici, a pus nouă moși să-i încalece și a pornit în urmărirea Soarelui. Au căutat ei opt zile, dar i-au pierdut urma, căci babele afurisite mânau caii de se zdruncina cerul, lăsând să cadă pe Pământ ninsoare și viscol. Prăpăd, nu alta, iar moșii, mai blânzi și mai domoli, nu se puteau pune cu ele…

A noua zi însă, moșul Alexe i-a dat de urmă, și împreună cu ceilalți moși, au pornit să-l prindă pentru a-l obliga să meargă pe drumul lui ceresc, lăsat de Dumnezeu. Și-n ziua când au găsit Soarele, Pământul cu vietățile lui s-a trezit la viață. ”Și de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strașnică babă, sunt nouă zile până la Sân Toader și de la Sân Toader – nouă zile până la Alexe – omul lui Dumnezeu și de la Alexe – nouă zile până la Buna-Vestire”. (Marcel Olinescu – ”Mitologia românească”).

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI