Reformă legislativă și culturală pentru protecția și bunăstarea animalelor din România. Ce prevede proiectul ambițios? Va asigura cu adevărat protecția lor?

Reformă legislativă și culturală pentru protecția și bunăstarea animalelor din România. Ce prevede proiectul ambițios? Va asigura cu adevărat protecția lor?

Tot mai multe animale abandonate, cazuri de cruzime care circulă viral pe rețelele sociale și o legislație adesea ignorată de autorități – aceasta este realitatea actuală a României în privința protecției animalelor, care îi determină pe iubitorii de animale, cu putere de decizie, să lanseze un proiect ambițios: o reformă legislativă și culturală, care să pornească de la respectul față de toate ființele vii.

Vara aceasta, asociațiile și instituțiile care au drept scop protejarea animalelor din România, lucrează la un proiect legislativ care ar trebui să aducă normalitate, la fel cum se întâmplă în alte țări.

„Toată lumea observă că vedem din ce în ce mai multă violență față de animale. Tot felul de cazuri de cruzime… vezi din ce în ce mai multe animale abandonate pe marginea șoselei, prin orașe, prin sate. Cred că e absolut necesar să ducem lucrurile la alt nivel”, spune deputatul Andrei Baciu.

De la Ilfov la un model național

Proiectul este construit pe parteneriate cu specialiști din domeniu, cum este Hilde Tudora, coordonatoarea Direcției pentru Protecția Animalelor din cadrul Consiliului Județean Ilfov. Cunoscuta pentru programele inovatoare implementate în județ, Tudora este de părere că „problema animalelor singure reprezintă o problemă de siguranță națională”. Ea explică că actuala legislație este fragmentară, cu articole care nu se corelează, cu responsabilități dispersate între instituții care eșuează să coopereze.

„Avem nevoie de o legislație mai bună. Sunt foarte multe legi, nu sunt corelate între ele, nu există proceduri. Legea spune că animalul trebuie salvat de Poliția Română și adăpostit pe banii Consiliului Județean. Cine, cum, când intervine? Nu se știe. Așa apar cazuri care nu se rezolvă cum trebuie”, explică ea.

Hilde Tudora subliniază importanța unei abordări strategice: recensăminte reale, finanțare pentru sterilizare și dotări pentru Poliția Animalelor, dar și criterii clare pentru angajarea oamenilor din sistem.

„Nu poți să lucrezi în protecția animalelor dacă ți-e frică de animale. Sau dacă le urăști”, mai spune ea.

Citește și: 69 de UAT-uri din Alba, membre într-o asociaţie privind gestionarea şi protecţia animalelor: Înființarea, aprobată de Consiliul Județean

Din teren: ce funcționează și ce trebuie schimbat

Marius Chircă, fondatorul Kola Kariola, oferă perspectiva omului de pe teren. El critică dur modul în care primăriile gestionează problema.

„Degeaba prindem 50 de masculi dacă lăsăm 10 femele în teritoriu. În șase luni, crește mult numărul câinilor fără stăpân”, precizează el.

Chircă propune un sistem funcțional: „Până nu facem un recensământ local, să știm câți câini avem în curți și pe stradă, n-o să rezolvăm problema. Abandonul provine din curțile oamenilor”.

De asemenea, ne spune cât de haotic funcționează lucrurile la stat, când campaniile de sterilizare se transformă în afaceri cu statul.

„Eu, cu 800.000 de euro, doar din donații, am castrat peste 15.000 de femele și am prevenit apariția a peste 150.000 de animale pe stradă. ONG-ul care a primit 16 milioane de euro de la stat n-a reușit să oprească nici 10% din asta”, spune el.

Chircă atrage atenția asupra contractelor suspecte între primării și unele ONG-uri sau SRL-uri, precum și asupra lipsei de control: „Sunt primării care plătesc aceiași 20 de câini de mai multe ori. Se plimbă cu ei de la o primărie la alta. 20.000 de lei aici, 20.000 dincolo. Asta înseamnă 120.000 de lei pe aceiași câini”.

Un proiect, 10 priorități și o schimbare de mentalitate

Andrei Baciu propune un „decalog legislativ”, cu 10 priorități rezultate în urma discuțiilor cu peste 100 de actori din domeniu. Obiectivul: un proiect de lege în toamnă, care să aducă legislația la standarde europene.

„Obiectivul este ca în toamnă să avem un proiect de lege care să aducă legislația la standarde europene. Fie o armonizăm acolo unde există, fie o îmbunătățim”, spune Baciu.

Printre priorități se numără:

• obligativitatea sterilizării inclusiv la nivelul autorităților locale;
• recensăminte clare;
• transparență bugetară și control al contractelor;
• dotarea Poliției Animalelor cu personal calificat, logistică, transport autorizat;
• colaborare reglementată între instituții și ONG-uri;
• campanii de educație continuă și programe naționale de informare.

Legea fără educație nu funcționează

„Vrem să organizăm resursele deja existente: campaniile MAI, contribuțiile TVR, radioul public, eforturile ONG-urilor. Toate ar avea un impact real dacă ar funcționa organizat”, explică Andrei Baciu.

Despre eutanasierea în masă: o temă sensibilă

„Personal, consider că eutanasierea animalelor sănătoase nu mai este ceva acceptabil în 2025. Dar trebuie să fim ancorați în realitate. Nu poți schimba lucrurile de azi pe mâine. Trebuie create mecanisme juridice și alternative viabile”, spune Baciu.

Drumul spre o Românie empatică, ce iubește animalele

Proiectul legislativ este doar o parte a unui efort mai amplu.

„Până la urmă, cea mai importantă e cultura societală. Modul în care societatea privește ființele vii. Asta trebuie schimbat”, spune Andrei Baciu.

Este un pas spre o Românie mai empatică, mai responsabilă, mai atentă la suferința celor care nu pot vorbi, subliniază Hilde Tudora.

Pisicile, „invizibile” în legislația românească

Deși problema câinilor fără stăpân este de ani buni în centrul discuțiilor publice și al intervențiilor statului, în cazul pisicilor – lucrurile sunt complet ignorate. Nu există nicio lege dedicată controlului populației feline, nici reglementări clare pentru microcipare, sterilizare, protecție sau intervenție în cazurile de abuz.

Situația este gravă, mai ales în zonele urbane, dar și în comune, unde populațiile de pisici cresc necontrolat.

Hilde Tudora atrage atenția asupra absenței totale a cadrului legislativ: „Pisicile n-au mușcat pe nimeni, așa că nu s-a făcut lege pentru ele”

Realitatea este că, în România, protecția legală pare să existe doar pentru animalele care pot reprezenta un pericol pentru om, iar măsurile se iau când apare câte un scandal.

„În București, instituții publice ne sună și ne cer ajutorul pentru că în curțile lor sunt zeci de pisici care se înmulțesc necontrolat”, adaugă Tudora.

Marius Chircă confirmă că lipsa legii face intervenția sistemică imposibilă, iar toate eforturile se bazează exclusiv pe voluntariat și donații: „La noi, campaniile de sterilizare a pisicilor sunt permanente, nu ocazionale. Dar nu putem face asta la nesfârșit fără o legislație clară care să ne sprijine”.

Din lipsa unei strategii naționale, ONG-urile sunt cele care intervin de cele mai multe ori – însă capacitatea lor este limitată, iar autoritățile pasează responsabilitatea. Într-o țară unde câinii apar în statistici, iar pisicile nici măcar nu sunt recunoscute legislativ, abandonul continuă nestingherit, iar suferința felinelor devine invizibilă.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI