Sănătatea și natură
Portocalele – cele mai accesibile „medicamente” în sezonul rece
Boli ce pot fi prevenite și vindecate cu ajutorul portocalelor • Administrarea portocalelor • Contraindicații la tratamentul cu portocal.
Portocalul este un arbore nu foarte înalt, care atinge 9-10 metri înălțime, cu frunze mereu verzi, ce crește în zonele cu ierni blânde și temperaturi pozitive. După unii cercetători, el ar proveni, alături de lămâi, din enigmatica Indie, unde ar fi fost domesticit cu peste 5000 de ani în urmă. Alții consideră că țara de origine a portocalului ar fi China, unde a fost mai întâi folosit ca plantă medicinală și aromatică și abia mai târziu ca aliment.
Citește și: Roşiile, proprietăți terapeutice
În Europa occidentală cultura portocalului este de dată relativ recentă, fiind cultivat abia după anul 1600, pe scară mai largă în Spania, în Italia și în sudul Franței. În zilele noastre, portocalul este întâlnit în toate zonele tropicale și subtropicale, fiind unul dintre cei mai răspândiţi pomi fructiferi de pe planetă.
Citește și: Salvia, planta miraculoasă care ”nu lasă bătrâneţea să se apropie
O farmacie într-un fruct
Portocala este alcătuită în proporție de peste 90% din apă, la care se adaugă zaharurile ușor asimilabile și o serie de acizi organici (care-i dau gustul acrișor), precum și o listă impresionantă de vitamine și de oligoelemente. Dintre vitamine, le menționăm pe cele din complexul B, vitamina A și vitamina C, care nu se găsesc în porporții foarte mari în portocale, în comparație cu anumite legume sau cereale, dar în schimb au o proprietate extrem de importantă: sunt foarte ușor asimilabile de organismul uman.
Stratul de coajă albă al portocalelor este amar și conține așa-numitele flavonoide, substanțe cu efecte terapeutice remarcabile asupra organismului, care, între altele, stimulează activitatea vezicii biliare și a pancreasului, combat febra, amplifică imunitatea, distrug unele bacterii. Stratul de coajă portocalie al fructului conține un ulei volatil care este responsabil de mireasma atât de plăcută a portocalelor și care are și el proprietăți medicinale deosebite, pe care le vom detalia.
Fără a exagera, avem de-a face cu o întreagă farmacie într-un fruct, farmacie pe care trebuie să învățăm să o folosim.
Administrarea portocalelor
Fructul ca atare.
Se consumă după decojire, însă nu trebuie îndepărtată prea mult din pielița albă care învelește fructul. Deși nu este foarte agreabilă la vedere și la gust, este foarte sănătoasă pentru organism. Doza zilnică de portocale pentru a obține efecte terapeutice este de minimum un kilogram, iar o cură de portocale este bine să dureze 3 săptămâni, cu 7-10 zile de pauză, după care se poate relua.
Sucul proaspăt.
Pentru a avea efecte terapeutice maxime, sucul de portocale trebuie consumat proaspăt, stors cu cel mult două ore înainte de a fi băut, dacă se păstrează la temperatura camerei, și cu 18 ore înainte de a fi băut, dacă se păstrează la frigider. Eficiența maximă se obține dacă este administrat pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă.
Decoctul de portocală
Pentru obținerea sa, pot fi folosite doar fructele din agricultura biologică, care nu au tratată coaja cu substanțe conservante, dăunătoare pentru sănătate. Patru portocale, cu tot cu coajă, se spală foarte bine și apoi se taie mărunt, punându-se la macerat în jumătate de litru de apă, de seara până dimineața, când se filtrează. Maceratul obținut se pune deoparte, iar portocalele se pun la fiert în alți 500 ml de apă, lăsându-se să mijotească la foc mic, vreme de 3-5 minute, după care se lasă la răcit, la temperatura camerei, și se strecoară. Din preparatul amărui-acrișor care rezultă din combinarea celor două extracte se beau 2-3 pahare pe parcursul unei zile, în cure de 2-6 săptămâni.
Uleiul de coajă de portocală.
Se obține doar pe cale industrială, prin distilare sau prin presare. Se găsește în farmaciile și magazinele naturiste. Înainte de a-l administra intern, întrebați farmacistul dacă este pentru uz medicinal, întrucât există multe produse sintetice sau semisintetice cu miros identic cu cel al portocalei, care sunt folosite pentru aromatizări și sunt extrem de toxice. Se iau câte 4-6 picături de ulei de portocale de trei ori pe zi, cu miere, în cure de 3-6 săptămâni, cu 2 săptămâni de pauză.
Boli ce pot fi prevenite și vindecate cu ajutorul portocalelor
Litiaza renală (pietrele la rinichi) – un pahar de suc de portocale pe zi previne formarea sau refacerea pietrelor la rinichi (oxalații și urații), care sunt dizolvate de acidul citric și de alte substanțe conținute în portocală (este mai eficientă, în acest sens, decât suratele ei, lămâile, mandarinele sau grepfruitul). Persoanele care au eliminat pe cale naturală sau chirurgicală calculi renali este bine să consume zilnic jumătate de litru – un litru de portocale, în cure de 7 zile, cu alte 7 zile de pauză.
Constipația – un remediu simplu este consumarea a 2-3 portocale înainte de fiecare masă, pentru accelerarea tranzitului intestinal și pentru stimularea activității enzimatice la nivelul intestinului. Suplimentar, se poate bea între mese câte un pahar de decoct de portocale, care îmbunătățește și peristaltismul tubului digestiv, fiind indicat în constipația atonă.
Avitaminoza – Chiar dacă vitamina A, vitamina C și vitaminele din complexul B sunt într-o concentrație nu foarte mare în portocale, criteriul principal în utilizarea terapeutică a acestor fructe este faptul că aceste substanțe nutritive sunt absorbite cu o mult mai mare eficiență din portocale decât din legume. Mai ales pe timpul iernii, consumarea a 3-4 portocale pe zi este extrem de sănătoasă pentru organism, compensând deficitul de vitamine și combătând eficient și alte probleme conexe, cum ar fi anemia, astenia, lipsa de tonus fizic și psihic etc.
Citește și: Terapia cu flori de fân, ieftină şi uşor de aplicat – plante, tratamente și indicații
Indigestia – un „truc“ foarte la îndemână și care nu o dată și-a dovedit eficiența este consumarea, după masă, în locul desertului, a 1-2 portocale acrișoare, care vor fi un excelent catalizator al digestiei. Mecanismul prin care se stimulează digestia, prin ingerarea imediat după masă a acestor fructe, nu este deocamdată clarificat, multe teorii (mai ales ale unor curente naturiste) spunând că fructele după masă mai degrabă încurcă digestia. Portocalele nu respectă deloc regulile acestea, și chiar au efect puternic de stimulare a secrețiilor gastro-intestinale, salvându-i pe cei cu probleme de digestie. lIschemia cardiacă, ateroscleroza – simplul consum al unui pahar de suc de portocale pe zi reduce riscul infarctului cu circa 25%, în vreme ce sucul altor fructe și legume îl reduc doar în proporții variind între 2 și 19%. S-a demonstrat că sucul de portocale are efecte de creștere a așa-numitului colesterol „bun“ – HDL, simultan cu scăderea celui „rău“ – LDL. Pectinele din citrice sunt fibre alimentare foarte valoroase pentru activitatea cardiacă, care, pe lângă faptul că reglează colesterolul și normalizează nivelul glucozei din sânge, ajută la îmbunătățirea irigării cu sânge a mușchiului cardiac. Citricele sunt bogate și în acid folic natural, ceea ce reduce riscul apariției aritmiei cardiace, a aterosclerozei și a ischemiei cardiace.
Prevenirea cancerului – cei care folosesc dieta mediteraneană au o incidență mult mai scăzută a cancerului de sân, de plămâni, de pancreas, de colon, de rect. Or, citricele reprezintă un ingredient important al dietei mediteraneene. Pornind de la aceste observații, cercetătorii au descoperit numeroase substanțe anticancerigene în portocale și în citrice care au confirmat observațiile ce țin de dieta mediteraneană. S-a constatat că există o proporție inversă între consumul de vitamina C, existentă în cantități însemnate în lămâi și în portocale, și apariția cancerului de stomac, de esofag și al cavității bucale. Tot vitamina C are efecte de protecție contra efectelor nocive ale unor chimicale cancerigene, cum sunt nitrozaminele. Agenții anticanceroși din portocale se pare că acționează cel mai eficient atunci când se consumă fructul proaspăt, și nu extractele, mai mult sau mai puțin „naturale“ din citrice. Concluzia este simplă: consumați măcar 1-2 portocale pe zi, pentru a ține la distanță boala secolului.
Citește și: Merişoarele (afinele roşii) denumite şi „insulina verde” – proprietăți
Tromboflebita – se consumă zilnic câte trei sferturi de litru de suc proaspăt de portocale, amestecat cu maceratul obținut prin punerea cojilor de la patru portocale într-o cană (250 ml) apă călduță vreme de 4-6 ore. Acest preparat are puternice efecte antiinflamatoare venoase și previne formarea trombilor, ajutând la dizolvarea celor existenți. O cură durează zece zile și va fi urmată de minimum 7 zile de pauză, după care se poate relua.
Durerile de cap – se consumă un litru de decoct de portocale pe parcursul zilei. Acest preparat amar-acrișor stimulează vărsarea bilei în duoden, fiind eficientă în combaterea migrenelor biliare. De asemenea, îmbunătățește irigarea cu sânge a creierului și acționează direct la nivelul sistemului nervos central, reducând senzația de durere.
Precauții la tratamentul cu portocale
Pentru preparatele în care se recomandă folosirea cojii de portocale este bine să vă asigurați că acestea nu au fost tratate chimic în scopul conservării sau pentru colorarea lor. De regulă, substanțele chimice de pe coaja portocalelor sunt lipicioase și lasă pe un șervețel urme roșietic-portocalii, iar în cazul substanțelor de conservare e posibil ca acestea să fie gălbui-cenușii sau chiar incolore. Directivele UE cer ca pe ambalajul fructelor să se scrie explicit dacă au fost sau nu tratate chimic și dacă da, cu ce substanțe, însă deocamdată aceste directive nu sunt puse în practică de către majoritatea comercianților din România. Dacă aveți dubii asupra „curățeniei“ acestei coji, atunci este mai bine să nu o folosiți.
Citește și: Tratamente cu sfeclă roșie • Preparate din sfeclă rosie • Rețete cu sfeclă roșie
Contraindicații la tratamentul cu portocale
În cazul reumaticilor, portocalele nu se vor consuma în cantități mari, deoarece natura acidă a sucului acestora poate să accentueze simptomele artritei.
Uleiul volatil de coajă de portocală – are o foarte intensă acțiune asupra glandelor endocrine, asupra sistemului nervos și al celui imunitar. Limonenul, principalul constituent al acestui ulei volatil, blochează chiar dezvoltarea tumorilor canceroase, fiind o speranță în tratamentul bolii canceroase, în stadii avansate. Iată câteva utilizări terapeutice verificate ale acestui ulei volatil:
Insomnie – se ingerează 3-6 picături de ulei de portocal, amestecate într-o lingură de miere de tei, cu 30 de minute înainte de culcare. Nu are neapărat un efect somnifer puternic (uleiul de flori de portocal este mai eficient), dar ne ajută să avem un somn odihnitor, cu vise plăcute, dându-ne o stare de limpezire la trezire.
Stres, hipertensiune – se iau câte cinci picături de ulei de portocal, de 3 ori pe zi, cu un sfert de oră înainte de masă. Tratamentul durează vreme de 45 de zile și are efecte reglatoare asupra activității sistemului nervos și cardiovascular.
Răceală și gripă – se beau zilnic 3-4 pahare de suc proaspăt de portocale în care se pun câte 1-2 picături de ulei volatil de portocal. Simpla inspirare a aromei de portocale mărește imunitatea, diminuează durerea de cap și senzația de vertij. S-a demonstrat, de asemenea, că uleiul de portocal amplifică imunitatea și scurtează timpul de vindecare al virozelor.
Depresie – se iau, de 4 ori pe zi, câte 3 picături de ulei de portocal, într-o linguriță de miere. Este un preparat care stimulează blând sistemul nervos central, inducând o stare de vioiciune, de tonus emoțional și mental.
Sănătatea și natură
Urzica, plantă medicinală – proprietăţi şi tratamente. Preparate pe bază de urzică: zeama (infuzia) şi sucul de urzică
Urzica plantă medicinală • Tratamente bazate pe urzică • Recoltarea şi timpul înfloririi • Preparate: zeama (infuzia) de urzică, tincura de iarbă şi de rădăcină de urzică, pulberea de urzică
Modestă şi nesuferită din cauza ţepilor ei, Dumnezeu i-a dăruit urzicii puteri miraculoase de vindecare. Această cenuşăreasă a plantelor are mari probleme de „imagine”: buruiană de frunte, tăiată cu coasa, când ocupă teritorii prea mari în fâneţe şi în grădini, e foarte greu să o reconsideri drept plantă medicinală cu însuşiri de excepţie. Dar ăsta e adevărul! Nenumărate studii şi cercetări făcute în ultimii ani au arătat că în frunzele, în seminţele şi în rădăcinile urzicii există adevărate farmacii, unde sunt produse medicamente care vindecă fără greş sute de boli. Cunoscută încă din Antichitate pentru virtuţile sale alimentare şi medicale, urzica este recomandată frecvent în curele alimentare şi terapeutice de primăvară. Considerată ca o plantă sacră, urzica vie se consumă pe toată durata Postului Mare, în mod obligatoriu în ziua Dochiei, în săptămâna Patimilor şi în Sâmbăta Paştelui.
Citeşte şi: Muşeţelul plantă medicinală • Muşeţelul întrebuinţări şi proprietăţi • Preparate din muşeţel • Proprietăţi terapeutice
Cartea de vizită
Urzica (Urtica dioica) este o plantă erbacee care creşte în zone cultivate sau necultivate în grădini, izlazuri, pe lângă şanţuri, pe lângă drum, în marginea apelor, în păduri sau pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Frunzele emană substanţe (acid formic) care în contact cu pielea produc urticarie (inflamaţie specifică, însoţită de usturime şi prurit intens), de unde şi denumirea latinească a plantei, cuvântul „urere” însemnând “a arde”. Are în pământ un rizom târâtor, tulpină aeriană, înaltă până la 1.50 m, cu frunze opuse, oval lanceolate, dinţate pe margini şi cu peri urticanţi rigizi.
Florile dioice, de culoare verzuie, sunt dispuse pe indivizi diferiţi, cele feminine alcătuite dintr-un ovar superior, înconjurat de 4 petale, iar cele masculine dintr-un perigon patru-foliat şi 4 stamine, fiind reunite în panicule, la subţioara frunzelor superioare. Proprietăţile terapeutice şi alimentare ale urzicilor sunt datorate bogăţiei în unele substanţe bioactive între care predomină complexul de săruri minerale, îndeosebi fier, magneziu, calciu, potasiu şi siliciu. În plus, există o mare cantitate de vitamina C (de 200 de ori mai mult decât în mere), precum şi alte vitamine importante cum ar fi K (cu acţiune antihemoragică), PP, complexul B şi provitamina A (beta-caroten).
Citeşte şi: Ghimbirul proprietăţi • Ghimbirul afrodisiac • Reţete cu ghimbir • Ceaiul de ghimbir
Cum recoltăm urzica
De la urzică se folosesc două părţi care au proprietăţi medicinale destul de diferite: iarba (adică tulpina cu tot cu frunze) şi rădăcina (mai exact, rizomii, adică tulpini subterane în care urzica îşi depozitează peste iarnă substanţele de rezervă).
Iarba – se recoltează tulpinile, cu tot cu frunze şi, eventual, cu inflorescenţe, prin tăiere, în faza de maturitate a plantei, adică în intervalul cuprins între lunile iulie şi
noiembrie. Ar fi bine să se recolteze partea aeriană de la urzică toamna, târziu, când odată cu frunzele şi tulpina, se pot culege şi seminţele de urzică, care au calităţi medicinale deosebite. Se taie vârfurile înflorite ale urzicii (care trebuie să aibă o lungime de 20-30 cm, nu mai mult), care apoi se pun la uscat în strat de grosime medie (maximum 4 centimetri), în locuri aerisite, umbrite şi lipsite de umiditate. Atunci când s-au uscat, tulpinile de urzică devin foarte casante şi se rup cu un pocnet sec. Se depozitează în pungi de hârtie, în locuri întunecate şi uscate.
Rădăcinile (rizomii) – se recoltează după primele brume, în luna noiembrie, când se dezgroapă cu o cazma, se spală într-un curs rapid de apă şi se lasă să se usuce într-o încăpere călduroasă şi, dacă se poate, expuse la lumina soarelui (chiar dacă această lumină este filtrată de sticlă). Când s-au uscat, rădăcinile de urzică devin, şi ele, foarte casante şi se rup cu un pocnet sec. Se depozitează în săculeţi de pânză, în locuri răcoroase şi uscate.
Citeşte şi: Leurda planta medicinală • Leurda, proprietăţi şi beneficii • Leurda – remedii • Tinctura de leurdă • Reţete şi afecţiuni care pot fi tratate cu leurda
Preparate pe bază de urzică
Tinctura de iarbă de urzică. Se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze, peste care se adaugă două pahare (în total 400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de 12 zile, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu de 4-6 ori pe zi, câte o linguriţă, diluată în puţină apă.
Tinctura de rădăcină de urzică. Într-o sticlă cu dop se pun 15 linguri de pulbere de rădăcină, peste care se adăugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 60 de grade (deoarece extragerea principiilor active din rădăcină necesită o concentraţie alcoolică mai mare). Se închide sticla ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă, diluată în puţină apă.
Pulberea. Atât rădăcinile, cât şi partea aeriană a urzicii se macină cât mai fin cu râşniţa electrică de cafea. Depozitarea pulberii de urzică se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 4 săptămâni (deoarece unele principii active ale urzicii se oxidează în timp). Pulberea din partea aeriană se administrează de 3-6 ori pe zi, câte o linguriţă întreagă, pe stomacul gol. Pulberea de rădăcină se administrează de 4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă, pe stomacul gol.
Citeşte şi: Ceapa proprietăţi • Boli ce pot fi prevenite cu ceapă • Tratamente interne cu ceapă • Tratamente externe cu ceapă • Remedii din ceapă
Infuzia combinată. Reţeta este aproape aceeaşi, atât pentru frunze, cât şi pentru rădăcină. Se pun 3-4 linguri de pulbere de iarbă de urzică sau 2 linguri pulbere de rădăcină la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă o jumătate de litru de apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se strecoară. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de urzică, care se foloseşte intern (2-4 căni pe zi).
Sucul de urzică. Se obţine din frunzele proaspăt culese, cât timp planta este verde (adică de primăvara şi până toamna târziu). Acest suc se obţine cu ajutorul mixerului (blenderului) electric: în vasul mixerului se pun 100 de grame de plantă foarte bine spălată în prealabil şi 150 ml de apă de izvor, după care se omogenizează totul prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 120 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare, a celor intestinale şi a anemiei.
Într-un număr viitor ne vom referi la bolile pe care această plantă miraculoasă le tratează.
Sănătatea și natură
Ce este un dezumidificator și cu ce ne ajută în locuință (P)
Un dezumidificator este un dispozitiv care scade umiditatea din aer. Acestea sunt utilizate în spații în care umiditatea este prea mare, cum ar fi camere de depozitare, subsoluri, dormitoare sau baie. Dezumidificatoarele funcționează prin absorbția umidității din aer și colectarea acesteia sub formă de condens. Utilizarea unui dezumidificator poate ajuta la prevenirea mucegaiului, dar și a altor probleme cauzate de umiditate. Există dezumidificatoare pentru uz casnic și profesional, diferențiate prin capacitatea de a gestiona volumul de aer și nivelul de control al umidității.
Dezumidificatoarele sunt deci aparate esențiale în casele și locațiile unde există umiditate ridicată, cauza principală a mucegaiului și igrasiei. În acest articol, vom discuta despre dezumidificatoarele de uz casnic și despre diferitele caracteristici și beneficii ale acestora.
Ce este un dezumidificator de uz casnic?
Un dezumidificator casnic este un aparat care elimină excesul de umiditate din aer în spațiile interioare, cum ar fi casele și birourile. Face acest lucru prin aspirarea aerului din cameră, trecându-l peste un element răcit cu agent frigorific și apoi eliminând aerul uscat înapoi în cameră. Umiditatea din aer se condensează și apoi se scurge într-o găleată de colectare sau este canalizată într-un canal de scurgere. Ne referim aici la dezumidificatoarele electrice, nu la cele neelectrice, absorbante cu o capacitate extrem de mică.
Tipuri de dezumidificatoare de uz casnic
Există trei tipuri principale de dezumidificatoare electrice de uz casnic: dezumidificatoare cu agent frigorific, dezumidificatoare cu desicant și dezumidificatoare Peltier. Dezumidificatoarele cu agent frigorific sunt cele mai răspîndite și folosesc o bobină răcită cu agent frigorific pentru a condensa umiditatea din aer. Dezumidificatoarele cu absorbție folosesc un mecanism diferit, bazat pe un material care poate absorbi umezeala. Materialul este de obicei un gel de silice sau o substanță similară și funcționează prin colectarea umidității din aer. Dezumidificatoarele Peltier se bazeaza pe răcirea unui element cu ajutorul curentului electric. Acestea au in general, o capacitate redusă de dezumidificare și pot fi folosite eficient doar în spații foarte mici. .
Beneficiile dezumidificatoarelor de uz casnic
- Îmbunătățește calitatea aerului din interior: nivelurile ridicate de umiditate pot duce la apariția mucegaiului și a problemelor conexe care pot fi dăunătoare sănătății dumneavoastră. Îndepărtând excesul de umiditate din aer, dezumidificatoarele îmbunătățesc calitatea aerului din interior și ajută la prevenirea mucegaiuluiși a altor probleme conexe.
- Reduce reacțiile alergice: nivelurile ridicate de umiditate pot provoca, de asemenea, o creștere a alergenilor, cum ar fi acarienii de praf, care pot declanșa reacții alergice la unele persoane.
Previne deteriorarea mobilierului: nivelurile ridicate de umiditate pot provoca deteriorarea mobilierului, inclusiv podelelor din lemn, tapetului și tapițeriei. Dezumidificatoarele ajută la menținerea uscată a spațiilor interioare, ceea ce poate preveni deteriorarea mobilierului.
Crește eficiența energetică: Dezumidificatoarele vă pot ajuta să reduceți factura de energie prin reducerea nevoii de aer condiționat. Când aerul este uscat, este mai ușor pentru aparatul de aer condiționat să răcească aerul, ceea ce înseamnă că nu trebuie să lucreze la fel de greu.
Îmbunătățește confortul: nivelurile ridicate de umiditate pot face ca spațiile interioare să se simtă moale și inconfortabile. Dezumidificatoarele ajută la reducerea nivelului de umiditate, ceea ce poate face ca spațiile interioare să se simtă mai confortabile.
Caracteristici ale dezumidificatoarelor de uz casnic
- Capacitate: Dezumidificatoarele de uz casnic vin în diferite dimensiuni, cu capacități diferite de a elimina umezeala din aer. Atunci când alegeți un dezumidificator, luați în considerare dimensiunea încăperii în care va fi folosit și nivelul de umiditate al camerei. Un dezumidificator mic poate să nu fie adecvat pentru o cameră mare cu niveluri ridicate de umiditate.
- Controlul umidității: Multe dezumidificatoare vin cu un umidistat încorporat, care vă permite să setați un anumit nivel de umiditate pentru cameră. Odată ce nivelul de umiditate dorit este atins, dezumidificatorul se va opri, iar când nivelul de umiditate crește, dezumidificatorul se va reporni.
- Dezghețare automată: Dezumidificatoarele care funcționează la temperaturi scăzute pot fi acoperite cu îngheț, ceea ce le poate reduce eficiența. Unele dezumidificatoare sunt dotate cu o funcție de dezghețare automată care dezgheță automat unitatea, permițându-i să continue să funcționeze eficient.
- Oprire automată: Un dezumidificator casnic vine cu o funcție de oprire automată care oprește automat unitatea atunci când bazinul de colectare a apei este plină. Aceasta este o caracteristică convenabilă care împiedică revărsarea apei și deteriorarea unității.
- Nivel de zgomot: Unele dezumidificatoare pot fi zgomotoase, în special cele cu ventilatoare de mare putere. Dacă zgomotul este o problemă, căutați un dezumidificator cu un rating scăzut în decibeli.
- Portabilitate: Dacă trebuie să mutați dezumidificatorul din cameră în cameră, căutați o unitate cu roți și un mâner încorporat pentru o mobilitate ușoară.
- Preț: dezumidificatoarele de uz casnic variază în funcție de capacitate și funcțiu. Luați în considerare bugetul și caracteristicile de care aveți nevoie atunci când alegeți un dezumidificator.
Numeroase modele de purificatore de aer de tip casnic pot fi gasite în magazinul AlecoAir, la cele mai bune prețuri. Calitatea acestora este incontestabilă, fapt pentru care, sunt o alegere perfectă pentru orice tip de locuință. O scurta vizita pe site-ul lor vă va ajuta să faceți o alegere potrivită.
Sănătatea și natură
Varza murată – proprietăţi, leac popular excelent pentru minte, inimă şi… trup
Varza murată este un aliment minune. Cu toate că ne amintim de ea doar ocazional, varza murată se bucură de anumite proprietăţi medicale şi nutriţionale ce merită menţionate.
Varza murată este extrem de bogată în vitamina C (mai bogată chiar decât alimentul în stare proaspătă, crudă), vitamină ce oferă protecţie antioxidantă, dar nu numai, ajutând astfel la fortifierea sistemului imunitar al organismului. Varza murată este cunoscută şi ca un puternic mineralizant şi remediu împotriva anemiei.
În compoziţia sa sunt prezente minerale şi vitamine esenţiale pentru funcţionarea optimă a organismului: vitamine din complexul B şi minerale precum magneziu, acid folic, potasiu, fier, iod. Numai 100 g de varză murată asigură un sfert din doza zilnică de vitamina C recomandată, iar un pahar-două pe zi de zeamă de varză pot face minuni pentru persoanele anemice sau a celor suferind de hemoroizi.
De asemenea, varza acră poate fi consumată cu încredere în curele de slăbire întrucât conţine puţine calorii (20 calorii la 100 grame) şi contribuie la reglarea digestiei, înlesnind totodată arderea grăsimilor.
În timpul procesului de fermentaţie se formează acidul lactic ce acţionează pozitiv asupra tractului digestiv curăţându-l de bacteriile dăunătoare şi ajutând astfel la detoxifierea organismului. Pe lângă rolul său de eliminator al toxinelor din organism, varza murată mai este cunoscută şi pentru efectul său de stabilizare a tensiunii arteriale.
Recent, nutriţioniştii secolului XXI apreciază varza murată drept un puternic aliment afrodiziac pentru bărbaţi, ducând la creşterea potenţei masculine. Conform unui alt studiu recent, femeile care consumă varză murată de 5 ori pe săptămână prezintă un risc cu 70 la sută mai scăzut de a dezvolta cancer la sân. Virozele pot fi şi ele evitate prin consumul de varză acră, iar pentru prevenirea gripei aviare varza murată este recomandată cu căldură de către specialişti. Graţie conţinutului său de vitamina B12, varza murată încetineşte procesul de îmbătrânire, protejând sistemul nervos şi împiedicând pierderile de memorie.
Previne infecţiile respiratorii
Medicii nutriţionişti susţin că legumele şi fructele murate pot deveni alimente probiotice, atât timp cât sunt conservate corespunzător. Experţii menţionează că murăturile sunt indicate mai ales în perioada rece a anului deoarece au efecte revitalizante, remineralizante, de întărire a sistemului imunitar, de optimizare a digestiei şi de stimulare a detoxifierii organismului.
„Varza murată, de exemplu, îşi păstrează compuşii anticancerigeni, hepatoprotectori şi antioxidanţi. În plus, datorită conţinutului ridicat de vitamina C naturală – până la 60 de miligrame la suta de grame, varza are un efect antioxidant, potenţat şi de vitaminele A şi E, de mineralele: zinc, magneziu, potasiu şi calciu, întărind sistemul imunitar şi rezistenţa la viroze, inclusiv la diferitele forme de gripă”, precizează prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.
Potrivit expertului, alimentul este indicat persoanelor cu disbioză, afecţiune determinată de tratamentele cu antibiotice de sinteză, pentru că restabileşte microflora intestinală şi combate efectul imuno-supresor al acestor medicamente.
„Varza murată, deşi este săracă din punct de vedere caloric, respectiv 20 de kilocalorii la suta de grame, are un conţinut ridicat de fibre care determină instalarea rapidă a stării de saţietate”, completează specialistul în nutriţie.
Mai mult, studiile de specialitate arată că acest produs alimentar este recomandat femeilor aflate la menopauză, deoarece stimulează secreţia hormonilor estrogeni şi creşte sensibilitatea acestora, atenuând simptome precum bufeuri şi nervozitate. De asemenea, antioxidanţii din murături previn apariţia nitrozaminelor cancerigene, rezultate în urma digestiei cărnurilor sau a preparatelor din carne precum şi oxidarea grăsimilor alimentare ingerate.
-
Opinii - Comentariiacum 4 ore
Mesaje de Florii 2023. Idei de SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise prietenilor, rudelor şi colegilor care îşi sărbătoresc onomastica
-
Opinii - Comentariiacum 4 ore
Mesaje de Florii 2023. FELICITĂRI și URĂRI în Duminica Floriilor pentru apropiați, rude și cunoștințe
-
Opinii - Comentariiacum 22 de ore
27 martie 1918, UNIREA Basarabiei cu România
-
Actualitateacum 5 ore
Atenție la falșii angajați ai băncilor: Poliția avertizează asupra unei fraude în mediul online
-
Actualitateacum 16 ore
Cum îţi dai seama dacă produsele cumpărate conţin insecte. Ce trebuie să scrie pe etichetă
-
Ştirea zileiacum 9 ore
DEFINITIVAT 2023: Modele de SUBIECTE și BAREME pe discipline, publicate de Ministerul Educației