PopulismUL lacrimogen

Te întreb, stimate cititor, dacă nu te-ai săturat să fii invadat pe toate canalele media cu ştiri care mai de care mai alarmante despre starea deplorabilă în care a ajuns România, despre criză, şomaj, scăderea consumului, neputinţa guvernanţilor, lichelismul politicienilor, corupţia din administraţie şi justiţie… DEMAGOGIA INCREDIBILĂ. Şi nimic nu se schimbă. Pentru că STATUL comunică, dar nu explică nimic. Modificarea valorii şi a termenului de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, anunţată de guvern, a creat o adevărată isterie a luărilor de poziţie. Nimeni nu dă înapoi cu plăcere ceea ce a primit deja. Pe drept, sau nedrept. Discret şi fără comentarii, ziarul „Unirea” a publicat câteva din cifrele semnificative ale concediului de natalitate în alte ţări: 14 luni în Germania, 4 luni în Franţa, 6 luni în Ungaria, 3 luni în SUA. România, ruptă în fund de sărăcie, acordă 2 ani şi 85% din salariu. Peste 10 milioane de români beneficiază de diferite forme de ajutoare sociale, posibile doar în economii puternice, nu devastate de recesiune.
Jurnaliştii au intrat în sfârşit în posesia celor peste 500 de pagini cât reprezintă proiectul de buget pe anul 2011. Un proiect redactat ca în epoca de piatră, cum bine a observat Sorin Pâslaru, redactorul şef al prestigiosului cotidian „Ziarul financiar”: „E ca la stat. Nu înţelegi nimic. Ca la Poştă, unde nu ştii la care ghişeu se prezintă recomandatele. Ca la spital, unde intri, dar nu există o recepţie, pe uşi nu scrie nimic, personalul medical nu are ecusoane. Sau ca la minister, unde suni, dar nu ştii cu cine vorbeşti pentru că niciun funcţionar din România nu are obligaţia de a răspunde la telefon întâi prezentându-se. Eşti rătăcit”. Finanţele vin cu aceleaşi capitole obosite, de acum 20 ani, subcapitole/paragrafe, articole, alineate restrânse şi apoi extinse pe Salarii de bază/ Salarii de merit/indemnizaţii de conducere/Spor de vechime/Alte sporuri/Fond de premii/Norme de hrană etc. Un haos organizat să ascundă cât se adună şi cât se cheltuie, cum sunt administrate cheltuielile sau care este eficienţa investiţiilor. Se prevăd scăderi ale cheltuielilor dar nu se explică de unde vor fi ele obţinute. Fiecare minister are propriul soft informaţional fără să existe unul la nivel naţional din care cetăţeanul să afle ce face guvernul cu banii încasaţi la buget. Ca în orice ţară occidentală. România are nevoie disperată de o reformă administrativă profundă, dar puţini înţeleg asta.
Politicienii judeţului Alba, îndeosebi parlamentarii s-au grăbit să iasă la rampă, speculând aprig oportunitatea câştigării câtorva voturi în plus. Mamele şi copiii, natalitatea ţării, ce subiect straşnic pentru populismul lacrimogen al oamenilor noştri politici. Evident cei din Opoziţie s-au arătat scandalizaţi de intenţia guvernului de a reduce la un an concediul post-natal. Nu a lipsit mult ca PSD să acuze guvernul de… genocid natal. Patetismul liberalilor atinge cote paroxistice iar conservatorii devin chiar ridicoli. Partidul Conservator cheamă la o cruciadă juridică îndreptată împotriva Puterii, solicitând mămicile să iniţieze „o acţiune comună…în vederea păstrării drepturilor câştigate prin muncă de mamele din România”. Nu au precizat ce fel de muncă, presupunând, fireşte, că toată lumea ştie ce se petrece în dormitor. Un parlamentar al Puterii a decis să susţină actuala perioadă de concediu maternal sugerând totuşi ca sectorul privat să fie încurajat pentru construcţia de creşe şi grădiniţe. Idee interesantă dar inadecvată într-un moment de criză economică, când firmele private abia supravieţuiesc. Mai nou toată lumea, urmând exemplul celor din justiţie, dă în judecată Guvernul cerându-şi înapoi drepturile ciuntite. O fac profesorii, o fac poliţiştii, o fac sindicatele, o fac cetăţenii simpli. Instanţele de judecată, şi aşa sufocate de mulţimea dosarelor, ajung să dea soluţii pe bandă rulantă în conflicte de muncă artificiale, unele chiar aiuritoare în ţara unde totul este posibil. Nimeni nu vrea să înţeleagă că România NU MAI ARE BANI. Am avut de ales între o suferinţă pe temen scurt sau un colaps prelungit, cu consecinţe pe termen nedefinit.
Mihai BABIŢCHI

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---