Rămâi conectat

Ştirea zilei

Pentru o Românie europeană ne trebuie o mentalitate europeană

Publicat

în

Continuă să facă valuri adoptarea tacită de către Senat a legii privind reorganizarea administrativă a teritoriului României, lege propusă de UDMR. Întrucât opinia publică cunoaşte prea puţin argumentele unei asemenea iniţiative legislative de maxim interes pentru dezvoltarea ulterioară a ţării, venită nu numai din partea UDMR, ne-am adresat dlui senator Alexandru Pereş, vicepreşedinte al Senatului României.
– Dle senator, suntem de acord că statele trebuie să-şi modernizeze structura administrativă în funcţie de noua arhitectură social-economică şi istorică, iar criza economică abia parcursă a pus drastic pretutindeni problema restructurării cheltuielilor publice. Cum răspunde România acestui comandament?
– Vorbim des despre necesitatea reformei statului, înţelegând prin aceasta şi reorganizarea administrativă a teritoriului. Pentru mulţi subiectul este sensibil. Cel mai important este ca lucrurile să fie analizate şi receptate lucid, la rece, NU EMOŢIONAL. Trebuie să se ia în considerare un singur factor – interesul obiectiv al statului român, care este dezvoltarea sa economică şi socială. Iar pentru aceasta este nevoie de fonduri financiare chiar şi europene pentru că ţara nu are în prezent resurse corespunzătoare. Aceasta este esenţa problemei. De ce am accesat doar 5% din fondurile repartizate până acum când aceste resurse sunt nerambursabile iar nevoia de integrare rapidă în standardele de trai europene este covârşitoare? Am dat vina pe birocraţia excesivă dar s-a dovedit că nu aceasta este prima vinovată. Soluţia este reorganizarea administrativ-teritorială în regiuni mai mari, capabile să accelereze absorbţia acestor fonduri pentru că alocarea lor ţine seama de suprafaţa teritoriilor vizate pentru dezvoltare. Nu încap aici nici conceptele extremist-naţionaliste române, nici cele ale iredentismului maghiar. Ideile naţional-şoviniste şi revizioniste nu mai sunt funcţionale în UE şi Spaţiul Schengen. Lambert van Nistelrooij, şeful delegaţiei europarlamantare a arătat că sistemul împărţirii României în 41 de judeţe este o frână serioasă în calea atragerii de fonduri.
S-a încercat o primă corectare a situaţiei prin înfiinţarea actualelor 8 euroregiuni – Regiunea 7 Centru este chiar la Alba Iulia – plus Bucureştiul dar efectul, se vede, e total nesatisfăcător.
La fiecare din aceste euroregiuni sunt arondate câteva judeţe (asociere liberă prin voinţa consiliilor judeţene şi locale) şi atunci intervin permanent tot felul de conflicte de interese. Şi se pierd bani. Euroregiunile, corespondente nivelului NUTS-2 de diviziune ale UE, nu au capacităţi administrative, ele sunt folosite special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională.
– Avem totuşi o Constituţie, potrivit căreia teritoriul României e organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe.
– Se au în vedere anumite schimbări în Constituţie, desigur, toate partidele sunt de acord cu acest lucru. Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărţirea pe regiuni şi raioane (modelul sovietic introdus în 1950) la reîmpărţirea pe judeţe, desfiinţate de autorităţile comuniste. Comunele, oraşele şi judeţele sunt considerate unităţi administrativ-teritoriale, caracterizate printr-o „componentă teritorială” şi o „componentă demografică”, socio-economică, denumită simplu „colectivitate locală”. Vreau să spun că reformarea administrativă este un proces istoric continuu, nu am inventat-o noi acum. În urma Unirii Moldovei cu Ţara Românească din 1859 preşedintele primului guvern comun, Barbu Catargiu, a prezentat Adunării Legiuitoare, în 1862, întâiul proiect de organizare administrativă a teritoriului României dar abia în 1894 a fost adoptată Legea pentru consiliile judeţene ce acorda judeţelor personalitate juridică şi putere publică. Conceptul de „judeţ” provine cam de la 1400 în Ţara Românească şi de la 1500 în Moldova unde se numeau „ţinuturi”. Formarea statului unitar român în 1918, a determinat o altă organizare administrativă, consfinţită în 1926 când s-a ajuns la înfiinţarea a 71 de judeţe grupate în 10 ţinuturi împărţite în plăşi, oraşe, comune şi sate. Dimensionarea spaţială a judeţelor s-a făcut în funcţie de reţeaua căilor de comunicaţii cu centrele judeţene, de condiţiile oferite pentru desfăşurarea optimă a activităţilor sociale, culturale precum şi de necesitatea convieţuirii diferitelor naţionalităţi existente în zonă.
– Înţeleg că împărţirea teritorial-administrativă s-a făcut întotdeauna potrivit unor criterii socio-economice şi mai puţin politice?
– Exact. Şi acest lucru s-a întâmplat şi se întâmplă în întreaga Europă. Desigur, e necesară voinţa politică. Există întotdeauna un plan de amenajare a teritoriului naţional în funcţie de evoluţia anumitor factori. Unul dintre ei este „populaţia”, definită ca fiind totalitatea locuitorilor unei ţări. Al doilea factor este „teritoriul”. Statul ca societate umană organizată în interiorul unor frontiere permanente nu există fără populaţie. Aşa ajungem la conceptul de „naţiune”, ca suport al statului. Prin naţiune se înţelege un ansamblu de aşezări omeneşti între locuitorii cărora există o legătură de solidaritate cu un caracter particular. Membrii unei naţiuni sunt legaţi între ei prin comunitatea de origine, limbă, rasă, de obiceiuri. Se înţelege însă că a locui într-o arie geografică creează o puternică solidaritate între indivizi dar nu este destul pentru a da naştere unei naţiuni. Mai intervin o serie de factori spirituali, de aspiraţii precum şi voinţa de a trăi împreună. Pot da exemplul celor două state germane până la dărâmarea zidului Berlinului, sau chiar al românilor din Basarabia şi Bucovina de Nord care, împreună cu cei din România constituie un element etnic unic. Naţiunea presupune o incontestabilă unitate sociologică a populaţiei indiferent de rasă, limbă sau credinţă. Soluţia ideală – existenţa unor state-naţiuni care ar asigura cea mai profundă solidaritate în sânul populaţiei – este istoriceşte imposibilă. Ideea de stat naţional nu exclude existenţa pe teritoriul lui a unor populaţii de altă naţionalitate. De altfel, ştim cu toţii, Constituţia României garantează naţionalităţilor conlocuitoare dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Să nu uit, elementul esenţial care dă naştere statului este „puterea de stat” sau autoritatea publică. Adică un sistem de organisme care execută funcţii legislative, executive şi judecătoreşti. Am insistat asupra acestor aspecte ca să înţelegem mai bine multitudinea de factori care trebuie luaţi în considerare când propui o reorganizare administrativ-teritorială a unei ţări. Cât de hilare şi insignifiante par aici consideraţiile naţionalist-extremiste ale unora, care nu vor sau nu pot să înţeleagă necesitatea unui proces istoric obiectiv!
– Frumoasă lecţie, domnule senator. Lucrurile se leagă. Guvernului, ca de obicei, i-a lipsit COMUNICAREA. Ca şi politicienilor…
– Foarte adevărat. Dacă acest proiect de lege ar fi aparţinut altui partid şi nu UDMR probabil că nu s-ar fi făcut atâta caz. Până la începutul anului 2010 recomandările Uniunii Europene cu privire la unităţile statistice şi administrative (cinci nivele NUTS) au inspirat propuneri venite din partea comisiei prezidenţiale de specialitate, a diferitelor partide politice şi chiar din partea unor grupuri de contact cu preocupări economice şi politice. Propunerea UDMR este bazată pe 16 regiuni de dezvoltare, dintre care una cu majoritate etnică maghiară. De altfel o propunere asemănătoare a înaintat şi comisia prezidenţială. Cele 16 euroregiuni ar fi grupate în 5 macroregiuni statistice de nivel superior, NUTS 1. În fixarea acestora se ia în considerare şi factorul istoric. Să nu uităm că voievodatele corespundeau ducatelor din vestul Europei, nu regatului, şi ele reprezentau, ca şi judeţele mai târziu, fascicule de putere. Referitor la propunerea UDMR, să ne amintim că în 1952, prin comasări, în scopul reducerii cheltuielilor administrative, numărul regiunilor se reduce la 18 şi apare ca element de noutate Regiunea Autonomă Maghiară în zona Mureş-Harghita-Covasna. Deci ideea unei regiuni care să ţină cont, din considerente istorice şi economice obiective, şi de criteriul etnic, este veche. Şi susţinută ştiinţific. Regiunea Autonomă Maghiară a reprezentat o celulă economică importantă a României şi, trebuie să recunoaştem, nu a luat-o… peste graniţă. Nu o va face nici „Ţinutul Secuiesc”, dacă se va înfiinţa. Proiectul de regionalizare a ţării ţine cont de un singur factor: costuri-beneficii. Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor Vasile Blaga atrăgea atenţia că avem în acest moment 3227 de bugete locale, iar din acestea, anul trecut, 2506 nu şi-au putut plăti din taxe şi impozite locale nici măcar salariile. Dar să mai facă şi investiţii!…
– Există voci care spun că pe unguri nu-i interesează decât autonomia pe criterii etnice, respectiv înfiinţarea „Ţinutului Secuiesc”.
– Cred că am argumentat până acum că doar criteriile economice stau la baza regionalizării şi, după cum am mai spus, aici nu încap considerentele naţionalist-extremiste. În Polonia s-a redus numărul voievodatelor de la 18 la 16, acestea fiind forme de administrare puternice, exact cum cere Bruxelles. În multe ţări europene – Germania, Elveţia, Italia, Anglia, Spania – există organizare federală în care dependenţa de centru este minimalizată. Autonomia economică este un lucru bun. Pe noi ne interesează să trăim mai bine şi pentru aceasta avem nevoie de banii europeni. Iar dacă vrem să îi primim, să ne integrăm – după cum o tot spunem – în familia europeană, trebuie să îi respectăm, ca toţi ceilalţi, regulile. Acolo unde există omogenitate istorică etnică, culturală şi chiar economică, dezvoltarea în comun a regiunii este benefică pentru întreaga ţară. Din păcate, tehnic, noul proiect de organizare teritorială nu va putea fi implementat mai devreme de 2016.
– Vă mulţumesc, trebuie să admit că pledoaria dvs. a fost interesantă. Probabil că trebuie să ne debarasăm de anumite mentalităţi şi să discutăm mai mult dacă vrem ca România să meargă înainte. Căci, până la urmă, esenţial este să trăim mai bine şi noi românii şi ungurii din România!
Gheorghe Ciul


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Ştirea zilei

FOTO| Oameni cu rădăcini în județul Alba. Radu Octavian Dobre, ambasadorul României în Republica Irak: „Ai permanent de a face cu oameni diferiți”

Publicat

în

Oameni cu rădăcini în județul Alba. Radu Octavian Dobre, ambasadorul României în Republica Irak: „Ai permanent de a face cu oameni diferiți”

Ambasadorul României în Republica Irak are rădăcini în județul Alba: Radu Octavian Dobre, despre cum este să fii diplomat român în Orientul Mijlociu

 Radu Octavian Dobre, Ambasadorul României în Republica Irak, vorbește despre experiența sa ca și diplomat în Orientul Mijlociu, reprezentând interesele țării noastre, precum și despre rădăcinile pe care acesta le are în județul Alba.

Într-un interviu acordat Ziarului Unirea, diplomatul a împărtășit cu mult interes trăirile de care a avut parte, într-un loc atât de îndepărtat de casă.

Elit - Gustul Desăvârșit

Domnule ambasador, cum ați aprecia dumneavoastră, în acest moment, relația dintre țara noastră și Republica Irak? Ne putem bucura de o cooperare benefică pentru ambele părți?

Întrebarea este extrem de complexă, însă am să încerc să vă ofer câteva repere care demonstrează încă o dată faptul că între România și Irak există relații consolidate, pe toate palierele.

Indiferent de regimurile care au guvernat cele două țări, Între București și Bagdad au existat întotdeauna relații excelente. Încă de la sfârșitul anilor ’50, România a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea economică a Irakului, mai ales în domeniul petrol și gaze. La acea vreme, companiile românești au derulat proiecte ample, inclusiv construcția unei rafinării. Irakul a fost și prima țară în care, după căderea comunismului, în anul 2001, au fost prezente efective ale Ministerului Apărării alături de trupe ale statelor occidentale. In acel an, România a contribuit cu un spital de campanie la operațiunea Desert Storm. Mai recent, România a participat și participă în continuare la Operațiunea Inherent Resolve, care are ca principal obiectiv înfrângerea Statului Islamic în Irak și Siria. De asemenea, România este membru activ al Misiunii NATO în Irak, care se concentrează asupra reformei sectorului de securitate din această țară. Contractori români sunt prezenți și în cadrul EUAM, misiune a Uniunii Europene care, la rândul său, consiliază statul irakian pe componenta civilă a reformei sectorului de securitate. Experți români activează și în organizațiile aflate sub umbrela ONU prezente în Irak.

În ciuda situației precare de securitate din ultimii ani legate de criza profundă declanșată de apariția ISIS, au existat și există în continuare companii românești care derulează proiecte în regiuni care au fost mai puțin afectate. Domeniile vizate sunt petrolul și gazele, infrastructură, dezvoltări imobiliare, construcții hidrotehnice. De asemenea, constatăm cu plăcere că pe piața irakiana reapar produse românești, în special în sectorul agro-alimentar. In România, la Registrul Comerțului, sunt înregistrate peste 2000 de firme cu capital irakian sau mixt romano-irakian, care constituie o bază solidă pentru o creștere exponențială a exporturilor românești în această țară.   Pe de altă parte, Guvernul de la Bagdad a alocat fonduri importante pentru reconstrucție și infrastructură (drumuri, poduri, spitale, școli, rețele de apă și canalizare, sisteme de irigații, etc) în majoritatea provinciilor, firmele din România având în continuare o reputație bună în ceea ce privește implementarea acestor proiecte. Cum  perioada de contractare a acestor proiecte rămâne deschisă, firmele interesate ne pot contacta oricând pentru detalii la ambasadă.

Nu în ultimul rând, în România există o comunitate semnificativă de cetățeni irakieni sau cu cetățenie dublă, bine integrată și extrem de activă. In Irak, am avut ocazia să constat că foștii studenți în România, și sunt cu miile, își aduc aminte cu plăcere de țara noastră, păstrează încă legături cu foștii colegi. Aceștia sunt organizați într-o asociație de prietenie irakiano-română, care include membri din toate marile orașe.

În raporturile cu Irakul avem o agendă bilaterală complexă, care acoperă multe domenii, de la sectorul de securitate și pînă la aspecte tehnice care țin de facilitarea exporturilor.


Înainte de a reprezenta interesele țării noastre la Bagdad, ce alte activități diplomatice ați mai desfășurat?

Pe scurt, am intrat în Ministerul Afacerilor Externe în urmă cu 20 de ani. Înainte de a fi în Irak am fost pentru 7 ani în India, primii trei în calitate de însărcinat cu afaceri a.i., în timp ce următorii 4 am activat în calitate de ambasador. Între cele mai vizibile acțiuni organizate pe perioada mandatului meu în India s-au numărat două vizite la New Delhi la nivel de ministru al afacerilor externe și vizita la București a vice-președintelui indian, Venkaiah Naidu. Între 2008 și 2012, am fost consul general al României la Trieste (Italia). Printre altele, din acea perioadă, îmi amintesc cu plăcere vizita președintelui de atunci al Regiunii Autonome Friuli Venezia Giulia, Renzo Tondo, la Alba Iulia, pe care am organizat-o cu sprijinul și la invitația Consiliului Județean Alba. În intervalul 2003 – 2006, am lucrat ca diplomat în cadrul Misiunii Permanente a României la Uniunea Europeană, unde m-am ocupat de mai multe dosare, cum ar fi gestionarea civilă a crizelor, vize, cooperare consulară și combaterea terorismului. Nu în ultimul rând, la începuturile carierei în MAE, am fost, pentru șase luni, diplomat pe probleme UE în cadrul Ambasadei României la Atena. În perioadele în care am fost în România, în Centrala MAE am fost Șeful Centrului pentru Situații de Criză și, de asemenea, am lucrat în mai multe departamente: Uniunea Europeană, Consular, respectiv Direcția Asia-Pacific.

Ne puteți spune mai multe despre originile dumneavoastră? Locul în care v-ați născut, de unde provin părinții dumneavoastră, universitatea la care v-ați desfășurat studiile?

Sunt absolvent al secției în limba franceză a Facultății de Științe Politice și Administrative a Universității București și, pe parcursul carierei am făcut numeroase cursuri în domenii cum ar fi: politici europene, în special pe domeniul justiției și afacerilor interne, managementul crizelor, drept internațional public. Sunt născut și crescut în București, însă, cu, poate, o singură excepție, în fiecare an m-am întors pentru lungi vacanțe sau concedii în satul Căpâlna, de pe valea Sebeșului, de unde este originară familia tatălui meu. Am încă prieteni vechi cu care țin legătura la Căpâlna, Petrești, Sebeș sau Alba Iulia.

Care considerați că sunt cele mai importante atribuții ale unui ambasador?

Ambasadorii sunt numiți prin decret de Președintele României, cu avizul Comisiilor de Politică Externă din Parlamentul României. În consecință, un ambasador reprezintă ansamblul intereselor României în statul de acreditare, urmărind cu preponderență cooperarea politică, economică și comercială, precum și în alte domenii, cum ar fi educația, cultura, tineretul sau sportul. Nu în ultimul rând, Ambasadorul, alături de personalul consular al Ambasadei, este preocupat de situația cetățenilor români din țara de reședință, și intervine, dacă este necesar, pentru protejarea drepturilor acestora.

Cum sunt văzuți românii, oamenii obișnuiți ai țării noastre, de către irakieni? Ce părere au aceștia despre cei mai cunoscuți români dintre personalități cum ar fi Nadia Comăneci, Mircea Eliade, Mihai Eminescu sau Constantin Brâncuși?

Înainte de ajunge la Bagdad, un vecin de-al meu îmi povestea cum, în anii ’80, lucra ca inginer în Irak și, într-o vară, împreună cu un coleg, venea de la București spre Bagdad cu mașina. După ce a trecut frontiera din Turcia, mașina, o Dacie veche din acea perioada s-a stricat tocmai într-o zonă mai puțin populată. Cu chiu cu vai au ajuns într-o localitate, unde au ajuns într-un restaurant, încercând să își sune colegii pentru a primi ajutor. Un localnic, când a auzit că sunt români, nu numai că i-a îndrumat spre un service auto, ci i-a si invitat acasă la el, unde au stat pana a doua zi când au reușit să repare mașina. Când au vrut să ii plătească, acesta a refuzat banii, spunând că singura plată pe care o acceptă este promisiunea că vor povesti și altora despre ospitalitatea de care s-au bucurat. Iată că omul și-a ținut promisiunea și povestea circula și după aproape 40 de ani.

Dincolo de omenia irakianului din poveste, ea reflectă imaginea de care se bucură România sau românii în general în această țară. Foștii studenți irakieni au un grup de WhatsApp în care zilnic sunt postate imagini, poezii, cântece sau știri despre România. De asemenea, de fiecare dată când ne întâlnim cu asociația de prietenie, toți, fără excepție, fac eforturi să vorbească în limba română, chiar dacă mulți nu au mai folosit-o de ani de zile. De asemenea, aceștia promovează, oricând au ocazia, țara noastră nu numai ca partener politic sau economic, dar chiar și ca destinație pentru turism. Ultima acțiune în care s-au implicat a fost promovarea proiectului de burse acordate de statul român pentru studenții străini, astfel încât anul acesta am înregistrat o cifră record de înscrieri (peste 200). Mai mult, promovează cu succes unele universități din România cu care sunt în contact și aduc studenți din Irak, inclusiv pentru programe de master sau de studii doctorale.

Românii sunt bine văzuți de irakieni și pentru modul echilibrat în care se raportează la străini, la culturi și religii diferite.


Este funcția dumneavoastră una sigură, din punctul de vedere al securității personale? Vă puteți bucura de libertate de mișcare?

Irakul rămâne o țară cu anumite probleme în ceea ce privește situația de securitate. Să nu uităm că, până acum câțiva ani, luptătorii DAESH erau la porțile Bagdadului. Acum situația este cu mult mai bună, chiar dacă apar, periodic, incidente de securitate. Vă asigur, însă că atât eu, cat și personalul ambasadei, ne desfășurăm activitatea în siguranță, dialogul cu autoritățile și cu mediul de afaceri decurgând normal.

Au fost întâmplări pe parcursul carierei dumneavoastră ca diplomat, fie la Bagdad sau în alte împrejurări, din care ați deprins anumite învățături?

Sunt puține situații repetitive în activitatea diplomatică și, de altfel, in aceasta constă frumusețea meseriei. Ai permanent de a face cu oameni diferiți, culturi deseori diferite la care trebuie să te adaptezi sau cu situații particulare pe care trebuie să le rezolvi. Un diplomat aflat la post în afara României învață permanent și își folosește abilitățile pentru a rezolva probleme inedite. Cred că primul lucru pe care trebuie să îl faci când ajungi într-o țară sau într-o organizație internațională este să cauți să înțelegi cât mai bine cultura locului, astfel încât să întâmpini cât mai puține obstacole pe perioada mandatului.

Există asemănări între popoarele noastre, între români și irakieni?

Cultura Irakiană are în mod evident caracteristici diferite față de cea europeană. Sunt însă și elemente care ne unesc ca popoare, cum ar fi căldura umană, ospitalitatea, nivelul de educație, cultură, artă și, nu în ultimul rând, atașamentul pentru tradiții.


Și-ar dori un irakian de rând să studieze, lucreze sau să își întemeieze o familie în țara noastră?

Există deja mai multe familii mixte, româno-irakiene, care trăiesc fie în România, fie în Irak. În România există o comunitate irakiană bine integrată și care are o contribuție de loc neglijabilă la creșterea nivelului schimburilor comerciale dintre cele două țări. Pe de altă parte, am fost surprins să găsesc în Bagdad persoane cu dublă cetățenie, nu numai în zona de afaceri, ci chiar în posturi importante în administrația centrală. Am spus și mai sus că România reprezintă o țintă atractivă pentru tinerii irakieni care doresc să facă o facultate, un masterat sau un doctorat. N-aș putea spune că aceștia ar avea un scop în sine rămânerea în România, deoarece studiile făcute în țara noastră le pot asigura servicii bine plătite nu numai în Irak, ci și în întreaga lume arabă.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Ştirea zilei

Rețeta lui Chef Toma, bucătarul Cetății Alba Carolina, pentru o băutură perfectă din sirop de soc și vin roșu: „A ajuns să se consume în marile restaurante”

Publicat

în

Rețeta lui Chef Toma, bucătarul Cetății Alba Carolina, pentru o băutură perfectă din sirop de soc și vin roșu: „A ajuns să se consume în marile restaurante”

Odată cu înflorirea socului, socata, una dintre cele mai așteptate delicatese răcoritoare din sezonul cald, a început să revină în topul preferințelor românilor.

Chef Toma, bucătarul Cetății Alba Carolina, nu putea să nu ne întâmpine cu o rețetă care are în centrul său aceste flori aromate și frumos mirositoare.

Cel mai vestit bucătar din orașul nostru ne propune chiar o băutura cu sirop de soc și vin roșu.

Elit - Gustul Desăvârșit

„A ajuns să se consume în marile restaurante, foarte parfumată, este foarte căutată de cei care vor un gust deosebit, o aromă mai specială decât de ce au băut până acum”, a spus bucătarul cetății.

Dacă vreți să excludeți alcoolul, socata poate fi îmbunătățită cu suc de fructe de pădure, ananas și mentă.

Un litru de sirop de soc costă de la 50 de lei, iar sucul poate fi consumat tot anul. Este produs în mai multe locuri din țară, din flori culese din zone sălbatice sau, mai nou, din plantații de soc.

Floarea de soc este denumită în termeni populari „farmacia naturală” întrucât are o serie de compuși chimici și alte substanțe naturale folosite în compoziţia unui număr mare de medicamente.

Iată câteva dintre cele mai importante beneficii pe care florile de soc le aduc organismului:

  • Reduc colesterolul „rău”
  • Au efecte antivirale, analgezice si antiinflamatoare
  • Diminuează stresul oxidativ
  • Întăresc sistemul imunitar
  • Reduc simptomele alergiilor
  • Contribuie la vindecarea leziunilor de la nivelul pielii.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Ştirea zilei

FOTO VIDEO| Cum se băteau monedele de aur sau argint pe vremea romanilor, în vechiul oraș Apulum. Tânăr: „Valora în jur de cinci beri”

Publicat

în

Cum se băteau monedele de aur sau argint pe vremea romanilor, în vechiul oraș Apulum. Tânăr: „Valora în jur de cinci beri”

Ca parte a primei ediții a Festivalului Plutăritului de la Ciugud, eveniment ce are ca scop promovarea tradițiilor și valorile etnografice din Bazinul Râului Mureș, un atelier monetar care reconstituie modul în care se băteau monedele antice a fost amplasat de către organizatori, pentru a împărtăși curioșilor tainele acestei ocupații străvechi.

Un tânăr iubitor de istorie a recreat, pentru ziarulunirea.ro, pașii care alcătuiau bătutul unei monede de aur sau de argint.

Elit - Gustul Desăvârșit

„Aici este un atelier de monetărie, unde facem monede de pe vremea romanilor. Avem un model, Dacia Capta. Pe atunci se folosea aur și argint, însă pentru această demonstrație luăm o pastilă de plumb.

Punem pastila în interiorul matriței, avem o ștanță, pe care o punem deasupra și batem apoi moneda cu ciocanul.

La vremea respectivă, ea valora în jur de 20 de lei din prezent. Nu este greu de prelucrat, pentru că plumbul este un material moale.”, a povestit tânărul.

La rândul său, Liviu Zgârciu, istoric la Muzeul Unirii din Alba Iulia, a vorbit despre importanța deosebită pe care portul l-a avut în comerțul cu sare din vremurile de mult apuse

„Suntem în preajma unuia dintre cele mai mari porturi de pe Mureș, portul orașului Apulum-Partoș, un oraș care s-a dezvoltat foarte mult în perioada antică, sarea fiind principala marfă de transport pe Mureș. Foarte multe depozite și mari depozite au fost construite în zona aceasta. Această tradiție, a plutăritului, a continuat și în Evul Mediu.”, a transmis istoricul, pentru ziarulunirea.ro

Duminică, Festivalul Plutăritului continuă cu demonstrații de rafting și plimbări cu caiacul pe râul Mureș, realizate de studenții și cadrele didactice de la Specializarea Educație Fizică și Sportivă din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” Alba Iulia. Copiii vor participa la ateliere de artă și de confecționare a unor obiecte din materiale reciclate sau pe care le-au adunat din natură. Festivalul se va încheia cu Expoziție de artă fotografică – „Tradiții etnografice în zona Râului Mureș”, care va fi găzduită în perioada următoare în sediul Primăriei Ciugud.

Manifestările se vor desfășura în zona debarcaderului din satul Drâmbar (Comuna Ciugud), pe malul Râului Mureș (vis-a-vis de Zona Industrială Ciugud). Evenimentul este organizat de Primăria Comunei Ciugud, în parteneriat cu Consiliul Județean Alba, Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba și Asociația Petro Aqua Petroșani.

„Festivalul Plutăritului” este organizat în cadrul proiectului „Valorificarea și promovarea identității locale specifică zonei bazinul Mureșului folosind tehnologii moderne”, finanțat prin Program Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime; Punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare – Proiecte sprijinite de FLAG Bazinul Mureșului pe Măsura 4 – Revitalizarea și valorificarea identității locale.

Duminică, 29 mai 2022

• 11:00​ Demonstrații de rafting și plimbări cu caiacul pe râul Mureș
Specializarea Educație Fizică și Sportivă din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
• 12:00​ Ateliere pentru copii
*Atelier hand-made pentru realizarea de obiecte din materiale naturale, găsite în natură
*Atelier de artă
*Eco-atelierul: „Cum protejăm râul Mureș?”
• 14:00​ Expoziție de artă fotografică – „Tradiții etnografice în zona Râului Mureș” (sediul Primăriei Ciugud).


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare