Venerabilul profesor Augustin Urian a scris o carte impresionantă despre satul natal, Crăciunelu de Sus, acest loc de basm cu specific cu totul aparte, unde şi azi se mai păstrează datini, obiceiuri chiar şi ritualuri specifice ţăranului român. De la început vreau să arăt (aşa cum se desprinde şi din carte) că din acest sat se trag pe linie paternă strămoşii „poetului pătimirii noastre”, marele Octavian Goga. După ce am citit această monografie şi în urma unor discuţii cu valorosul autor m-am hotărât şi mi-am zis: trebuie să văd neapărat acest sat şi astfel într-o splendidă zi de toamnă, împreună cu domnul prof. Augustin Urian ne-am deplasat în acel loc mirific unde mai multe ore l-am străbătut pe uliţe, fiecare cu denumirile vechi (Uliţa de Sus, Uliţa Sipotelor, Uliţa Căţelelor etc), şi ce e mai important e faptul că am vorbit cu mulţi ţărani autentici ale căror poveşti m-au impresionat profund.
Satul este atestat din anul 1332, face parte din comuna Cetatea de Baltă, localizat în extremitatea estică a judeţului nostru, la graniţa acestuia cu judeţele Mureş şi Sibiu. Pământul este prielnic agriculturii, fânaţelor, favorizează cultura viţei-de-vie, a pomilor fructiferi, apa la mică adâncime de sol. Oamenii acestui sat au participat activ la evenimentele istorice ale ţării, Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan 1784, Revoluţia de la 1848 când a fost ucis preotul satului, Isac Oprea, aşa cum este consemnat în Monumentul închinat eroilor satului, Primul Război Mondial, Adunarea de la 1 Decembrie 1918, Al Doilea Război Mondial.
Un capitol special al acestei monografii este închinat marelui poet Octavian Goga care în autobiografia lui mărturiseşte „copilăria o petreceam la Răşinari şi la Crăciunelu de Sus” unde aveam o moşioară. Poezia câmpenească, plângerile foştilor iobagi, nemulţumirea plugarilor şi truda clăcaşilor mi s-au furişat în suflet acolo la ţară, în satul de pe Târnave, cu oameni buni şi cu vin bun, unde e o atmosferă de basm şi superstiţii, şi serile de vară mai calde, parfumate de busuioc şi lămâiţă. Aşa cum foarte documentat dascăl, autorul monografiei, de aici din Crăciunel îşi trag rădăcinile poeziile „Plugarii”, „Noi”, „Bătrânii” şi marea creaţie „Clăcaşii” din care se desprinde viaţa truditorilor acelor vremuri. Foarte rar mi-a fost dat să citesc monografia din care să se desprindă cu atâta lux de amănunte datinile şi obiceiurile unui autentic sat românesc, aşa cum se desprind din această carte document a domnului profesor Augustin Urian. Din lipsa spaţiului tipografic am să enumăr principalele obiceiuri fără a le descrie lăsând cititorilor această desfătare: claca, întrajutorarea, claca de cules de vie, şezătorile, pusul ciobanilor, sâlitul, meliţatul cânepii, portul românesc la bărbaţi, femei, copii şi tineret, jocul, nunta, înmormântarea, colindul, vrăjitul de Anul Nou, etc. Sunt datini şi obiceiuri care, unele, şi azi se mai păstrează aşa cum ne-au povestit oamenii din sat, precum cei doi fraţi gemeni ai autorului cărţii, Ion şi Gheorghe de 87 de ani care trăiesc în case alăturate împreună cu soţiile, fiind mereu nostalgici după copii lor împrăştiaţi în diferite locuri dintre care unul este la Alba Iulia. Domnul lt.-col. Gheorghe Urian, locţiitor de comandant al Liceului Militar „Mihail Viteazul” care este din Crăciunelu de Sus (fiul lui Maria Urian şi Gheorghe) nu din Crăciunelul de Jos cum eronat a apărut în cotidianul „Unirea”. Lecturând această carte ne putem da seama de modul de viaţă al acestor locuitori care-şi petreceau viaţa mai mult pe câmp mânând vitele la plug sau păscând oile pe muchiile dealurilor, pământul era lucrat cu dragoste, toamna bucurându-se de roade bogate. Aşa se explică marea iubire a ţăranului ardelean pentru pământ. Doar evenimentele deosebite îi scotea pe aceşti oameni din făgaşul lor obişnuit. În alt context autorul îşi aminteşte cum mama dânsului îi povestea plecarea tatei cu regimentul 50 infanterie din Şanţurile Alba Iuliei către Galiţia în primul război mondial pentru „drăguţul de împărat” austro-ungar care nu le-a făcut niciodată niciun bine, apoi despre evenimentele premergătoare actului Unirii 1918. A urmat apoi o perioadă de linişte, pe urmă al doilea război mondial când marea nenorocire nu a ocolit nici Crăciunelu de Sus, toţi cei apţi combatanţi fiind trimişi pe diferite linii ale frontului, mulţi nu s-au mai întors, o parte au murit la Oarba de Mureş, dar cei mai mulţi pe frontul de est, în special la Cotul Donului. Pentru toţi aceştia, în anul 1981 s-a ridicat o placă comemorativă, lângă biserică, cu contribuţia majoră a văduvelor şi a mamelor celor dispăruţi. Din epilogul cărţii am aflat că aceasta este a doua ediţie a monografiei satului mult mai vastă şi documentată. Prima fiind din anul 1982 când a fost şi prima întâlnire sub genericul „Fiii satului”. A doua a fost realizată şi la îndemnul domnilor ing. Vasile Suciu şi prof. ing. Ioan Zaharie.
Pe parcursul cărţii se găsesc o serie de fotografii şi imagini privind atestarea satului, acestea datorându-se domnului ing. Vasile Suciu (fiul Anei Suciu) care s-a îngrijit de scanarea pozelor precum şi de problemele de logistică. Câteva cuvinte despre autorul cărţii: domnul Augustin Urian s-a născut la 7 decembrie 1925 în Crăciunelu de Sus, a absolvit liceul la Blaj, facultatea în Cluj şi Braşov, licenţiat la Academia de Ştiinţe Economice Bucureşti. A mai absolvit Facultatea de matematică – fizică (Institutul Pedagogic Cluj). Întreaga activitate profesională în şcolile Blajului – Diploma de Excelenţă ca profesor pensionar – 2009, Diploma de Cetăţean de Onoare a municipiului Blaj 2009, Diploma de excelenţă Astra Blaj – 2010.
Pentru a scoate încă o dată importanţa şi valoarea acestei cărţi (monografii), vreau să arăt că a fost prefaţată de cea mai marcantă personalitate culturală a Blajului, domnul prof. univ. dr. Ion Buzaşi care, pe lângă aprecierile pozitive făcute cu multă competenţă, ne spune cum l-a cunoscut personal pe un nepot al poetului Octavian Goga, baciul Chirion Goga care cunoştea pe de rost majoritatea poeziilor de debut ale unchiului său intitulate „Poezii 1905”. Aşa cum se specifica la începutul cărţii această monografie nu putea să apară fără sprijinul financiar a domnilor Liviu şi Claudiu Necşulescu, patronii SC Jidvei SRL, cărora domnul prof. Augustin Urian le aduce sincere mulţumiri.
Recomand această carte românilor de pretutindeni pentru a-şi aduce aminte de unde au plecat şi pentru a-şi aminti vorbele marelui Lucian Blaga „Veşnicia s-a născut la sat”.
Rică ROMAN, Blaj
